Posted by: childagain | January 30, 2009

Despre conceptul de cultură (I)

Nu voi da aici definiţii din dicţionar, nici nu voi face o
expunere ultradoctă din punct de vedere filologic, semiologic sau
literar. Pur şi simplu, voi încerca să stabilesc ce înseamnă cultura
din punct de vedere uman şi spiritual, şi care ar fi rolul ei pe
ansamblul evoluţiei omenirii.

Încă din timpurile preistorice, omul cavernelor a simţit nevoia să
se exprime prin artă, pictând pereţii grotelor în care locuia. A fost o
necesitate spontană, sau “instinctivă” – deşi, acest termen poate pune
unele probleme, arta însemnând mult mai mult decât instinct
materializat. Nu era o activitate cu utilitate practică (deşi, unele
cercetări antropologice spun că acele desene ar fi avut şi un rol
ritual, în sensul îmbunării spiritelor animalelor vânate, şi a
atragerii vânatului). Totuşi, chiar dacă acele picturi au avut şi o
funcţie rituală, aceasta nu demonstreaza decât legătura organică şi spontană
existentă între artă şi spiritualitate, chiar şi la acel nivel primitiv.

Deci, prima formă de cultură a apărut spontan, şi nu
printr-o luare de atitudine gândită de către o clasă superioară.
Desigur, cultura înseamnă mult mai mult decât desenele de pe pereţi,
dar toate celelalte aspecte: dansurile rituale, modul de prelucrare a
uneltelor, chiar şi formele de organizare tribală, au apărut şi au
evoluat conform unor necesităţi interne ale comunităţii
respective, şi nu printr-o modalitate arbitrară impusă de pătura
conducătoare. Dealtfel, în acele vremuri prima necesitatea, şi
la conducere ajungeau indivizii care puteau satisface cel mai bine
necesităţile comunităţii: nevoia de hrană şi de protecţie. Cu alte
cuvinte, indivizii cei mai puternici şi inteligenţi. Deci, cultura era semnul distinctiv al unei inteligenţe evoluate!
Cu timpul, conceptul de cultură, şi respectiv acela de artă, au
evoluat, şi s-au rafinat, depăşind aspectul strict utilitar. (Deşi,
după cum am spus, nici măcar la origini arta nu a avut un aspect strict
utilitar.) Totuşi, s-a păstrat caracterul de bază al culturii: spontaneitatea.
Ea apare şi se dezvoltă în mod spontan, în paralel cu dezvoltarea
spirituală a omului. Cultura diferitelor epoci a reflectat în mod fidel
caracteristicile psiho-socio, şi am putea spune chiar teologice ale
oamenilor epocii respective.

Antichitatea a dăruit omenirii cultura formelor, aduse la o
mare perfecţiune. Ne putem gândi în acest sens la sculpturile lui
Phidias şi Praxitele, la minunatele temple eline şi romane, la epopeile
lui Homer, ce dovedesc o mare preocupare pentru pentru măsura
versurilor, şi ritmul intern al poemului, la unele opere filosofice
care încearcă explicarea naturii lucrurilor văzute (ex. operele lui
Aristotel, Lucretius, Galen) şi nevăzute (Pitagora, Platon, Plotin –
despre care vom vorbi mai pe larg pe altmarius2filosofie). Desigur,
exemplele oferite nu sunt decât câteva din imensa şi valoroasa rezervă
culturală a antichităţii, care a inspirat multe dintre epocile
următoare.


În Evul Mediu, preocuparea pentru formă este diminuată, şi se ia în considerare mai mult natura internă a lucrurilor, esenţa,
legătura lor cu divinitatea de unde provin toate. Este vorba, desigur,
de influenţa masivă a creştinismului, care muta accentul dinspre
“material” înspre “spiritual”. Toata arta europeană a Evului Mediu este
o artă creştină: apar stilul bizantin în pictură şi arhitectură,
stilul romanic, stilul gotic (sec.X-XI). Toate sunt stiluri de o mare
concizie şi sobrietate, dar şi de o mare frumuseţe, aşa cum o atestă
zeci de catedrale, castele, clădiri publice.

În filosofie apare şi se dezvoltă
curentul scolastic (Abélard, Toma de Acquino, Albertus Magnus). În
literatură, este epoca poemelor cavalereşti (“Cântecul lui Roland”,
“Cântecul Nibelungilor”, legendele cavalerilor Mesei Rotunde), dar şi a
minunatelor sonete de dragoste (Dante, Petrarca), şi a “Divinei Comedii”.

După această epocă de revigorare a aspectului spiritual, pe nedrept
numită “întunecată” (această denumire datorându-se abuzurilor clerului,
culminând cu Inchiziţia, şi ale marilor seniori, şi neavând nici o
legătură cu cultura), urmează epoca de explozie umanistă a Renaşterii.

Dar, întrucât am spus destule pentru ziua de
astăzi, mă voi opri aici, urmând să continui acest expozeu într-o
postare viitoare. Închei prin cuvintele unui om de cultură şi eseist
român care exprimă destul de exact motivaţia scrierii acestui articol:

“Respectul faţă de valoare este democraţie în sensul cel mai bun.” (Mihai Ralea)


Responses

  1. @Child – Sunt din ce in ce mai gelos pe tine; un asemenea articol mi-ar fi placut si mie sa scriu. Ideea este daca vom reusi sa convingem cititorii nostri ca numai Cultura poate ridica amarita asta de Patrie din mocirla in care se scufunda permanent, si numai datorita analfabetilor – dar cu dare-de-mina, lanturi la git si manele la maxim.

  2. Nu-mi pun niciodata intrebarea :"Stiu destul ?!"- in cazul "culturii".Oamenii de bun simt, au raspunsul inauntrul lor..nu ,nicioadata nu vom sti destul ….Iti multumesc pentru lejeritatea textului ! Cu imbratisari !

  3. Mulţumesc, altmarius, pentru aprecieri! De fapt, ideea mea nu a fost aceea de a polemiza pe tema culturii, ci doar de a oferi o demonstraţie a necesităţii ei pe ansamblul istoriei umanităţii. Cine are cât de cât logică, şi bun-simţ, va înţelege. (Cred că tot cei care o iubesc deja!:))
    Acest articol a apărut tocmai pentru că nu am vrut să adopt acea atitudine "aristocratică" de genul "voi nu ştiţi nimic, dar nici nu trebuie" aşa cum li se reproşează oamenilor culturii de către…ceilalţi!:) Acreditându-se ideea că ea ar fi apanajul unor "privilegiaţi"!
    În ziua de azi, toţi putem avea acces la cultură, numai să vrem.

  4. Ideea este nu atât să "ştii destul", ci să ştii ceea ce simţi că te reprezintă, ceea ce simţi că "trebuie" să ştii! Eu numai aşa am putut studia, şi culmea, am descoperit că existau destule lucruri care meritau ştiute, şi le simţeam "ale mele"!
    Mulţumesc şi eu pentru vizită, şi pentru că ai avut curajul:) să îţi exprimi părerea!
    Te sărut!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: