Posted by: childagain | January 18, 2009

Încotro merge cugetul contemporan – consideraţii pe marginea unui eseu de Noica

Am descoperit de curând o cărţulie apărută la Editura Humanitas în 1992, aparţinând lui C. Noica şi intitulată: “Eseuri de duminică”. Acum, de ce sunt “de duminică”, e de discutat! Probabil pentru că sunt îndeajuns de concise şi de esenţiale pentru a putea fi citite într-o zi de duminică, fără a împovăra prea mult gândirea. Însă, aceasta nu înseamnă că nu sunt şi valoroase! Dimpotrivă: în puţine fraze, ele reuşesc să fixeze foarte clar problemele lumii moderne, şi, în acelaşi timp, oferă şi o schiţă de răspuns…Însă, desigur că răspunsul complet este strict individual, pentru că, în viziunea lui Noica, nu există  soluţii sau “pilule” universale la problemele umanităţii.

Am ales, de pildă, acest eseu intitulat “Încotro merge cugetul contemporan”, întrucât, deşi destul de concis, “atacă” exact câteva dintre problemele de bază ale omului contemporan, şi nu numai: cunoaşterea, alienarea “de grup”, însingurarea.

Eseul începe cu o afirmaţie paradoxală, bătând oarecum spre “registrul” comic:“Orice s-ar zice, omul e o fiinţă care se ruşinează”. Şi, de ce se ruşinează omul? Mai departe se vede că răspunsul este: propria ignoranţă. În loc ca aceasta să constituie prilej de căutare, şi de luminare ulterioară, omul alege să se ruşineze! Şi, chiar dacă începe să caute, începe oarecum greşit, prin întrebarea (adresată unui om de ştiinţă, sau unui înţelept): “ce să fac ca să ajung să ştiu cât ştii tu”.
Desigur, omul de ştiinţă îi poate indica soluţii, care să îl aducă, din aproape în aproape, până la cele ştiute de el. Dar, până şi aici intervine factorul subiectiv! Însă înţeleptul îi va spune, paradoxal:“să nu faci ca
mine.”Şi, cu asta, pentru unii oameni căutarea ia sfârşit…

Desigur, ceea ce nu poate afla prin efortul direct, are grijă să îl înveţe societatea, spune mai departe Noica. Şi, cum îl învaţă? Arătându-i ceea ce trebuie să îi placă, ce produse sunt bune, care gândire e bună…Cu alte cuvinte, predicând ideea bine-cunoscută şi din alte veacuri: “ceea ce e bun pentru toată lumea, trebuie să fie bun şi pentru tine.” Ca să fac o paranteză, trebuie să spun că, în zilele noastre, societatea de consum a adus această metodă “educaţională” la perfecţiune, cu ajutorul reclamelor, şi al presei de toate categoriile!
Totuşi, spune Noica, “devălmăşia e bună în ordinea vieţii materiale, dar nu şi a celei spirituale. Şi, de ce nu e bună? Cred că e simplu de observat: pentru că fiecare om este un univers în sine, e “forma spontană a umanităţii“, după cum spune romancierul Armand Lanoux. În acest sens, el se întreabă mai departe care ar fi definiţia vieţii spirituale. Şi aceasta ar fi aceea că “viaţa spirituală apare acolo unde nu poruncesc interesele sale, ci idealurile sale.” Şi, aceasta nu s-ar petrece doar în zona morală, ci în oricare altă zonă, inclusiv politica!
Desigur, Noica sesizează că “devălmăşia” nu este bună, pentru că nu lasă loc idealurilor individuale, însă, ea ar avea totuşi un aparent folos: ar înlătura senzaţia de singurătate. Atunci când alţii spun la fel ca tine, şi chiar locuiesc pe lângă tine (ca în marile blockhouse-uri), ai o aparentă senzaţie de părtăşie. Însă, la o privire mai atentă, se observă că e doar o iluzie, şi că această “părtăşie” pe baze false mai curând adânceşte singurătatea.

De fapt, aceasta ar fi principala problemă a lumii moderne, conchide Noica: singurătatea.Totuşi, până şi ea e greşit înţeleasă, pentru că, în accepţia sa, nu ar însemna “să nu participi la lume”, sau “să te superi pe lume”. Dimpotrivă, singuraticul ar trebui să fugă de lume tocmai pentru a regăsi tovărăşia cu ceilalţi.“Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu devărat, acela te iubeşte cu adevărat.” Uimitoare similaritate cu concepţia unui psiholog contemporan -Erich Fromm – care spune cam aşa:“Capacitatea de a fi singur este măsura capacităţii de a iubi.”

Iată cum s-a aflat, în acelaşi timp, şi răspunsul la întrebarea adresată înţeleptului: “cum să cunosc?” Acesta ar fi:“întoarce-te la tine”, sau “în tine”.

Chiar dacă “de duminică”, spun eu că acest eseu pune probleme pentru o viaţă…Iar rezolvările, după cum am spus, le vom găsi fiecare întorcându-ne “în noi.” Desigur, după ce am apucat totuşi să şi învăţăm ceva! Ca să avem ce “retopi”… Întrucât, după cum spune Shakespeare:

“Învăţătura este adjunctul nostru, pentru că oriunde ne-am afla, ceea ce am învăţat e lângă noi.”



Responses

  1. Am dat nota maxima (sper) insemnarii si tie.Pentru scurta pauza de cafea era tot ce-mi trebuia ! Multe zile bune !!!

  2. Multumesc, Brandusa! Meritul nu e al meu, ci al lui Noica! Asa-i ca aceste eseuri se pot citi intr-ompauza de cafea?:) Si totusi, te gandesti la ele mult timp dupa aceea…

  3. frumos articol. si mie mi-a placut Noica, atunci cand citeam…

  4. Avem aceeasi varsta ! A copilariei mature !

  5. Am scris masinal postsosietic, vroiam sa zic fost sovietic.

  6. Ha-ha, si mai si am zis-o. Gata, plec la culcare.

  7. Da, Dionisie Ariopagitul a fost si la adormirea si inmormantarea Maicii Domnului,deoarece Ea stiea cand va fi luata la ceruri si i-a instiintat pe toti apostolii, adica intr-un fel sau altul toti erau in Ierusalim, in afara de Apostolul Toma. Chiar dupa inmormantare i-au fost dezvaluite de Dumnezeu sf.Dionisie Ariopagitul Ierarhiiile Ceresti, care le-a descris .

  8. Minunată însemnarea ta şi, aşa cum spuneai şi tu, destul de complexă pentru o zi de duminică. Cred însă că ziua a fost bine aleasă fiind poate, pentru mulţi dintre noi, singura zi în care avem răgazul de a fi împreună cu noi înşine.
    Cu adevărat, singurătatea este povara omului contemporan. Preţul libertăţii este…singurătatea. Este un citat care mie îmi place foarte mult, pe care l-am postat şi la profilul de pe blogul meu: "Eşti atât de liber câtă singurătate poţi îndura". Desigur, când mă gândesc la singurătate nu mă gândesc neapărat la absenţa companiei ci la înstrăinarea pe care o simţim de foarte multe ori faţă de noi înşine, faţă de idealurile şi aspiraţiile noastre. De aceea, primul pas spre cunoaştere şi înţelepciune este să te cunoşti şi să te înţelegi pe tine, să te accepţi aşa cum eşti şi să nu abandonezi niciodată principiile morale care au stat la baza creaţiei tale.
    Mulţumesc, Child, pentru această minunată ocazie de a mă întâlni cu gândurile marelui filosof şi de a mă mai apropia cu un pas de mine însămi.
    Să ai parte de o noapte liniştită şi de o săptămână norocoasă!
    Te îmbrăţişez cu drag!

  9. Dragă Mirela,prezenţa ta aici este întotdeauna o sursă de bucurie, pentru că tu găseşti întotdeauna nişte completări atât de potrivite textelor mele! Este foarte adevărat citatul tău (pare-se că îi aparţine lui Paler, dar sigură nu pot fi)! Din acest punct de vedere, cred că sunt foarte liberă!:)
    De fapt, definiţia singurătăţii nu ar fi aceea de "prezenţă" versus "absenţă" a celor din jur, ci, aşa cum ai spus şi tu, o "stare de libertate interioară", sau de "confort interior". Există oameni foarte singuri printre ceilalţi, şi oameni care, deşi aparent singuri, sunt întotdeauna "însoţiţi" de viaţa lor interioară bogată, precum şi de Altcineva, încât crează merau o senzaţie de "plenitudine". Am cunoscut cel puţin o persoană de acest gen (în viaţa reală), şi îmi este o bună prietenă. Cred că şi în viaţa "virtuală" cunosc cel puţin una!:)şi tot prietenă!
    În concluzie, toate definiţiile sunt subiective, şi, aşa cum spunea şi Noica, nu e bună "devălmăşia" părerilor despre o anumită situaţie.
    Te îmbrăţişez, şi îţi doresc o seară cât mai liniştită! (Şi nesinguratică!:))

  10. In tot ceea ce a facut a fost genial. Cu atat mai mult in eseurile de duminica.
    O zi minunata iti doresc

  11. Ma bucur ca imi mai impartaseste cineva pretuirea pentru Noica!

    Multumesc, o zi frumoasa si tie!

  12. … fiind şi eu tot om şi încercând să mă "încadrez" în timpuri trebuie să recunosc că de când cu internetul "am ajuns" sa citesc fizic o carte reală. De cele mai multe ori le frunzăresc, citesc căteva pagini şi apoi le caut un oarecare format electronic pe care să-l aprofundez…
    Dar problema "învăţatului" este cea care mă acaparează… Deşi mulţi din ziua de azi ar zice ca pe masură ce înaintezi în vârstă nu mai e nevoie de învăţătură, eu nu mă pot debarasa de acest obicei şcolăresc şi încerc să ţin pasul cu timpul…
    În această "devălmăşie" de spaţiu, timp şi experienţe încerc şi eu să mă menţin…

  13. … fiind şi eu tot om şi încercând să mă "încadrez" în timpuri trebuie să recunosc că de când cu internetul "am ajuns" sa citesc fizic o carte reală. De cele mai multe ori le frunzăresc, citesc căteva pagini şi apoi le caut un oarecare format electronic pe care să-l aprofundez…
    Dar problema "învăţatului" este cea care mă acaparează… Deşi mulţi din ziua de azi ar zice ca pe masură ce înaintezi în vârstă nu mai e nevoie de învăţătură, eu nu mă pot debarasa de acest obicei şcolăresc şi încerc să ţin pasul cu timpul…
    În această "devălmăşie" de spaţiu, timp şi experienţe încerc şi eu să mă menţin…

  14. Multumesc pentru cuvintele atat de frumoase, si intelepte, d-le Ioan! Eu spun ca e nevoie oricand de invatatura, pentru ca niciodata nu poti sti totul.
    Desigur ca internetul a devenit si el un mijloc de invatare, si chiar de culturalizare, insa cateodata placerea citirii unei carti nu se poate inlocui! Din pacate, intervine problema timpului…
    O zi buna, si multumesc pentru comuninunea de idei! (Care nu e chiar o "devalmasie"!:))

  15. Ei, nici eu nu mai citesc atat de des, acum mai mult "degust"! De aceea aleg cu mare atentie ceea ce degust…nici nu mai am atata timp ca pe vremuri!:)

    Multumesc de vizita, te sarut!

  16. Aşa îmi place să cred!:)

  17. foarte frumos ,desi marturisesc sincer ca nu am citit niciodata pe indelete ceva din noica😦 doar o idee ,doua , pe ici pe colea🙂
    intr-adevar marea problema a contemporanitatii este singuratatea ! dar prin singuratate nu ma refer la lipsa prietenilor sau a apropiatilor ,ci mai degraba (in cazul meu ) lipsa cuiva care sa-ti impartaseasca ideile si opiniile ,lipsa cuiva cu care sa vorbesti fara sa te " rusinezi" o noapte intreaga despre literatura , istorie ,filosofie ,filme , muzica etc. din punctul asta de vedere eu ma simt foarte singur !cati mai au rabdare sa se descopere pe sine ?
    trebuie sa ne intoarcem la noi si la origini :))
    o seara de luni perfecta !

  18. Nici nu trebuie să citeşti chiar "pe îndelete" Noica, dragă Cătălin! E de-ajuns să alegi fragmentul care pare să te reprezinte. Eu aşa fac uneori…
    Singurătatea e un concept care înseamnă altceva pentru fiecare. Eliade îl definea cam aşa: "a fi singur înseamnă că îţi lipseşte ceva absolut necesar." În acest sens, chiar dacă eşti singur în mod fizic, dar te simţi împlinit, nu o poţi numi singurătate, şi invers…(Inversul e mai dureros, desigur!)
    Problema ta o au mulţi tineri care se gândesc profund la sensul acestei vieţi, şi care nu se pot mulţumi cu tovărăşii "de ocazie". Şi eu am avut-o cândva…Însă, după un timp, chiar dacă mai lung, acea persoană va apare, în mod sigur! Şi poţi să ajuţi lucrul acesta cu o mică rugăciune.
    Mulţumesc pentru urare, şi ţie o seară cât mai frumoasă, şi…mai puţin singuratică!

  19. Uite asa de ici de colea fac si eu cunostinta cu Romania, cu adevaratele ei valori.Multumesc,ca mi-ai mai descoperit un om intelept.
    In spatiul postsovietic Romania era terra incognita. Abia acum incep sa inteleg de ce.

  20. Mulţumesc, Emilia! Nu contează cum ai zis-o!:)
    Voi mai scrie despre eseurile lui. Chiar merită să îl citeşti!
    Şi, mulţumesc încă o dată pentru traducere! Chiar e un lucru deosebit.

    O seară bună!

  21. Interesanta postarea ta. Am citit-o cu placere si interes.
    O zi frumoasa!

  22. Mulţumesc! Scriu numai despre teme şi autori care îmi sunt aproape de suflet.
    O zi frumoasă şi ţie!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: