Posted by: childagain | November 20, 2008

Ziua mondială a filosofiei, sau despre marele Socrate

Astăzi am auzit cu surprindere la radio că ar fi Ziua mondială a filosofiei. Motivul ar fi faptul că în această zi, dar cu 2477 ani în urmă (mai precis, în 469 î.C), s-ar fi născut marele Socrate. Fiind unul dintre mentorii mei spirituali, nu pot să nu spun câteva cuvinte despre el, chiar dacă am făcut-o şi altădată, în alt loc.

Cel ce avea sa devină “părintele filosofiei” (deşi filosofia ca atare exista dinaintea lui, însă fără logica şi strălucirea pe care el i-a conferit-o) s-a născut la Atena într-o familie modestă: tatăl sculptor, şi mama moaşă. Trebuie să precizez că în acel timp sculptorii nu aveau un statut special (probabil fiind şi destul de reprezentativi numeric), sculptura fiind socotită o meserie ca oricare alta.

A urmat o educaţie destul de sumară, singurele sale lecturi fiind Homer şi câţiva filosofi anteriori. Însă, ca membru al cetăţii, şi-a îndeplinit toate îndatoririle ce rezultau de aici, conferind termenul “datorie” un statut superior. A participat la toate luptele, întotdeauna retrăgându-se cu faţa la duşman. Atunci când în urma luptelor numărul femeilor l-a depăşit pe cel al bărbaţilor, Socrate a consimţit să se căsătorească, alegând ca soţie o femeie perfect obişnuită, cu orizonturi comune, doar pentru a o proteja şi a-i asigura existenţa. Multiplele anecdote existente pe seama căsătoriei lui Socrate subliniază tocmai acest aspect: totala neconcordanţă dintre un om condus de idealuri atemporale şi o femeie obişnuită, dedicată materialului.

Ceea ce a fost cunoscut mai târziu drept “filosofia” sa era, de fapt, o metodă de a cerceta orice subiect mergând până la cauzele prime, la esenţă, şi stabilindu-i valoarea reală. Din păcate, nu s-a păstrat nimic din învăţăturile sale originale, întrucât ele au fost, în mare parte, orale. Discipolii săi Platon şi Xenofon au strâns totuşi câteva dintre valoroasele sale discursuri, prezentându-le în operele lor (Platon în “Dialoguri” şi Xenofon în “Apologia lui Socrate”).

Socrate obişnuia să iasă în piaţa publică, în agora, şi să discute cu oameni din toate categoriile sociale. “Oricine are dreptul de a discuta cu Socrate în virtutea faptului de a fi om”, spunea el. Deşi, după cum am spus, nu avea o educaţie aleasă, ca majoritatea tinerilor aristocraţi atenieni, el reuşea întotdeauna sa ajungă până la esenţa subiectelor, dovedindu-le interlocutorilor propria lor ignoranţă în materie. Cele mai multe discuţii contradictorii le-a  avut  cu  membrii curentului  filosofic  zis “sofist”:  cei  care pretindeau că, prin inteligenţă  şi elocinţă, puteau dovedi valoarea de adevăr a oricărui subiect. Altfel spus, ei pretindeau că puteau proba cu argumente că un lucru putea fi la fel de adevărat ca şi contrariul său.

Aceste discuţii duse cu  filosofi, oratori, artişti, politicieni i-au câştigat şi respect, dar şi numeroase duşmănii acerbe. Aceste duşmănii au fost cauza reală a procesului ce i s-a intentat, şi a sentinţei nedrepte. Desigur, principalul “cap de acuzare” a fost faptul ca el “nu ar fi crezut în zei, şi ar fi subminat temeliile statului atenian”.

Cum şi-a atras oare Socrate aceste acuzaţii, fie ele şi formale? Prin simplul fapt că, în luarea deciziilor sale, îşi asculta daimonul, şi nu multitudinea de zei existenţi la acea vreme. Cine sau ce era acest daimon, sau mai bine-zis, care era natura sa adevărată – aceste întrebări au stârnit aprige controverse, chiar şi în zilele noastre. Desigur, ignoranţii îl asimilau pur şi simplu unui demon, unui spirit oarecare ce îl sfătuia pe filosof.  De aici  şi  acuzaţiile furibunde!  Însa adevărul era că el  îşi asculta Sinele superior, Maestrul interior – sau, astăzi am putea spune, Christul lăuntric – al cărui glas  era pentru el puternic şi clar. Şi asta, întrucât ducea o viaţă pură, închinată Binelui şi Adevărului, şi tot ceea ce spunea, toate învăţăturile sale, se reflectau în viaţa sa. El era un filosof adevărat (philos-sophia=iubirea-de-înţelepciune), adică, un inspirat al Cerului, şi un înţelept.Greşit a fost înţeleasă filosofia în timpurile din urmă ca un simplu exerciţiu intelectual, un teren al speculaţiilor. El era de părere ca filosofia adevărată înseamnă cunoaştere revelată şi trăire, şi un filosof trebuie să fie cel care indică o cale – şi, ca urmare, nu poate trăi oricum! Poate de la maestrul său a luat Platon ideea omului de argint, aflat aproape de vârful piramidei statului ideal descris într-un dialog al său!

Aşadar, această dreaptă trăire, această iubire a adevărului mai presus chiar decât propria viaţă, i-au atras ura şi condamnarea căldiceilor şi ignoranţilor timpului său. Ca  un veritabil maestru, el a preferat să moară, decât să îşi renege convingerile, să apere altceva decât adevărul! Şi, după cum spune Paler într-una din Scrisorile sale (şi el un mare iubitor al lui Socrate) , procesul lui Socrate nu s-a sfârşit, ci continuă în timp, cât timp vor mai exista cele două tabere: cea a iubitorilor adevărului, şi cea  a egoismului şi meschinăriei deghizate în dreptate.

S-ar putea vorbi despre Socrate zile şi ani în şir, şi tot nu s-ar putea spune totul! Totuşi, întrucât nu trebuie să plictisesc prin exagerări cantitative, voi încheia prin câteva din puţinele citate rămase de la el, şi care oglindesc o frântură din spiritul “celui mai înţelept om al timpului său” – conform oracolului din Delfi:

Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici asta nu ştiu.”

“Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, şi nu umplerea unui vas.”

“Dragostea este, până la urmă, dorinţa de a poseda binele, în permanenţă.”

“Suprema înţelepciune este de a distinge binele de rău.”


Responses

  1. Culmea că eu nici nu am reţinut vreun profesor anume de filosofie!:)Adică, nu în şcoală! Am avut în schimb un profesor foarte bun la un curs facultativ pe care l-am urmat "de nebună" (adică, atunci când colegii mei de facultate aveau alte preocupări, că se apropia sesiunea!:))Şi apoi, cărţile mi-au fost cei mai buni profesori!

    Da, e adevărat ca Socrate s-ar fi luptat pentru adevăr! Era şi el un Donquichote al timpului său! (Pentru că oricum lumea nu vedea adevărurile sale!:)) Câteodată ma întreb de unde pasiunea asta a mea, a noastră, de "a ne lupta cu morile de vânt"! Cred că de la Socrate ni se trage…:)

    Te îmbrăţişez, şi mulţumesc pentru tot…pentru toate minunile trimise! Şi Ionuţ îţi mulţumeşte!

  2. Ia uite ce ai descoperit!
    Coincidenta sau nu, pentru adevar Socrate ar fi luptat.
    Eu mi-am amintit de profesorul de filosofie care spunea cam acelasi lucru, de aici mi se trage toata trairea, nici pana azi n-am aflat de ce aplic negarea negatiei.

    Pup si o seara placuta!

  3. Desigur, astăzi a fost şi Ziua Internaţională antifumat! Cred că Socrate s-ar fi bucurat să combată un asemenea obicei dăunător!:) Şi, cred că i-ar fi convins cu propriile lor argumente pe adepţii fumatului!:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: