Posted by: childagain | January 6, 2009

Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

Sunt convinsă că, după atâtea secole de când se cunosc întâmplările vieţii acestui sfânt –  atât de important  pentru noi, creştinii – nu prea mai sunt lucruri noi de spus. Şi totuşi, faptele sale rămân mereu în amintirea noastră, ca prilej de luare-aminte şi  respect. “Respectul” reprezintă totuşi o noţiune “palidă” pentru omul modern, dispus să aprecieze în aceeaşi măsură şi o vedetă de succes, şi un geniu al ştiinţei, şi un sportiv talentat. Am putea spune mai bine “veneraţie”, dacă nu ar exista riscul căderii în cealaltă extremă.
Însă, oricare ar fi exprimarea aleasă, totul în viaţa acestui sfânt este demn de admiraţie! Viaţa sa a fost o ilustrare perfectă a misiunii sale de “premergător”. Nu a existat nici măcar un singur moment de “alunecare” sau “compromis”! (Poate de aceea gândul la faptele vieţii sale poate fi puţin incomod “căldiceilor” vremii noastre!)
Desigur, el a fost ales dinainte de naştere pentru această misiune. Naşterea sa a avut aceleaşi elemente de miraculos ca şi naşterea proorocului Samuel, bunăoară, sau a Fecioarei Maria: părinţi bătrâni, sau consideraţi “neroditori”, rugăciuni îndelungi, şi, în cele din urmă, răspunsul Domnului,  adus la cunoştinţa părinţilor prin intermediul unui înger vestitor. Până şi incredulitatea (reacţie profund omenească!) unui părinte vis-a-vis de îndeplinirea acestei făgăduieli a făcut parte dintre aceste “elemente repetitive”.
Dar, deşi a fost “consacrat slujirii” încă dinainte de naştere, meritul său nu este micşorat, întrucât el a coborât printre noi în acelaşi “trup al morţii” – cum se va exprima mai târziu un apostol – deci supus aceloraşi legi şi slăbiciuni omeneşti. Ca şi Iisus mai târziu, el va dovedi însă că “omul dinăuntru” poate conduce şi înnobila viaţa cuiva, chiar şi în cele mai aspre condiţii. Bineînţeles, atunci când e lăsat să conducă!
Faptul că era un om extraordinar a reieşit încă de la început. Nu numai pentru că trăia în pustiu, şi se hrănea cu “lăcuste şi miere sălbatică”, din proprie alegere (oare cine ar mai face astăzi o asemenea alegere?) dar mai ales pentru  actul, lesne de observat, că vorbele sale erau “cu putere”. Veneau la el oameni din toate categoriile sociale, chiar şi vameşi, şi soldaţi, şi îi cereau sfaturi  în legătură cu viaţa şi mântuirea lor. Vorbele sale nu erau şovăitoare, ci îi spunea fiecăruia ceea ce avea nevoie să audă, apoi îi boteza cu apă. Acest botez, după cum frumos explică Biserica ortodoxă, reprezintă un botez al pocăinţei, şi reprezintă doar prima parte a botezului creştin. Iisus va aduce botezul înfierii – prin care noii creştini, “spălaţi prin pocăinţă”, sunt primiţi ca fii în Casa Domnului. De aceea spunea Ioan: “Eu vă botez cu apă, dar vine Cel care este mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic să îi desfac cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.”(Luca 3.16)
El este cel care l-a botezat şi pe Domnul Iisus, deşi în acesta nu se afla păcat, dar trebuia  – după cum am explicat anterior – ca El să se supună tuturor regulilor omeneşti, pentru a servi drept exemplu de ascultare, şi de umanitate trăită la “marginea superioară” a scalei. Momentul botezului Domnului a fost şi acela în care Ioan a recunoscut Divinitatea omului aflat dinaintea sa: “Am văzut Duhul coborându-se din cer, ca un porumbel, şi a rămas peste el.” (Ioan 1.32) A fost acel moment în care Domnul a hotărât să se facă descoperit în chip de om.
Chiar şi acest simplu fapt, că Ioan “a văzut Duhul” dovedeşte că el era deja “din casa Domnului.” Nu oricine putea vedea Duhul Sfânt, ci numai cei consacraţi lui! Aşa cum vor fi mai târziu apostolii, care “vor vedea Duhul coborând şi peste neamuri”, şi vor înţelege că Dumnezeu a hotărât să primească şi străinii în Casa Sa.
Restul vieţii sale, până la moartea absurdă (după criterii omeneşti), comportă o mare asemănare cu viaţa altui prooroc, al Vechiului Testament, cu care dealtfel a şi fost asemuit: Ilie.Ca şi acesta, a îndrăznit să mustre un rege şi o regină pentru nedreptăţi şi convieţuire imorală (tetrarhul Irod, care se căsătorise cu văduva fratelui său, Filip), ca şi acesta a fost urmărit şi prigonit de suverani. Însă, spre deosebire de acesta, el şi-a găsit sfârşitul în mâinile lor, după o lungă perioadă de întemniţare. Împrejurările acestui sfârşit – prin inetrmediul capriciului şi neştiinţei unei copile ignorante: Salomeea; cruzimii, ambiţiei şi orgoliului rănit al unei femei imorale: Irodiada şi imprudenţei unei promisiuni absurde şi exagerate din partea unui bărbat slab şi supus propriilor instincte – sunt bine cunoscute. Au inspirat chiar opere de artă, cărţi, piese muzicale.Toate acestea dovedesc ecoul profund lăsat în sufletele oamenilor din toate veacurile următoare de către viaţa sa demnă, şi moartea nedreaptă. După cum bine se temea Irod, el a devenit chiar “mai periculos” după moarte! Pentru că uneori, numai moartea defineşte complet viaţa unui om. După cum spune Sofocle: “Trebuie să aştepţi până seara, pentru a-ţi da seama ce frumoasă a fost ziua.”
Totuşi, uneori e bine să nu aşteptăm chiar atât…să ne trezim mai devreme! Putem face “ziua” noastră să fie frumoasă oricând…dacă reuşim să facem mai repede lumină!
Fiat Lux!

Responses

  1. La multi ani pentru Ionut si toata fericirea din lume vi-o doresc. Sa cresteti mari si mai frumosi.

  2. Multumesc, si voua la fel! Sa petreceti frumos!

  3. Domnul a spus: Sa fie Lumina! Si se facu lumina…
    Noi oare de ce nu urmam tot timpul aceasta cerere de a face lumina?

  4. Poate că vrem, dar nu avem totdeauna putere! Dar totuşi, atunci când vrem, după un timp ni se dă şi puterea!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: