Posted by: childagain | September 28, 2008

Despre greseli


Cat de multe s-ar putea spune pe aceasta tema! E o tema la fel de vasta ca si conditia umana…si, la fel de imperfect dezbatuta! Din acest motiv, eu nu intentionez decat sa spun cateva cuvinte din experienta mea, lasand restul sa isi aminteasca propria lor experienta.

Pentru inceput, ce inseamna “a gresi”? La modul cel mai simplu, a gresi pare a se referi la a face ceva ‘iesit din norme”, sau “nerespectand regulile date pentru un anumit subiect”. De exemplu, a croi un calapod gresit inseamna a nu respecta forma, sau masurile. La fel, a gresi o litera (in cazul copiilor) inseamna a nu respecta regulile de scriere. Prin extensie, ajungem la greselile mai grave, care tin de nerespectarea codurilor scrise sau nescrise ale relatiilor interumane, moralitatii, chiar legalitatii…Iar, in ultima instanta, chiar si la geseala fata de Divinitate, prin nerespectarea legilor Sale!

Fiecare dintre noi a gresit in viata si nu numai o data! E posibil sa gresim si din ignoranta, pentru ca nu cunoastem anumite legi, sau realitati! ( De aceea in rugaciuni noi cerem iertarea greselilor noastre facute “cu voie” si “fara voie”.) Insa, lucrul cel mai important “nu este a nu cadea”, dupa cum spune si R.W.Emerson, ci “de a ne ridica de fiecare data cand cadem”. Sau, sa incercam sa reparam, acolo unde se poate! Desigur, nu suntem roboti, care pot “fixa la loc” programele gresite, fara nici o “scapare”!  Insa, putem incerca macar atat cat ne pricepem! Chiar daca uneori suntem mai stangaci, si vrand sa “indreptam”, avem impresia ca mai mult stricam!

Exista mai multe tipuri de greseli. Dupa cum am mai spus, sunt greseli facute cu buna-stiinta (si acestea sunt cele mai vinovate!) sau din ignoranta. Mai exista greseli apartinand naturii noastre umane imperfecte. (Si acestea sunt scuzabile, pana intr-un punct.) Si, mai sunt si greseli izvorate dintr-un sistem defectuos de gandire, bazat pe argumente false, si orgoliu. Acestea par a fi cele care ne apartin in egala masura noua, si inamicului omenirii…Din simplul motiv ca ii “ascultam” soaptele!

Desigur, greselile fiind atat de diferite, si “cota” de vina  ce ni se atribuie e diferita, si cred ca numai El stie masura exacta! Si, desigur, e foarte diferit si modul de a le indrepta! Diferit ca forma, desigur, pentru ca “mecanismele”, sau “pasii” sunt aceiasi.

In primul rand, e necesar sa recunoastem ca am gresit. E un pas fara de care nu putem trece mai departe! Desigur, e si aici o dificultate. Putem sa fim foarte incredintati ca suntem pe drumul bun, si uneori numai o “lumina” de Sus ne poate arata adevarul! Si asta, doar daca il vrem cu orice pret, si suntem deja oarecum “porniti” pe o cale a devenirii! Sau, daca se roaga altii pentru noi…

Deci, indiferent cum, ideea este sa ne recunostem greselile. Daca le recunoastem numai in fata propriei noastre constiinte, sau si fata de ceilalti, e alegerea fiecaruia. Insa mai apoi, neaparat trebuie trecut la pasul al doilea: indreptarea. Si aici, sunt atatea forme! Insa, o regula ar trebui sa fie esentiala: indreptarea ar trebui sa aiba loc in modul cel mai necesar “partii lezate”. Noi putem sa incercam sa indreptam, asa cum credem, si cum ne convine mai mult, dar s-ar putea ca acel/acea fata de care am gresit sa nu aiba nici un folos din asta! Putem sa facem foarte mult, din punctul nostru de vedere, dar nu ceea ce trebuie. E si aici o stiinta, si avem nevoie de luminare de Sus!

Si, pasul al treilea ar fi, desigur, nerepetarea greselilor. Pare lucrul cel mai simplu, dar din practica se vede ca nu e chiar asa! Un timp indelungat, pentru unii, posibil toata viata, se poate sa nu mai facem aceleasi greseli. Insa, e posibil si sa le facem, pentru ca situatiile vietii sunt foarte complexe, si uneori, nu recunoastem de la inceput ca suntem pe cale de a repeta o veche greseala…Pentru ca “haina” in care apare e alta! Cred ca fiecare a avut asemenea exemple in viata…Concluzia este ca si aici, ca si in etapele anterioare, e nevoie de ajutor de Sus. Nu degeaba spunea un mistic: “Fara Tine, Doamne, viata ar fi o ratacire!”

In incheiere, pot spune doar ca, in toate imprejurarile vietii crestine, e necesar mai mult ca oricand discernamantul. Iar acesta nu e o simpla notiune de “discernere logica”, si nu implica in totalitate doar intelectul! Discernamantul, dupa cum spun Parintii Bisericii, e un dar duhovnicesc, pus laolalta cu darul proorociei, sau al vindecarii. Sfintii aveau adevarat discernamant! Ei stiau adevarul “dintr-o privire”. Noi, cei pamantesti, putem avea, din cand in cand, sclipiri. Dar, poate fi de ajuns si atat!

Legat de acest subiect, al greselii – si, cu referire mai ales la greselile fata de El (si, de fapt, chiar si greselile fata de ceilalti, tot la El se raporteaza, conform cuvintelor evanghelice: “Ceea ce faceti acestor frati mai mici ai mei, Mie imi faceti”) – inchei printr-un fragment de Marcel Jouhandeau, citat de Steinhardt intr-una din valoroasele sale carti:

“Nu de Dumnezeu ma tem, fiindca e atotbun, ci de mine-insumi; liber si rau fiind, pot sa nu-i deschid usa.”


Responses

  1. Da, dar nici o greseala nu e vesnica! Ma bucur ca ai sosit aici, si ramanem alaturi de tine in problema pe care o ai! Dumnezeu sa va ajute, pe tine si mama ta!

  2. Draga Mirela, insemnarea am scris-o cu gandul, in principal, la greselile mele! Si nu e nici un lucru din ceea ce ai spus tu pe care sa nu-l fi "comis" si eu!
    Si, ceea ce n-am mai spus este ca gresesti mai mult atunci cand esti mai departe pe cale, si ti se permite sa stii mai multe! Paradoxal, dar atunci gresesti mai mult, sau, mai bine-zis, greselile tale cantaresc mai mult! Dupa cum e scris undeva: "sluga care a stiut mai mult, se va bate mai tare."
    Insa, stii ce ne mai ramane? Speranta, dupa cum spui foarte frumos in insemnarea ta – speranta de a le indrepta candva!
    Multumesc pentru vizita, si gandurile tale frumoase!

  3. Copilule mă uimeşti cu profunzimea gândirii tale. Însemnarea ta m-a făcut să-mi plec capul. Da, am greşit! Am graşit de multe ori. Am greşit faţă de părinţii mei, pentru că nu le-am spus mai des cât îi iubesc; am greşit faţă de prietenii mei pentru că i-am însoţit doar la necazuri, nu şi la bucurii; am greşit faţă de omul pe care îl iubesc pentru că nu am avut răbdarea şi puterea să-l înţeleg atunci când el de înţelegere avea cea mai mare nevoie; am greşit faţă de Dumnezeu atunci când m-am îndoit de prezenţa Lui în viaţa mea. Toţi, toţi mă vor ierta într-un fel sau altul. Există însă o persoană care nu mă va ierta niciodată pentru greşeala comisă faţă de ea: EU! Am greşit faţă de mine crezând că timpul lucrează în favoarea mea, alergând după iluzii, încercând să-mi construiesc vise şi nu am realizat nimic din tot ce am sperat.
    Iartă-mi aceste confesiuni. Ele sunt de fapt o spovedanie în faţa sufletului tău minunat de copil.
    Te îmbrăţişez cu drag,
    Mirela

  4. Omul e supus greşelii !
    DINU. ( http://dinu.weblog.ro/ )


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: