Posted by: childagain | January 22, 2009

Despre raportul libertate-necesitate


 
În decursul timpului, au curs multe râuri de cerneală încercând să explice această temă esenţială a fiinţei umane. Desigur, cele mai multe dezbateri au avut loc asupra aspectului filosofic metafizic: este omul liber, sau nu? Dacă da, până unde se întinde libertatea sa, şi mai ales, ce consecinţe are ea asupra devenirii sale?
Dar, dincolo de toate tezele şi anti-tezele adoptate (trecând prin stoicism, epicurianism, platonism şi neoplatonism, până la filosofia modernă a libertăţii, reprezentată prin Spinoza, Kant, Schopenhauer, şi mai târziu, existenţialiştii – Sartre), ea rămâne încă o problemă deschisă pentru omul simplu, ne-filosof, şi totuşi profund interesat de rezolvarea acestei dileme în propria sa viaţă.
Desigur, şi religia oferă unele răspunsuri, dar nu îndeajuns de clare întotdeauna! Se ştie că Dumnezeu ne-a creat liberi, înzestraţi cu putere de voinţă, şi discernământ. Dovadă, faptul că Adam şi Eva au fost capabili să facă o alegere în problema arborelui cunoaşterii, deşi nu cea mai fericită. (“Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi pe care vei vrea, pe aceea o vei alege”(Iisus Sirah)) Deasemenea, sfinţii şi martirii au avut şi ei de făcut alegeri: a păstra religia creştină, sau a o renega (fie şi formal) pentru a se bucura de avantajele conlocuitorilor ţării respective. Acestea sunt alegeri clare, care arată că omul se bucură de libertate. (În acest sens, a se vedea şi discursul lui Sartre în favoarea libertăţii, exemplificat prin cazul tânărului silit să se înroleze pentru un război în care nu crede: el se poate totuşi sustrage – prin moarte, sau dezertare.)
Până aici, totul este (relativ) clar! Şi totuşi, mai există un aspect, şi acesta extrem de important: voinţa divină. Se ştie că “până şi firele de păr din capul nostru sunt numărate”. Sau: “În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.”(Pilde16.1)
Şi atunci, cum se pot împăca aceste două elemente aparent antagonice: voinţa omului, şi voinţa lui Dumnezeu? Greu răspuns…Şi totuşi, în decursul timpului, s-au găsit şi aici unele răspunsuri! Din majoritatea pildelor de viaţă creştină, şi din Noul Testament, se observă că voinţa Domnului se aplică numai în vieţile celor care au ales să Îl urmeze, în mod conştient. Omul este liber să aleagă, sau nu, trăirea după legile evanghelice. Dacă o alege, voinţa sa va fi subsumată celei divine. (În mod cu totul relativ, desigur, pentru că până la a ajunge ca“maximele voinţei noastre să coincidă cu maximele Voinţei universale”, după cum se exprimă Kant, mai e cale lungă!) Totuşi, în lucrurile importante ale vieţii sale, creştinul va spune: “Facă-se voia Ta.” De fapt, el a spus aceasta o dată, atunci când a ales, şi apoi nu va mai fi nevoit să repete, decât dacă va considera acest lucru absolut necesar.
Fatalism? Desigur! vor ţipa îngroziţi liber-cugetătorii. Unde mai e atunci libertatea omului? Şi, totuşi, tocmai aici stă libertatea, în mod paradoxal! A accepta ca în viaţa ta să acţioneze o Ordine supremă, net superioară bietei ordini omeneşti pe care ai încerca să o impui, înseamnă o mare deschidere! O deschidere a cărei valoare nu o înţelegi decât atunci când o refuzi, după ce ai avut-o! Pentru că tocmai aici stă imensa generozitate divină: ai capacitatea să alegi chiar şi după ce ai mai ales o dată, şi să înţelegi apoi clar consecinţele fiecărei alegeri ale tale! Pare complicat, dar nu este! Câţi dintre noi nu spunem: “Da, Doamne, vreau să fac voia Ta!”, dar dăm greş nu în problemele mari ale existenţei, ci în cele mărunte, şi care ne privesc îndeaproape! Vrem să îi facem voia, dar natura noastră se opune din răsputeri, şi uneori nu putem accepta umilinţa şi durerea pe care ne-ar aduce-o îndeplinirea acestei voi, deşi ştim, desigur, că scopul final este dincolo de aceste “accidente ale drumului”! Şi El ne lasă puţin în voia noastră, pe moment, ca să vedem mai apoi ce ne-a adus aplicarea acestei voi.
Citind cărţi de filosofie, lucrurile par clare, în alb-negru: libertate versus necesitate. Dar, în viaţa practică, vedem că nimic nu e atât de limpede! După cum spune Marguerite Yourcenar: “Nu eşti liber atât timp cât vrei, tremuri de frică, poate nici chiar atât timp cât trăieşti.” Desigur, cu timpul, şi primind mai mult har, începi să vezi mai clar, şi să mai depăşeşti aceste “ţipete” ale propriei tale naturi, dar e o muncă de o viaţă!
În concluzie, faimosul raport voinţă divină-libertate umană nu este o lege matematică, un dat! Ar fi mult prea simplu să fie aşa! Dimpotrivă, e un raport dinamic, într-o continuă schimbare şi evoluţie! Seamănă mai mult cu o relaţie personală om-Divinitate (şi, chiar aşa şi este), decât cu o lege! ( Cum ar fi să ne exprimăm, anecdotic vorbind: “Măi, Petrică, ia să te las eu un pic singurel, ca să vedem, ce-oi face? Dar, când dai de greu, să mă chemi! Şi apoi: “Măi, Petrică, ai văzut cum a fost când ai făcut după mintea ta? Ce zici tu, să te mai las, au ba?”) Sau, după cum frumos se exprimă Umberto Ecco: “Libertatea lui Dumnezeu [sau dată nouă de] este osânda mândriei noastre.”
Desigur că acest subiect este mult prea vast pentru a fi epuizat în câteva rânduri, ba, chiar şi într-o carte! Nici nu am pomenit aici toate categoriile şi subtilităţile filosofice! Însă, după cum am mai spus undeva, scopul meu este doar să trimit mai departe. Iar acest “mai departe” ar putea fi, după cum spune Noica într-un eseu menţionat de mine anterior, “înapoi la noi-înşine”. Cât de liberi ne simţim, şi, mai ales, ce înţelegem fiecare prin libertate, asta contează!
Şi, în încheiere, las aici câteva vesruri din Khalil Gibran, care vorbesc atât de frumos despre problema libertăţii, încât nu mai necesită nici o adăugire:

 

“Veţi fi liberi, în adevăr, nu doar când zilele vă vor fi fără de griji, iar nopţile fără dorinţe, ori fără de chinuri,

Ci mai degrabă, când aceste lucruri vă vor cuprinde viaţa,  şi când vă veţi ridica deasupra lor goi şi fără piedici.” (Khalil Gibran – Profetul)


 


Responses

  1. Libertatea ni se oare a fi unul dintre ceo mai relativi termeni: de la coborirea din Eden, omul si-a pierdut libertatea absoluta, capatind in schimb doar o libertate aparenta, fara substanta. Adevarata libertate cred ca nu au cunoscut-o decit sfintii si martirii, pentru care a muri slavindu-l pe Dumnezeu reprezenta aceasta libertate. Necesitatea este un alt termen, inventat pe Pamint. Nu este deloc "necesar" ca acesti termeni sa se afle in antiteza, dar rezumind grosier, as spune ca libertatea este un termen al idealistilor, iar necesitatea al materialistilor.

  2. Cea mai frumoasa, simpla si esentiala definitie a libertatii! Si eu il apreciez mult pe parintele Bastovoi,mai ales pentru poeziile sale. Chiar mi-ai dat o idee: sa postez cate ceva din poeziile lui pe altmariustotal.

  3. iubesc libertatea… sufletu’mi vreau sa ramana salbatic!🙂

  4. oho, cate -mure-n gura- n-am avut io, da ce sa-i faci, h/woman nature!

  5. Complicam lucrurile prin reguli si filozofii.Mintile luminate,intelepte au propria lor ordine,iar in asta nu-i nimic rau.Acestia se supun trairilor lor interioare pe care le transpun in scris.Nimic nu-i gresit in "a face voia" Divinitatii !Iar cerintele lui catre muritori au un singur scop : iubirea si smeremia fata de EL.
    Important este a nu confunda acestea cu dorintele tale sau mai rau a lua ca baza regulile lumesti!…Ai dreptate se poate vb ore,zile in sir pe tema asta ,insa concluzia ramane aceeasi !

  6. Ai şi tu mare dreptate! Dar, oamenii, prin aceste filosofii, nu au vrut să se complice, ci dimpotrivă, au încercat să explice!:) Că nu le-a ieşit prea bine, asta e altceva!
    Cuvintele tale despre asumarea trăirilor interioare sunt destul de înţelepte, cu condiţia să ştim dacă aceste trăiri sunt expresii ale Sinelui divin, sau ale egoului nostru micuţ şi îndărătnic! De fapt, asta şi spui, într-un fel, atunci când spui să nu le confundăm cu dorinţele noastre.
    Pentru mine, nu e doar o "temă în dezbatere", ci o "lecţie cu aplicaţii practice"! (Destul de dureroase, chiar!)Şi, tocmai de aceea mi-ar plăcea să ştiu şi părerile celorlalţi.
    Mulţumesc pentru gânduri, Brânduşa, şi…îţi doresc să îţi descoperi adevărata libertate!:) Te sărut!

  7. Intr-un fel, ai dreptate, dar nu sunt de acord cu definitia libertatii versus necesitate. Eu cred ca ambii termeni pot fi "idealisti", in sensul ca exista si necesitati care nu interfera cu libertatea, sau necesitati care decurg din insasi natura umana, si totusi, pot fi depasite, asa cum bine ai remarcat (de catre sfinti si martiri.) Eu am ales acest titlu pentru ca nu am gasit o notiune mai buna care sa exprime antiteza libertatii,desi eram constienta de limitele lui. Poate ar fi fost mai bine sa spun:"cauzalitate", sau "legitate". Cei care au devenit cu adevarat liberi, au infrant legile naturale obisnuite. Pentru ei miracolul a devenit cotidian.
    In rest, ai dreptate ca omul nu poate avea decat o libertate relativa in contextul vietuirii pe acest pamant. Totusi, el poate deveni ceva mai liber daca "se pune la dispozitia" Divinitatii. Astfel, din cand in cand, legitatile obisnuite pot fi infrante si pentru el. (Cel putin relatia experienta-suferinta)

    Multumesc pentru vizita, si pentru ganduri! Iti doresc o seara frumoasa!

  8. "LIBERTATEA INSEAMNA SA NU AI MOTIVE SA FUGI DE DUMNEZEU"
    Tocmai citisem astazi din Savatie Bastovoi "Post si libertate"

  9. Asa si trebuie, draga Elza!:) Nimanui nu i-ar face bine un suflet "domesticit"!:)
    Dar…depinde care libertate!:)

    Te sarut, o zi buna!

  10. flo a mea ce mai munceste ea cu gandurile, cu sufletelul ei cu mandria si cu orgoliul (intelegi tu ce spun)🙂 si uite ca iese invingatoare, draga mea smerita, cat tin la tine!

    despre libertate? te-as ingrozi daca ti-as spune ce am in cap, de fapt n-o sa te ingrozesti ca doar tu ai scris insemnarea asta, eu ma lupt cu ea, n-o vreau, am prea multa, mult prea multa, acum am aflat ce spunea Ecco sau Bastovoi al Emiliei despre ea, dar au gandit ca mine, sunt perfect de acord cu ei, îi pup pe aceasta cale :)) vreau sa merg singura sa-mi bag capul in laţ, ne-a pedepsit Dumnezeu, ne-a dat prea multa libertate de a alege, vreau sa mi-o ia si sa-mi spuna: "Uite, ca sa-ti fie bine tu trebuie sa faci de-acum incolo, asta si asta si asta, aici faci asa, dincolo faci asa, nu te mai chinui sa tot alegi, voi alege eu tot ce este mai bine pentru tine si sufletul tau, vrei?" Mă visez raspunzandu-i: Doamne, fa-mi o lesa, cat mai scurta, voi fi cainele tau credincios care-si vîra singur capul in ea si dac-o vei scapa din maini in dinti ti-o voi aduce inapoi din fundul pamantului si nu pentru ca nu te-as urma fara ea, dar sa fiu sigura ca Tu n-o sa-mi dai drumul si cand imi vor mai intra-n cap gandurile ancestrale de libertate, pocneste-ma scurt cu ea peste bot ca sa-mi aduc aminte de unde am plecat!

  11. :)))Chiar mi-ai luminat seara! Păi, asta aş vrea şi eu câteodată, dragă wyu: o lesă! Dar, ştii ce e culmea? Aproape mi s-a spus odată "mură-n gură" ce trebuie să fac, şi eu nu am putut! Înţelegi cum vine asta? E natura asta umană păcătoasă, care în anumite momente vine şi spune:"Iartă-mă, Doamne, dar asta chiar nu poot! Orice s-ar întâmpla!" Şi, se întâmplă, se întâmplă…Şi mai apoi, vii şi spui: "Oare de ce n-am putut să ascult? De ce mi-am folosit păcătoasa de libertate?"
    În acest sens am scris acest text, draga mea, şi aici e tot secretul "smereniei" mele! Omul ajunge smerit numai după ce încearcă toate celelalte variante!:) Na, că am făcut şi un aforism, dar să nu mai ştie nimeni!:)
    Te sărut, şi mulţumesc pentru trecerea…tonică! Şi, nu te îngrijora, vei ajunge şi tu smerită, după ce te vei izbi îndeajuns de pragurile libertăţii! De asta ne şi lasă El, pe unii…Vede că suntem "material" bun, dar trebuie prelucrat!:)
    O seară bună, cu vise de libertate…permisă!

  12. stiu ca tu esti smerita tot timpul dar acum vb. chiar de una -punctuala- (adica in raport de ceea ce are prea multe puncte pe "i") :))

    asa, si zici ca-s material bun, si inca nu m-ai vazut! :)))))

  13. Şi eu am avut mai multe…dar n-am înţeles de la primele!:) Trebuia să mă mai coc!:)

    Eu zic că eşti material bun, pentru că altfel n-ai crede că alţii sunt mai buni! (Chiar dacă poate că nu-s!:))

    Las’că mai vorbim noi când ne vedem!

  14. Necesitatea este o lipsă adică se exprimă prin expresia NU ESTE şi e caracteristică imperfecţiunii.
    Ce spune Divinitatea: EU SUNT CEL CE SUNT, iar asta are mai multe sensuri printre care şi EU SUNT TOT, deci "eu nu duc lipsă de nimic". Atâta vreme cât noi ne străduim să fim perfecţi, necesitatea e o povară care ne trage în jos. Cum ne împărţim între necesitate şi libertate? Cât mai puţine trebuinţi, ştim că acestea sunt legate în primul rând de corpul material. Cât mai puţine dorinţi aşa cum apar în multe texte iniţiatice ce recomandă lepădarea dorinţilor adică a acestor neâmpliniri, eradicarea lui EU NU SUNT şi înlocuirea cu EU SUNT.
    EU SUNT LIBER.

  15. Foarte frumoasa, completa si logica explicatie, draga Pasare! In cateva cuvinte, ai schitat intreaga cale initiatica spre libertate!
    Insa, aceste cateva cuvinte, cat de greu sunt de pus in practica! Si, tocmai de aceea, exista pe lumea asta mai putini oameni liberi decat credem!
    O singura adaugire as avea: necesitatea este, in general, caracteristica imperfectiunii, dar nu intotdeauna, pentru ca exista si necesitati spirituale.
    Poate si acelea ar trebui abolite, cine stie!:) Poate ca adevaratii intelepti si oameni liberi nu mai au nevoie de nimic, pentru ca stiu ca Dumnezeu le va da ceea ce au nevoie. Si totusi,nu putem renunta chiar la toate necesitatile, nu atat cat suntem in trup!:) E un lucru pe care il vom sti doar cand vom ajunge acolo!:)
    Pana atunci…ne mangaiem cu supozitii, si simtiri!
    Multumesc pentru raspunsul atat de frumos si complet, si iti doresc o zi buna, si cat mai…libera!:)

  16. Greu de pus în practică? Hm, dar există Voinţă? Libertatea vine pur şi simplu prin Libertate. Sau Libertatea vine odată cu Adevărul. Nu spune aşa Iisus: "Adevărul vă va face liberi"? .
    Atunci să cautăm adevărul.
    Cere şi ţi se va da. Aţi cerut Libertate şi vi s-a dat? Aţi cerut Adevăr şi nu a venit? Există Voinţa pentru toate astea? Şi apoi să nu uitaţi niciodată că cei întunecaţi la minte şi suflet abia aşteaptă să încurce căile omului.
    de pildă mă uitam Child de sărbători la televizor şi nu vedeam nici o referire la naşterea lui Iisus. Dar peste tot era moş Crăciun care avea mereu o problemă cu împărţitul cadourilor-daruri cică. Ce treabă are acest personaj comercial cu spiritul mistic al sărbători? Şi sărbătoarea acum nu mai e Naşterea ci e Crăciunul. Ştiu cine e Iisus, dar cine naibi mai e şi panarama asta de moş, personaj de desene animate, cărător de saci în spate?

  17. Spui câtava mari, adevăruri! Ai dreptate, este greu, dar nu imposibil! Iniţial, trebuie să existe voinţa, şi credinţa. Dar, mai apoi, este absolut necesar harul, sau luminarea de Sus, pentru că numai el îţi poate arăta Adevărul. Atunci când primeşti puţin din acest har, şi mintea se deschide şi ea puţin, poţi vedea o parte din Adevăr, şi devii puţin mai liber. Dar, eu spuneam că este greu drumul spre final! Pentru că, nici chiar aflat pe undeva, pe la porţile Adevărului, nu eşti scutit de necesitate! (Sau, de cerinţele şi limitările naturii umane.) Nici chiar sfinţii nu au devenit liberi dintr-o dată! Ba chiar, au avut nevoie de zeci de ani de nevoinţe! Noi, cei aflaţi în această lume a ispitelor, oare ce să mai spunem?:)

    Despre Moş Crăciun, ai şi aici dreptate, dar nu întrutotul! Adevărul este că lumea occidentală a transformat acest personaj mitic, şi aflat în strânsă legătură cu naşterea Mântuitorului (dacă ştii legenda lui Crăciun) într-un personaj de consum. Am văzut până şi reclame Coca-Cola cu Moşul! Nu e vina Moşului, care a fost prilej de bucurie pentru copii timp de sute de ani. Tot adulţii au fost de vină! Eu cred că un copil care nu crede în Moş e doar pe jumătate copil. Şi, până acum nici n-am întâlnit!:)

    Una peste alta, mă bucur să descopăr în tine un om profund preocupat de problema devenirii noastre în această lume, aşa cum nu mai sunt chiar atât de mulţi! Te mai aştept cu plăcere "în vizită", când vei mai avea puţin timp!
    O seară frumoasă!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: