Posted by: childagain | January 14, 2009

Despre îngeri (II)

Angel Glitter Graphics for MySpace, Hi5, Orkut

După cum am promis, continui
aici “recenzia” mea asupra cărţii d-lui Pleşu. Am pus cuvântul în
ghilimele, întrucît e vorba mai curând de expunerea unor păreri personale asupra
scrierii sale, decât de o recenzie în adevăratul înţeles al cuvântului.

Din multitudinea de capitole şi informaţii, m-am hotărât să mă opresc asupra unuia ce tratează un
subiect vechi, şi totuşi mereu actual, aproape “epuizat”, aş zice, prin
suprasolicitare: iubirea. Dar, după cum precizează autorul, nu e vorba
de acea “emotivitate difuză”, sau de cunoscuta frază din trei cuvinte întâlnită în filmele americane, şi uzitată în relaţie cu aproape
toate persoanele întâlnite (şi având conotaţii diferite, fireşte!). El
face un fel de distincţie, sau “clasificare” a diferitelor genuri de
iubire: iubire pasională, spirituală, romantică, iubire de ţară, sau
naţiune, de părinţi, de copii, de Dumnezeu, etc. (În acest sens,
recomand cu căldura  cartea psihologului  Erich Fromm : “Arta  de a iubi”, care analizează  magistral – dedicându-i câte  un capitol –  fiecare gen de iubire  în parte.)

În cele din urmă, ajungând la
iubirea evanghelică (sau îngerească), concluzia surprinzătoare a
autorului este că aceasta nu este o “iarbă spontană” (ca să folosesc o
expresie a unui autor italian), ci o “floare de grădină”. Cu alte
cuvinte, ea se cultivă, se “construieşte” – “la limita imposibilului”. Întrucât, o asemenea iubire lipsită de cerinţe personale pare (şi
chiar este întrucâtva) imposibilă. Imposibilă naturii umane netransformate, desigur!

Celelalte moduri de iubiri îşi mai găsesc, oarecum, o justificare : iubirea paternă, sau filială,
chiar şi iubirea de naţiune – pot avea “motivaţii” care ţin de
cerinţele alcăturii profunde a fiinţei umane. Dar, iubirea pentru un
“aproape” iniţial necunoscut, şi de care nu ne leagă nimic, aparent ţine de “nebunie”. (Unii creştini au şi fost denumiţi “nebuni întru
Hristos”!)

Desigur, se poate porni de la
afirmaţia (adevărată) că toţi suntem oameni, şi deci aceleaşi “plusuri” şi “minusuri” le avem cu toţii (în diferite grade, bineînţeles). Deci, ar
putea fi uşor să-ţi iubeşti aproapele “ca pe tine însuţi.” Îndoiala începe de la afirmaţia existenţei iubirii-de-sine. Întrucât, cei
mai mulţi oameni nici nu se iubesc pe sine cu adevărat, tocmai pentru
că îşi cunosc defectele! Un început bun ar fi deci să ne iertăm pe
noi-înşine pentru tot ce nu ştim şi nu putem, ca să începem să ne iubim
mai întâi pe noi, şi abia apoi pe ceilalţi.
Ajunşi aici, e timpul să spunem câteva cuvinte şi despre o altă cerinţă evanghelică: iubirea vrăjmaşului. Acest
lucru pare cu adevărat o imposibilitate, iar cei care atingeau această
cerinţă, în vechime, atingeau de fapt, un nou stadiu al evoluţiei
spirituale: sfinţenia. Desigur, primii creştini aveau de întâmpinat
adversităţi extraordinare, care mergeau până la ameninţarea vieţii, sau
a integrităţii lor corporale. În aceste condiţii, era de înţeles
dificultatea iubirii vrăjmaşului! Totuşi, chiar şi în zilele noastre, în care
adversităţile sunt mult mai mici, acest lucru tot dificil este! Să îi
ierţi pe cei care te-au supărat, jignit, dezamăgit, ba, chiar să-i
iubeşti, pare un lucru cu adevărat fantastic, ca să nu zic imposibil!

Şi totuşi, Puterea Divină ne-a pus la îndemână un “mijloc”,  sau mai bine-zis – un mijlocitor. Acolo unde nu există înţelegere între oameni, El ne trimite îngerul, a cărui funcţie este şi aceea de a “aduce între oameni pace şi bunăvoire”.


Glitter Graphics 

 

Şi, cum se poate realiza acest lucru? În mod simplu, prin raportare
la acesta! Trebuie să ne gândim, să realizăm că, deşi plini de
defecte, îngerul nostru ne iubeşte. Şi atunci, noi trebuie să aplicăm şi celorlalţi “acelaşi tratament”. Aşa cum îngerul nostru ne iubeşte, în ciuda “minusurilor” noastre, va trebui să îi iubim şi noi pe
ceilalţi. Mai mult, noi ar trebui să fim “solidari” cu ei, împărtăşind
aceeaşi natură umană imperfectă!

În încheiere, autorul schiţează câteva “trepte”, sau stadii, ale iubirii,
aşa cum sunt văzute în esoterismul islamic (dar, în fond, universale!).
Prima treaptă ar fi shari`ah, sau treapta prudenţei lumeşti, caracterizată prin sintagma: “ce e al meu e al meu, iar ce e al tău, e al tău.” A doua ar fi tariquah – care marcheaza o primă “deschidere”: “ce e al tău e al tău, iar ce e al meu, e tot al tău.” A treia – ma`rifah
– implică “omogenizarea”, “contopirea”: nu mai există “al meu” şi “al
tău”. Desigur că aceste noţiuni de “proprietate” nu se referă doar la
bunuri materiale, cele spirituale fiind şi ele vizate, şi implicând
chiar valori mai mari.

Şi, cred că nu pot încheia mai adecvat decât prin cuvintele d-lui Pleşu, care par a concluziona întreg procesul iubirii, oferind o “soluţie” devenirii îngereşti a omului:

“Trebuie să te pierzi în îngerul tău pentru a descoperi conturul
personal al umanităţii tale, după cum îngerul trebuie să se piardă o
clipă în umanitatea ta, pentru a se întoarce împlinit la splendoarea
angelicităţii sale.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: