Posted by: childagain | February 5, 2009

Despre renunţări

Glitter Graphics

Fiecare dintre noi am trecut, cel puţin o dată în viaţă, prin “valea renunţării”! Unele renunţări sunt, desigur, necesare, cum ar fi, de exemplu, renunţările la obiceiurile greşite, la ideile învechite, la relaţiile nefaste. În acest caz, procesul de renunţare se confundă cu acela de reînnoire, sau de “lepădare a pielii vechi”! Pe lângă exemplele pe care le vedem în jurul nostru în fiecare zi, acest gen de renunţare este foarte frumos redat în “Bhagavad-Gita”, unde Krishna îi cere eroului Arjuna să pornească la luptă împotriva rudelor sale, şi a foştilor săi învăţători. Luată literal, o asemenea pretenţie ar părea aberantă, însă sensul profund al textului spune că Divinul ne cere să ne reînnoim continuu, şi în acest caz trebuie să acceptăm călăuzirea Sinelui nostru, şi să renunţăm la vechii “învăţători”. (Chiar dacă ei ai fost de folos la vremea lor!) Un lucru asemănător a spus şi Iisus prin cuvintele: “Cine iubeşte pe mamă, pe tată sau pe copii mai mult decât pe mine, nu este vrednic de Mine.”
Însă, există şi renunţări născute din istovire, din lipsa de speranţă în mai bine, din conformism…În mod clar, Divinul nu ar avea cum să fie de acord cu acest gen de renunţări! În Epistole, lipsa de speranţă este echivalentă cu o lipsă de credinţă, întrucât credinţa, speranţa şi dragostea sunt noţiunile care vor “rămâne” atunci când toate celelalte lucruri se vor sfârşi. Tot un gen de renunţare este şi akedia pomenită în Pateric, şi care se referă la lipsa de grijă pentru mântuire, sau abandonarea în tristeţe pe drumul mântuirii. Ea nu este considerată un pericol mic, şi nevoitorii sunt invitaţi să lupte cu toată tăria împotriva ei. “Armele” lor ar fi rugăciunea, somnul şi alternarea activităţilor utile.

Din câte se vede, în toate timpurile, problema renunţării a fost privită foarte atent! Şi aceasta întrucât de ea depinde atingerea, sau nu, a “obiectivului final” al vieţii noastre, sau “îndeplinirea mesajului încredinţat”. Desigur, putem renunţa, din oboseală, la lucruri mici, şi care ne par neimportante (deşi, dacă ele au ajuns în viaţa noastră fără să le căutăm anume, înseamnă că ne-au fost date, şi nu noi suntem cei care le hotărâm importanţa). Dar, în nici un caz nu avem voie să ne abandonăm visurile, misiunile, cărările alese! Sau, dacă o facem, vom fi “pe cont propriu”!

Desigur că aceasta este o temă complexă, şi ar putea fi dezbătută pe zeci de pagini.  Însă, eu am realizat doar o “schiţă”, urmând ca fiecare să adauge la ea “culorile” proprii vieţii sale. Şi, mi se pare potrivit să închei prin cuvintele unui filosof cunoscut drept “tragic”, “fatalist”, însă care, pe această temă, spune lucruri destul de “pozitive”:

Cine renunţă, înseamnă că are prea mult de dat. Cine se resemnează, nu are nici măcar ce primi.”(Emil Cioran)


Responses

  1. hei, draga mea mi-e teama ca vor veni timpuri de mari renuntari in care va trebui sa probam tot ce scrii tu aici pe blog

  2. @wyu – acele timpuri mie mi se par iluzorii. In fond avem totusi libertate… de aceea eu nu vad la ce vom fi nevoiti sa renuntam pe bloguri…

  3. @Child – inteleg orice fel de renuntare ca pe ceva intim. Avem de renuntat la ceva, cineva, undeva anume, o facem pur si simplu. Nu batem toba. Sa zic ca daca e vorba de ceva public, oficial (o slujba, un angajament fata de un colaborator-partener-stapan-etc., atunci, da, e firesc sa-l incunostintam de decizia noastra. Fara tam-tam.

  4. Ca idee generala: din pacate, sunt si multi tineri care renunta! Nici macar nu asteapta sa ajunga la jumatatea vietii…Vad lucrul acesta zi de zi! De aceea am scris postarea.

  5. Interesant ce spune Cioran! Si ma intreb daca e este renuntare sau resemnare ceea ce mi se intampla acum! Probabil ca ceva din amandoua!!! Dar am prea multe de facut aici pentru ai mei ca sa pot pleca pentru mine!

  6. Multumesc, Child!

  7. Pentru putin! E o lege a vietii, si "probata"!:)

  8. Exista mai multe tipuri de vise la care se poate renunta sau se renunta pur si simplu.La unele dintre acestea ce sunt destinate sa nu se materializeze niciodata si care te macina total, cred ca este varianta cea mai buna.Iti reduci intensitatea trairii si incepi sa devii constient ca viata nu este perfecta si nu ofera egal tuturor.Oferta vietii pentru fiecare este posibilitatea materializarii unor sanse de reusita in ceva anume.

  9. @Child – chiar si "renuntarile mai linistite", cele din interiorul nostri, vise, sperante, daca e sa le adoptam, le "adoptam" in tacere… uneori poate de rusine, alteori din neputinta… Cred insa ca de fiecare data cand renuntam la ceva totusi punem un "ceva" in loc… Visele si elanurile tineretii, candva, mai la "etate" se transforma (inlocuiesc) cu alt soi de "trairi"…

  10. iti scriu la mine-n blog, e prea mult aici

  11. Draga wyu, si renuntarea la confort este o renuntare, grea pentru unii!:) Eu stiu ca tu nu la asta te-ai referit, dar nu eram sigura daca vorbesti de renuntari mai usoare,gen weblog (desi, ar fi mare pacat!), sau de cele importante, cum ar fi renuntarea la o cale veche a vietii tale, pentru una cu totul noua!
    In acest ultim caz, si din cate mi-ai spus, cred ca renuntarea respectiva se incadreaza in categoria primelor de care am vorbit: cele echivalente cu "reinnoirea" sau "lepadarea pielii". Va fi greu, nu zic, dar daca Cineva crede si El ca trebuie, tot se va face!
    Te sarut din nou!

  12. bnegativ, toti am fost odata, la inceputuri! Cred ca e o etapa necesara!:) Insa, dupa ce respingem vechii invatatori, ideea este sa ne ascultam cu adevarat Sinele, si nu personalitatea! La inceput, e greu de facut distinctia…:)

    Bine ai venit si tu in "casa" mea!

  13. ps: Îţi mulţumesc pentru investitură.

  14. child-te prefaci ca nu-ntelegi, pai tu despre confort scrii pe blog? despre asta crezi ca as putea vorbi asa? nici macar la vise nu ma refer, vb. clar si poate prea categoric, despre apartenenta vorbeam din pacate, draga mea draga

    :))1 (mol?)CH4
    2moli O2 (Wyu)- cu tot optimismul meu iti spun ca si mie as vrea sa mi se para
    iluzorii sau indepartate, dar punerea in fata unei alegeri categorice, nu-ti restrange oare libertatea?

    libertatea de blog?- partitie necunoscuta-
    libertatea dupa mine pare a fi una singura, dar n-am s-o numesc acum, oricum e una de fond :):(

  15. Nu îţi face griji.

    Aşa sunt eu… Întâi mă furişez, analizez şi abia apoi ridic, timid, un gînd.

  16. Daca renunti din motive altruiste, pentru ai tai, atunci e doar renuntare! Si, s-ar putea sa fie temporara! Cineva de Sus, in general, cand vede ca ai renuntat pentru altii, iti mai ofera o sansa!:)

    O seara buna!

  17. cateodata renunt de buna voie iar cateodata fortata de imprejurari…
    cred totusi ca uneori suntem nevoiti sa renuntam…

  18. Am fost şi eu odată, nu demult, un mic arjuna…🙂

  19. De ce să te ascunzi? Eu nu am mâncat încă pe nimeni!:) Oricum mănânc lacto-vegetarian!:)

  20. Te vizitam de ceva timp… dar mă ascundeam.🙂

    Ştiu că e greu… dar am fost atent, foarte atent, în ultima vreme.

    Sincere urări de bine.

  21. Scuze că am uitat: aceleaşi urări şi ţie!

  22. Sunt convinsa ca asa este, 1ch4! Nimeni nu poate lasa un gol in suflet, trebuie sa puna ceva in loc! Stiu,pentru ca "am trecut si eu pe-acolo"!
    Desigur ca renuntarile au loc in tacere…Insa, ma gandeam doar asa, ca daca am tacea mai putin, poate cineva ne-ar convinge sa nu renuntam! Cred ca mi s-a intamplat si acest "fenomen"!

    Multumesc pentru impartasire, si sa ai o zi frumoasa!

  23. @wyu – de la "1 (mol?)CH4"> se pare ca aproape m-ai "descoperit". Pe la inceputurile activitatii mele blog-oristice, in cautarea unui ID semnificativ am incercat o "formula" chimica, numai ca "limbajul" internetic nu mi-a permis adaugarea unui mic semn + in dreapta formulei, dar oricum esti foarte, foarte aproape (asta a fost offtopic).

    Cat priveste libertatea… avem liberul arbitru… si poate apoi ceea ce nu vrei sa dezvolti acum…

  24. @ wyu, "timpuri de renuntari" au fost intotdeauna! Daca ne gandim la renuntarea la anumite conditii de confort, eu nici nu o prea pot numi renuntare!:)
    Dar, eu voiam sa spun ca sunt anumite lucruri importante la care nu trebuie renuntat, la visurile noastre! Sunt sigura ca si tu stii cate ceva despre asta…:)

    Te imbratisez, o zi buna!

  25. @jenniord: nu sunt în totalitate de acord. Viaţa este perfectă… numai că este mult mai complexă decît putem concepe cu raţiunea noastră inferioară. Conştiinţa divină a creat toate lucrurile cu un scop anume… pe care, deasemenea, nu îl înţelegem.

    Cît despre egalitate… aici ai dreptate, iarăşi, parţial.
    Vieţile noastre sunt condiţionate de anumiţi factori subtili stabiliţi a priori naşterii. Însă un lucru e cert… ecuaţiile vieţii nu dau rest.

    Despre vise… pot spune multe. E domeniul meu de expertiză🙂. Albert Einstein spunea că "omul e limitat doar în măsura în care se limitează singur".

    Toate cele bune!

  26. @ 1 ch4, si acestea de care spui tu sunt renuntari, insa mai evidente, si mai "cinstite", ca sa spun asa! Insa, eu ma gandeam mai mult la unele renuntari "nu foarte vizibile", care apartin doar interiorului nostru, si care se petrec in fiecare zi! De exemplu, pe la jumatatea vietii, daca ne facem un bilant, vedem uneori ca suntem, paradoxal, mai "saraci" decat pe la inceput, cand eram plini de visuri, si de elanuri…Desigur, nu e obligatoriu sa se intample asa, sunt si cazuri de "ascensiune", insa vad in jurul meu multi oameni care renunta…fara macar a incerca sa aduca la viata acele visuri! Uneori, e vorba de tristete, de descurajare, alteori, doar de acceptarea unor compromisuri cu viata, si de comoditate.

    Multumesc oricum pentru punctul de vedere mai practic, si care completeaza ideile mele "teoretice"!:) O zi frumoasa!

  27. @ Jenniord, acele vise care nu se materializează niciodată poate că nu erau menite să fie! Poate nu erau potrivite pentru o persoană anume, într-un context anume. Însă, există şi vise care pot, şi trebuie să se materializeze, şi ele constituie un fel de "program" cu care am venit în această lume. La acestea nu trebuie renunţat! Sunt uşor de recunoscut, pentru că sunt constante, şi nu vor să plece cu nici un chip, chiar dacă condiţiile nu permit!:)

    @ Sunt de acord că viaţa este perfectă, dar nu şi că nu putem înţelege scopul lucrurilor. Dacă vrei cu tot dinadinsul, şi rămâi pe o cale aleasă de tine înspre Cunoaştere, sau Iubire, până la urmă ţi se mai îngăduie să înţelegi câte ceva. Atât cât se poate…
    Vieţile noastre sunt şi condiţionate, dar nu în totalitate! Există un anume grad de libertate, cu atât mai mare, cu cât omul se apropie mai mult de Divin. În aceeaşi măsură, el se scutură de unele dintre condiţionările destinului.
    Frumos a spus Einstein…şi adevărat în mare parte!

    O seară bună şi ţie!

  28. O mare invitatie si pe blogul meu cu un comment la insemnarea "ABIA M-AM STARNIT" multumesc foarte mult !!!

    Prezenta OBLIGATORIE !!! :))😀

  29. Nu am formulat nimic categoric… Nu am spus că nu vom înţelege niciodată, ci doar că raţiunea nu ne ajută, în momentul de faţă…

    Normal că ai dreptate… şi în privinţa vieţii la fel.

    Eu sunt mai vag în aprecieri, prefer să las fiecăruia loc de interpretare😀

  30. Atunci cand suntem nevoiti,nu e chiar atat de grav! Poate ca nu era aceea cararea…Iar uneori, dupa un timp, vedem ca ni se deschide in fata alta carare!
    Trist este atunci cand alegem sa renuntam, dupa cum am spus, din conformism, sau comoditate…sau din lipsa de speranta!

    Te sarut, si cred ca tu nu esti dintre aceia care renunta atat de usor!

  31. revin, nu pot sa plec înca din pagina asta fara sa adaug la comentariul tau, cate ceva despre Gita, poate ca pe-o datorie faţă de cele primite

  32. De-abia aştept! Voi vorbi şi eu despre Gita, în curând, pe altmarius2filosofie. Dar, nu strică mai multe păreri!:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: