Posted by: childagain | January 26, 2009

Viaţa Sf.Calinic de la Cernica

Se ştie că noi, românii, suntem bogaţi în sfinţi şi nevoitori. Atât dintre cei văzuţi şi cunoscuţi, cât şi în mulţime de sihaştri neştiuţi din munţi, care prin rugăciunile lor susţin acest neam. Unul dintre aceşti sfinţi , însă aflaţi “la vedere” este şi sfântul Calinic, care a constituit un exemplu a ceea ce trebuie să fie un cleric şi mare păstor de suflete – cam aşa cum a voit Hristos când le-a rânduit apostolilor să numească episcopi prin cetăţi. Calinic, pe numele său de botez Constantin, s-a născut la 7 octombrie 1787 la Bucureşti. Atât părinţii, cât şi fratele mai mare, earu foarte evlavioşi: fratele a devenit preot de mir, iar mama sa, Floarea, s-a călugărit la Mânăstirea Pasărea, după ce copiii au crescut.

Tânărul a învăţat carte la Bucureşti, apoi s-a tuns în monahism în 1808. În 1813 a fost hirotonisit preot, deşi el se simţea nevrednic de această cinste. Până în acest punct, şi chiar şi mai departe, într-o anumită măsură, viaţa sa se aseamănă cu a altui sfânt ortodox, de pe alte meleaguri: Sf.Serafim de Sarov. (Familii creştine autentice, chemare timpurie spre viaţa monahală, săvârşirea unor mari nevoinţe în mânăstire, apoi, mai târziu, numirea ca duhovnici.) În legătură cu nevoinţele sale, amintim doar postul negru de 40 de zile (pe toată perioada postului Paştelui), părintele voind să urmeze exemplul Mântuitorului, şi al unor sfinţi, care au ajunat şi ei 40 de zile. Totuşi, în urma acestui post sănătatea i s-a primejduit foarte mult, astfel încât duhovnicul său Dorotei i-a rânduit să mănânce în fiecare zi.

În 1817 a călătorit la Sf. Munte Athos, iar în 1818 a fost numit stareţ al mânăstirii Cernica, pe care o păstoreşte timp de 32  de ani. Se cunosc multe minuni înfăptuite de el în această perioadă, precum şi regulile de viaţă şi moralitate înstăpânite de el printre călugări (Ex.: nu tolera clevetirea, pe care o socotea “moartea sufletului”.) În 1821, în timpul revoluţiei, mulţi locuitori ai Bucureştiului s-au adăpostit la mânăstire. Turcii au înconjurat mânăstirea cu tunuri. Sfântul Calinic a făcut rugăciuni împreună cu toată obştea, şi turcii s-au liniştit în chip miraculos. Mai mult, fiind foamete în mânăstire, şi rugându-se el din nou, cu lacrimi, pentru poporul său, au intrat pe poarta mânăstirii cinci care cu boi pline cu pesmeţi, trimise chiar de turci.

Prin sfinţenia vieţii sale, el a strâns în jurul său o obşte numeroasă, clădind încă o biserică în ostrovul cel mic, cu hramul Sf.Gheorghe (cealaltă purtând hramul Sf. Nicolae, care era şi ocrotitorul său) A fost propus pentru demnitatea de mitropolit al Ţării Româneşti, chiar de câteva ori, dar a refuzat din multă smerenie. Totuşi, un răuvoitor din anturaj l-a otrăvit. Sfântul s-a rugat să nu moară din acest motiv nevrednic, şi să îşi poată călăuzi obştea pe mai departe. A doua zi, răul i-a trecut, şi a fost vindecat.

În 1850 a fost numit episcop de Râmnic, şi a părăsit Cernica, cu strângere de inimă. Însă, el a păstrat permanent legătura cu cei de acolo prin scrisori de povăţuire. Multe minuni se cunosc şi din această perioadă. Se ştia că era văzător în duh, şi spunea cele ce aveau să se petreacă. A prezis înlăturarea domnitorului Cuza, şi războiul ruso-turc de la 1877, precum şi primul război mondial. Făcea şi vindecări, şi izgonea demoni. Darul vindecării a fost păstrat şi de moaştele sale, după cum atestă zecile de cazuri înregistrate: paralizii, cancere, etc.

În legătură cu domnitorul Al.I.Cuza, se cunoaşte următoarea întâmplare: făcându-se o tulburare în seminarul de la Râmnic, el a liniştit-o cu blândeţe. Însă, mitropolitul Nifon şi Ministrul Cultelor, Scarlat Creţulescu, au trimis un funcţionar pentru anchetă. Episcopul i-a spus acestuia că nu mai era nevoie de prezenţa sa. Furios, ministrul a venit la domnitorul Cuza cu cererea de suspendare a episcopului Calinic, contra demisiei sale. Răspunsul domnitorului a fost că este gata să îi primească demisia, dar de episcop nu se atinge, fiind un sfânt adevărat. Auzind acele întâmplări, parcă ne vin în minte versurile eminesciene:“De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii…”
Episcopul a trecut la cele veşnice la 11 aprilie 1868, după ce îşi prezisese moartea cu 14 zile înainte. A fost plâns de un întreg popor, iar moaştele sale au fost îngropate în biserica Sf. Gheorghe, ctitorită de el. În urma sa, nu s-a găsit nici o avere, nici măcar strictul necesar vieţuirii unui cleric de mărimea sa. El era extrem de milostiv, dăruind tot ceea ce avea săracilor şi bisericilor, numindu-i pe săraci “fraţii lui Hristos”.
Şi, mi se pare potrivit a încheia prin cuvintele acestui mare păstor de suflete, lăsate moştenire tuturor învăţătorilor ce vor veni:

“Lucrul cel mai greu şi anevoios este meşteşugul călăuzirii
sufletelor pe calea mântuirii.”

“Aşa vă rog, fraţilor, păziţi poruncile lui Dumnezeu, ca şi El să vă păzească pe voi.”
“De veţi petrece întru poruncile lui Iisus Hristos, şi El va fi împreună cu voi.”

Responses

  1. Trebuia să mă aştept că ai trecut şi tu pe acolo!:) Noi două ne cam "aliniem" cărările!
    Eu l-am cunoscut pentru prima dată într-o icoană cu candelă dăruită mie de mama. Nu ştiam nimic despre el! Apoi, am făcut un pelerinaj la mai multe mânăstiri, printre care şi Cernica. Am aflat ceva mai multe, pentru că am cumpărat şi o cărţulie depsre viaţa lui, dar tot nu mă simţeam "implicată". Însă, de la un timp am înţeles că toate acestea nu au fost întâmplătoare. Poate că trebuia să îl cunosc mai bine…Şi, chiar am ajuns să îl simt aproape, ca pe un exemplu de viaţă ce poate fi trăită, şi nu un ideal inaccesibil. Mai ales că epoca lui a fost destul de aproape de a noastră!

    Te sărut, şi mulţumesc că eşti, ca de obicei, prin "aria mea spirituală"!:)

  2. asta/i manastirea la care merg cel mai des, pentru ca mormantul mamei este in apropiere, la o margine de Bucuresti e un colt rupt de lume langa o padure,aici a trait si Argatu, iar de Sf. Calinic ma leaga o istorie cu un comic de situatie, daca m/ai pune sa spun ceva despre el, as spune ca este foarte delicat, gingas si foarte puternic, si stiu ca indeosebi la moastele lui se rezolva boli psihice ca schizofrenia si epilepsia, cel putin din cate stiu eu.
    Ii aduc omagiul meu si imbratisarea mea pe aceasta cale, chiar saptamana trecuta i-am dat-o pe viu, si tie omagii ca m-ai facut sa ma gandesc si azi la dansul.

  3. Desigur că mult mai importantă este averea spirituală pe care ne-a lăsat-o, şi chiar şi exemplul unei vieţuiri după legile lui Hristos. Dar, şi "neaverea" materială are rolul ei în formarea clericilor de azi, care ar face bine să cugete mai mult la exemplul Sf.Calinic.
    Mulţumesc pentru gânduri, Casha, şi îţi doresc şi ţie multă împlinire pe drumul acestei vieţi!

    P.S. Nu are foarte multă importanţă, şi de aceea nu ţi-am spus de la început, dar sunt o "ea"!:)Te îmbrăţişez!

  4. "In urma,sa nu s-a gasit nici o avere.." da, asta daca facem referire la cea materiala,caci altfel imensa este comoara lasata in dar.Si suntem un popor atat de norocos,daca privim din aceasta parte lucrurile, avand atat de multe comori spirituale,comori ale sufletului nostru.O zi buna sa ai.
    Sa fi iubit!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: