Posted by: childagain | January 31, 2009

Despre conceptul de cultură (II)

După cum am promis, continui aici expozeul
cu privire la rolul şi locul culturii în evoluţia umanităţii. Ajunsesem
la perioada de mare efervescenţă a Renaşterii.


Şi acum, cultura urmează gândirea şi simţirea oamenilor epocii.
Reacţiilor politice şi sociale la adresa abuzurilor clerului şi a
absolutismului monarhic le corespunde, în artă, întoarcerea la “cultul
formelor”, la valorile antichităţii, considerata “liberă” şi demnă.
Deşi, acest lucru era doar parţial adevărat, antichitatea având şi ea
perioade clare de abuzuri şi despotism! (Dacă este să ne gândim numai la
instituţia sclavagismului).

Totuşi, Renaşterea a dăruit lumii capodopere
în toate domeniile
artei, indiferent de “punctul de pornire”(“Omul este măsura tuturor
lucrurilor”). Să exemplificam, ar dura extraordinar de mult, şi nici nu
am reuşi să fim exhaustivi. Toata lumea cunoaşte câteva opere de
Michelangelo Buonarotti, Leonardo da Vinci, Rafael, Tizian, Tintoretto,
minunata arhitectură renascentistă, muzica de orgă şi clavecin, ce a
început să fie interpretată în această perioadă, precum şi genurile
muzicale vocale: şansoneta şi madrigalul. Filosofia a făcut şi ea un
“salt” înspre valorile antichităţii, prin şcoala neoplatonică din
Florenţa, de la curtea lui Lorenzo de Medici (Marsilio Ficino, Pico
della Mirandola.), Nicolo Cusanus, s.a.

Totuşi, deşi umanismul era “nota de bază” a culturii
renascentiste, aceasta relevă mai mult decat umanism. Aceasta artă a
fost expusă, în mod paradoxal, iniţial în biserici (pictura Capelei
Sixtine, statuia Madonei cu pruncul de la catedrala din Florenta, etc.)
Era ca şi cum s-ar fi încercat o “reconciliere” între uman şi divin,
prin luarea în considerare şi a elementului uman, neglijat de către
Evul Mediu. În acest sens, Renaşterea nu a apărut ca o reacţie la
“elementul spiritual”, sau la religie ca atare, ci la absolutizarea
spiritualului în dauna umanului, la o greşită înţelegere a religiei,
care a culminat prin abuzurile Inchiziţiei. În concluzie, şi această
etapă a culturii umane a constituit un factor de progres, chiar şi din
punct de vedere spiritual.
În epoca modernă, omul întrevede noi orizonturi în toate
domeniile.Gândirea sa devine din ce in ce mai liberă (deşi, uneori cu
riscul îndepărtării de valorile spirituale fundamentale), apar germenii
dezvoltarii ştiinţei şi tehnicii (apar locomotiva cu aburi, primele
fabrici mecanizate, armele de foc). Spiritul cercetător al omului se
îndreaptă acum şi înspre domenii pe care le cunoscuse odată, în
Antichitate, dar pe parcurs le-a uitat: fizica, chimia, astronomia.
Însă acum, aceste domenii iau o mare dezvoltare, şi devin chiar baza
societăţii. Treptat, înspre secolul douăzeci, şi culminând cu acesta,
stiinţa devine “noua religie”. Valorile morale ale societăţii sunt şi
ele
treptat “adaptate”, “modernizate”, croite “dupa măsura omului”, şi nu a
Creatorului său.

Întrucât această perioada este prea lungă pentru a oferi exemple
izolate, voi aminti doar trecerea de la curentul clasic în muzică, la
cel romantic, de la poezia “cu formă fixă” la la cea care nu mai
respecta chiar atat de strict regulile versificaţiei, punând accent pe
trăiri ( iar mai târziu, în secolul XX, apare “versul alb”), de la
pictura academică, manieristă şi clasică,  la impresionism,
neoimpresionism, prerafaeliţi, dadaism, expresionism, etc.

Toată această (totuşi) succintă şi neprofesioanlă trecere în
revistă a atâtor epoci şi stiluri a avut scopul de a demonstra faptul
că această contestată cultură, de atâtea ori învinuită de “promovarea
elitismului în dauna naturalului”, sau de a fi fost “unealta clasei
conducătoare în înrobirea poporului” (alături de religie) , este, de
fapt, o emanaţie a spiritului uman, ca un fel de respiraţie a sa. Sau, un mod de exprimare
a realităţilor de ordin psihologic, social, politic, chiar mitologic
sau teologic, la fel ca şi vorbirea, sau limbajul mimicii.

Desigur, ea este şi o unealtă: o unealtă prin care se
exprimă realităţile văzute de Spirit, de Sinele Superior al omului, în
lumea de zi cu zi. Arta – mare artă, desigur – relevă o legătură mai
strânsă a artistului respectiv cu Divinitatea, şi capacitatea acestuia
de a accesa acea Lume a Formelor, sau a Ideilor platonice, de care am
mai vorbit, şi despre care vorbeşte şi Brâncuşi, numind-o “lumea
esenţelor”. Nu există popor, sau societate umană, care să fi fost
viabil fără o formă de cultură şi artă – adică, fără să aducă dovada
elevării spiritului său până la a fi capabil să “perceapă” relităţi
transcendente. Parafrazând o frumoasă afirmaţie despre poezie a lui
Marin Preda din “Cel mai iubit dintre pământeni”, putem spune şi noi:

“Cultura e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieritor.”
Desigur, amendamentul care poate fi făcut este că nu trebuie valorizată
cultura în dauna iubirii, şi a gesturilor omeneşti simple. Dar, oamenii
de adevărată cultură au fost şi oameni sensibili, preocupaţi până la
durere de soarta celor mulţi ( Şi, am vorbit în acest sens până acum,
pe blogurile altmarius, despre Eminescu, Steinhardt, Noica, Malraux,
Simone Weil, Saint-Exupery- ca să cităm doar câteva nume
reprezentative.) În plus, mulţi dintre ei proveneau din popor, şi nu
din sânul “aristocraţiei”. (Să amintim oare, din nou, scriitorii noştri
ţărani, sau compozitorii siliţi să îşi ducă viaţa de la o zi la alta,
la cheremul bunăvoinţei binefăcătorilor nobili – Bach, Mozart,etc.?)
Concluzia care se impune este aceea că, a nu preţui cultura, înseamnă
de fapt a nu preţui sufletul, şi spiritul uman, care au creat atâtea
valori. După cum am spus mai sus, un popor fără cultură nu este un
popor “viabil” pe scena istoriei. Imperiul Roman s-a prăbuşit atunci
când arta, filosofia, chiar ştiinţa, au fost atinse de corupţie şi
degradare, şi s-a pierdut sensul adevăratelor valori. Valorizarea
spiritului războinic în dauna celui creator, şi corupţia morală, au
adus sfârşitul unui imperiu secular. La fel, celelalte imperii apărute
sporadic pe scena istoriei, şi întemeiate doar prin cuceriri militare:
Imperiul mongol, otoman, chiar şi cel napoleonian, nu au avut viaţă
lungă. Aceste imperii, deşi aveau puterea, nu aveau “suflet”,
substanţă, erau ca un trunchi de arbore rezistent pe dinafară şi gol în
interior.

În speranţa că această lungă “demonstraţie” nu v-a plictisit,
închei prin cuvintele unui mare om de cultură, artist plastic
contemporan, referitoare la valoarea atemporală a artei:

“Faptul estetic este ceva tot atât de evident, de imediat, tot atât de indefinibil ca şi dragostea.” (Marcel Chirnoagă)


Responses

  1. Cultura, cultura… fara ea nu putem sta este un mod de a fi si a trai specific uman, si astfel universal si comun.

  2. A nu te ancora in cultura este similar cu a nu te regasi in istorie .Citesc cu deosebita placere ceea ce postezi, iar despre "curajul " meu pot spune ca e o chestie relativa ,atat in realitate cat si aici.Incerc sa-mi tin aproape oamenii,a caror pareri care ma reprezinta ,atat ! O seara buna !

  3. http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html

  4. Inca nu-mi iese din cap afirmatia conform careia "cultura este o mizerie"… S-ar putea sa ma consideri paranoic, dar chiar mi-am amintit de o alta afia afirmatie a unui senator american, potrivit careia islamicoo ar fi niste saltimbanci coboriti din pom, anulind ca si prietenii nostri sute de ani de istorie.
    Exceptional acest serial, la care se dovedeste munca dublata de pasiune. Mii de multumiri pentru tot ceea ce faci.
    Pe de alta parte, mi-as scurta vacanta, insa am mai primit o portie serioasa de injuraturi, ceea ce ma determina sa mai stau de o parte…

  5. Dragă altmarius, afirmaţia a fost făcută într-un context care voia să spună că Dumnezeu nu are de-a face cu cultura, că ea ar fi o "făcătură" omenească. Acesta a fost sensul, doar că s-a exegerat în exprimare.
    Eu am încercat să demonstrez tocmai faptul că ea, deşi creată de om, are rădăcinile în transcendent, ca şi religia. Şi, a însoţit omul pe tot parcursul istoriei sale, fiind o "emanaţie" a Spiritului său, a părţii cele mai nobile din om, aflată în relaţie cu Dumnezeu.
    Îţi mulţumesc diin nou pentru aprecieri, dar să ştii că nu am considerat scrierea acestui articol "o muncă"! A fost elaborat spontan, pe baza a ceea ce mi-am amintit de la şcoală, şi din cărţile citite (mie când îmi place ceva, reţin pentru totdeauna esenţialul lui), şi doar foarte puţin a trebuit să mă uit după mici amănunte pe care le uitasem, sau nu le ştiam.
    Îmi pare rău că trebuie să mai stai de-o-parte, dar sunt conştientă că ai nevoie de odihnă, cu înjurături, sau fără!:) Sper doar să nu fie o perioadă prea lungă. Oricum, niciodată nu vom putea mulţumi pe toată lumea, şi atunci, ce să facem? Să ne oprim pentru că vor unii?

  6. Aşa e, Diana! Oamenii care "pot sta" fără cultură, fie au în ei-înşişi rezerve foarte bogate (şi mă gândesc la ţăranii noştri minunaţi în simplitatea lor), fie, dimpotrivă, sunt prea seci!

  7. Cine spune că, virgulă, "Cultura este o mizerie" ? Cei pentru care cultura este la pământ. Şi nu vorbesc, desigur, de cultura Florii soarelui !

  8. Poate că pe aceea o cunosc ei mai bine!:)
    Nu contează atât cine spune, Dinu, cât faptul că aceasta este o mentalitate. Noi combatem ideile, nu oamenii! În acest sens am şi scris acest articol.
    Mulţumesc că ţi-ai făcut timp pentru apărarea culturii, şi îţi doresc multă inspiraţie ca să dovedeşti, atât pe blogul tău, cât şi pe cele la care colaborezi, cât de mult contează cultura, şi cât de multe putem face fiecare pentru ea!
    O seară frumoasă!

  9. Dar, chiar şi acesta e un curaj, dragă Brânduşa! Să îi ţii aproape pe cei ale căror păreri te reprezintă poate însemna foarte mult, în condiţiile în care alţii nu simt că îi reprezintă!:)
    Mă bucur că postările mele îţi trezesc interesul, pentru că şi eu mă regăsesc, deseori, în poeziile şi muzica postată de tine.
    Te îmbrăţişez, şi o seară frumoasă!

  10. Este un proverb: "How many things before and after, they all melt into gossip and laughter"
    Cum multe lucruri inventate deja, noi suntem obligati sa le reinventam, asa si cultura.
    Va disparea cultura, se va forma alta, va disparea religia, se va forma alta.
    Nu este vorba ca religia si cultura nu sunt importante, ci doar directia in care se indreapta ele.

  11. E foarte adevărat ce spui, Rose-Red! Nici eu nu am spus altceva: cultura se schimbă, e într-o continua mişcare, o dată cu civilizaţia.
    Atât cultura, cât şi religia, sunt "procese", şi nu "daturi". Însă, eu am vrut doar să arăt că aceste "procese" sunt manifestări importante ale spiritului uman, sine-qua-non, şi nu doar "ornamente".
    Mulţumesc de vizită, o zi bună să ai!

  12. Imi permit a te ruga sa citesti :http://www.petitiononline.com/mod_perl/petition-sign.cgi?NU66
    Stiu ca vei fi alaturi de ceilalti.

  13. Brânduşa, sigur că aş fi alături, deşi nu ştiu despre ce este vorba (cred că tu nu ai putea să aderi decât la o cauză bună), însă linkul nu funcţionează. Poate îl pui din nou, pe blogul tău!

  14. Da. Nu m-am exprimat cum trebuie.
    Ceea ce am vrut sa spun este, traditiile, cultura, religia, regulile veechi, au fost date uitarii. Unele dintre ele sunt foarte frumoase. Acum am ajuns sa importam cultura si traditii. Ale noastre nu mai sunt "cool".
    Am tot respectul pentru japonezi, singurul popor care la gradul de dezvoltare pe care il au in acest moment, nu au uitat niciodata de unde au venit.
    Acum nu mai este "cool" sa vorbesti despre geniul Eminescu ci trebuie sa vorbesti de geniul Monica Columbeanu, sau oricine altcineva care, din cate se pare, au ceva mult mai interesant de zis

  15. Da, este adevarat Rose-Red, cultura este intr-o adevarata miscare (religia, mai putin; credinta nu s-a modificat structural de 2000 de ani, aparitia sectelor sunt daca nu fenomene politice, macar arogante personale de doi bani – credinta este una singura, o ai sau nu). Dar cultura se misca; importanta este directia!
    Si din punctul meu de vedere, acum s-a ivit necesitatea unei noi Renasteri – la ora actuala nu mai exista muzica, pictura, arte,, si literatura nu se simte nici ea prea bine. Cred cu tarie ca doar o noua Renastere, va impinge Omul, calauzit de Divinitate, spre o noua treapta de dezvoltare umana.

  16. Cultura e o formă de viaţă prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare.spunea Marin Preda.Traditiile si cultura reprezinta identitatea noastra.Cultura a ajutat generatii intregi sa-si gaseasca sensul, identitatea, ea a dat comunitatilor sentimentul de apartenenta si respect reciproc.
    In societatea moderna cultura devine un factor important in dezvoltarea societatii, contribuind la acumularea si transmiterea cunostintelor umane prin spiritul creativ propriu.

  17. @ Rose-Red, ai mare dreptate în privinţa degradării fenomenului cultural în zilele noastre. Dar, acest lucru are o cauză! După cum am spus, cultura reflectă în mare parte "spiritul" epocii. O epocă de mare "fracturare", sau îndepărtare de Divin, va crea o cultură pe potrivă!
    Deşi, am mai spus undeva, există totuşi şi astăzi "faruri luminoase",şi de multe ori, "calea" e deschisă de cei puţini, nu de cei mulţi.

    @ altmarius, cred că şi tu ai spus acelaşi lucru, în alte cuvinte. Acea Renaştere culturală de care vorbeşti va fi posibilă numai o dată cu Renaşterea spirituală.

  18. @ Brânduşa: mulţumesc, voi contribui şi eu

    @ Atelocin, ai amintit acest citat care îmi este drag şi mie, ca dealtfel majoritatea cărţilor lui Marin Preda. E un mare adevăr acela pe care îl susţii tu: faptul că fenomenul cultural a fost un "liant" al comunităţilor, şi un factor de progres. Şi, în acelaşi timp, o "pecete" naţională, ca un fel de emblemă. Doar popoarele primitive nu au această "pecete", şi nici chiar ele în totalitate! La nivelul lor primitiv, chiar şi ei au nişte valori culturale. Este dovada că această manifestare a spiritului uman este o necesitate internă, sine-qua-non.
    Bine ai venit, şi mulţumesc pentru gânduri!

  19. Inca o data ai abordat in stilul tau simplu fara brizbrizuri,o tema foarte contoversata de-a lungul omenirii.Asi face un, mic paralelism, este mereu discutabila tema ,ce a aparut mai intai oul sau gaina?asi pune intrebarea sub alta forma:drumul spre spiritualitate spre D-zeu a dus spre cultura?sau cultura a netezit drumul spre spiritualitate, spre al gasi pe D-zeu, lumina insemnand implicit calauza spre EL,chit ca asta nu a insemnat ca va fi si usor sa mergi pe aceasta cale,sa te mentii pe ea.Multumesc pentru temele abordate de multe ori sunt "gura de aer"de care ai nevoie ptr.a merge mai departe.Acelasi lucru ma atragea spre blogul lui altmarius,fiecare din noi ne rupem din timpul nostru pentru a daruii ceva din noi,in speranta ca acel mic "ceva"va ajuta pe cineva,unei singure persoane daca i-a fost de folos inseamna foarte mult si trebuie sa intelegem fiecare,ca toti suntem speciali in felul nostru,si-n fiecare exista si parti luminoase si unele intunecate,bune si rele de noi depinde care o aducem in fata si care o dam la modelat,slefuit.Ozi minunata1
    Sa fi iubita

  20. Casha, ai inteles exact demersurile mele, si modul meu de a simti! Desi nu sunt o experta in domeniul artei, sau culturii, sunt totusi o "degustatoare" si o relativa cunoascatoare, si m-am gandit ca ar fi pacat sa nu imi impartasesc viziunea celor care simt la fel ca mine.
    Despre ceea ce a aparut mai intai…e o tema controversata!:) De fapt, eu cred ca si religia, si arta, au aparut cam in acelasi timp, pentru ca ambele sunt manifestari ale spiritului ce aspira spre Divin.Ba chiar, de multe ori ele se asociaza!
    Multumesc pentru vizita, si gandurile tale, atat de aproape de ale mele! Te imbratisez!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: