Posted by: childagain | January 4, 2009

Moment de cotitură

Pare o sintagmă atotprezentă şi  suprauzitată, dar totuşi înţelesul ei nu este chiar atât de clar pe cât pare! Sau, putem spune că există un înţeles “evident” şi unul “abscons”.

În cel evident, toată lumea ştie că ne referim la momentele-cheie ale vieţii noastre: la întâmplări care ne-au schimbat cursul vieţii, la întâlniri memorabile, chiar la cărţi sau poezii memorabile. Acestea sunt, desigur, “partea vizibilă” şi resimţită de noi din textura complicată a vieţii. Şi, lucrul bun în legătură cu acestea este că toţi oamenii (sau aproape) le înregistrează ca atare.

Însă, dincolo de  “structura vizibilă a icebergului” se află şi cea “scufundată”, cu mult mai importantă decât cea dintâi, şi cu consecinţe mai profunde. Toţi ştim că în viaţă există “momente de cotitură”, dar care este sensul lor? Sau, altfel spus, de ce oare Divinitatea a hotărât că aceste momente trebuie să existe în vieţile noastre, şi nu ne-a lăsat “liniştiţi”, pe un drum oarecare?

O încercare de răspuns ne dă Chuck Norris, maestru în arte marţiale, a cărui viaţă se înscrie clar în seria “traseelor iniţiatice”:Dintr-o dată, la auzul anumitor cuvinte, dintr-o dată, la vederea, ca într-o străfulgerare, a unei semnificaţii mai cuprinzătoare, poţi să fii condus spre un fel de iluminare. Asemenea cuvinte sunt adeseori numite cuvinte de cotitură: ele îl întorc pe cel care le aude din drumul său şi-l îndreaptă spre iluminare.”

Dar, ce înseamnă acest lucru, iluminare? E cumva un “concept mistic oriental” inaccesibil marii mase? După părerea părintelui Stăniloae, nu pare a fi deloc aşa! După d-sa, iluminarea reprezintă o treaptă necesară a unui proces evolutiv prin care trebuie să treacă toţi creştinii: “Treapta întâi este purificarea, treapta a doua este iluminarea. Prin iluminare începi să vezi în univers tot mai mult raţiunile lui Hristos, să uneşti tot mai puţin patima cu lucrurile pe care le vezi, să le vezi tot mai curate, mai puţin amestecate.”

Aşadar, iluminarea pare a însemna o “vedere mai clară” a lucrurilor lumii şi vieţii, o vedere “mai aproape” de felul cum le vede El. Şi, la această vedere clară suntem chemaţi cu toţii! Dumnezeu nu ne vrea proşti, orbi şi neştiutori, acţionând pe baza “credinţei oarbe”. El ne vrea fii ai Săi, după cum spune chiar Iisus în Noul Testament:“Sunteţi toţi Dumnezei, şi fii ai Dumnezeului celui viu.” Iar credinţa şi rugăciunea sunt doar căile prin care atragem această “deschidere a minţii şi a inimii”.

Ca să ne întoarcem la momentele de cotitură, putem spune că ele sunt “scurtături ale drumului” pe care Dumnezeu le oferă celor care s-au dovedit “elevi mai harnici”. În loc să înţeleagă rostul vieţii lor de-abia la capătul unui proces lung şi dureros, ei îl pot  simţi şi înţelege într-o clipă! După cum spune şi Castaneda, “rezultatul este ceea ce vechii vrăjitori numeau ‘oprirea lumii’, momentul în care tot ce este în jurul nostru încetează să mai fie ce a fost până atunci.”

O astfel de “oprire a lumii” trebuie să fi încercat Platon ascultându-l pe Socrate vorbind în agora! Şi, din tânărul aristocrat cult, rafinat  şi răsfăţat al muzelor (scrisese deja o piesă de teatru şi nenumărate poezii), a devenit filosoful dedicat Ideilor sublime pe care îl cunoaştem, a cărui operă a hrănit generaţii întregi de căutători de adevăr! O astfel de “oprire a lumii” a încercat Maria Egipteanca încercând să intre în biserică după o viaţă de păcat, şi neprimind voie de Sus! O astfel de “oprire a lumii” trebuie să fi încercat şi tâlharul răstignit de-a dreapta, sau Pavel pe drumul Damascului!

Şi, partea cea mai minunată este faptul că această înţelegere se păstrează şi după aceea – cu condiţia, bineînţeles, ca viaţa “călătorului” să fie în acord cu revelaţia. După cum spune Eliade (el-însuşi un mare “căutător de sensuri”), “ori nu putem cunoaşte niciodată realitatea ultimă, ori o putem cunoaşte oricând, cu condiţia să învăţăm s-o recunoaştem sub infinitele ei camuflări în aparenţe, în ceea ce numim realitatea imediată, în ceea ce indienii numesc maya.”

Multe lucruri s-ar mai putea spune pe această temă, dar scopul acestui articol nu este de a deveni exhaustiv. (Şi, nici n-ar fi posibil!) Tot ceea ce contează este să devenim puţin mai conştienţi, şi să ne trăim viaţa nu ca pe o călătorie aridă şi obositoare care trebuie făcută, nici ca pe o veşnică chermeză, ci ca pe o “incursiune în inima misterului” ce aşteaptă să fie dezlegat, şi care îşi arată noi faţete pe măsură ce ne apropiem mai mult de el.

“Transcendentul a coborât printre noi,

cum spunea poetul.

Nu mai putem să săltăm cerul la loc, în tării.

Şi atunci îl lăsăm aşa, printre noi,

prăbuşit în maestecul nostru de necredinţă şi credinţă.

Dar cioburi de cer mai sunt printre noi,

Şi cu ele putem spera uneori

să mai dăm câte un răspuns lumii.” (C. Noica)


Responses

  1. LA multi ani si un an nou minunat va dorim

  2. Multumim! Si voua un an bogat in impliniri!

  3. Misterul este, in aparenta, absurdul prin excelenta. Necesarmente absurd pentru ca ratiunea nu il poate atinge. Aparenta este maya, intuitia purului, care este iluzoriu ca si aparenta, fiindca purul nu se confunda cu formalul si nu are izvorul in gandire, in acest sediu al fictiunilor.

    Misterul este cel pe care invatam vesnic sa il cunoastem, cel pe care nu il vom cunoaste niciodata. Domeniul misterului este un camp deschis cuceririlor. Se poate inainta, dar intinderea lui nu se va micsora niciodata, se va schimba numai orizontul. Inaintarea omului in „inima misterului” nu il apropie de mister, fiindca omul ofera precizii si fictiuni fara continut. Totul ramane in lumea fictiunilor, sugestiilor, ipotezelor si observatiei rudimentare. Ratiunea nu poate defini misterul, la nivelul ei nefiind posibile definitii, asa-zisele definitii fiind produse ale vointei, decizii incomplete si nesigure.

    A sti totul este un vis al imposibilului, dar nefericit este cel care nu indrazneste sa afle totul. Jules Renard spunea: „Cata vreme un om nu si-a explicat taina universului, nu are dreptul sa fie multumit, caci maladia principala a omului este curiozitatea nelinistita pentru lucrurile pe care nu le cunoaste”.

  4. Ai foarte mare dreptate în ceea ce priveşte "definiţiile" misterului! Ca şi în privinţa faptului că el nu poate fi elucidat raţional. Dar totuşi, putem înţelege din el "porţiuni" din ce în ce mai mari, pe măsură ce orizontul nostru se lărgeşte.Cum înţelegem? Ei, aici e aici! Există unele înţelegeri "dincolo de raţiune", în "străfulgerări". La acele "momente de cotitură" mă refeream eu…Dacă suntem socotiţi "vrednici", vom avea chiar mai multe asemenea momente, şi vom înţelege tot mai multe! Dar, niciodată totul, desigur!
    Iarăşi, e adevărat, că "bariera misterului" nu va fi niciodată trecută pe deplin în cursul unei vieţi, pentru că ea "se îndepărtează" pe măsură ce noi păşim alte trepte. Însă, contează măcar să ne străduim, să ne aflăm pe drum! În acest sens, foarte bine ales citatul din Jules Renard!
    Şi apoi, nici nu trebuie să înţelegem decât ceea ce ne foloseşte. Şi Castaneda spunea ceva asemănător: "Nu orice cunoaştere e de dorit. La ce bun să cunoşti lucruri nefolositoare?"
    Dar, nu trebuie să avem noi grijă de asta! Există o Înţelepciune supremă care ne va îngădui să ştim numai exact atât cât putem duce. În fiecare etapă…
    Mulţumesc pentru vizită, şi gânduri. Îţi doresc să ajungi să elucidezi misterul permis ţie!

  5. Un farmec aparte al vietii este dat de faptul ca nu iti poti planifica toate intalnirile..
    O seara minunata iti doresc

  6. Şi nu numai întâlnirile, dar orice lucru din viaţă! Este farmecul neprevăzutului!
    Mulţumesc de trecere, o seară frumoasă!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: