Posted by: childagain | February 6, 2009

Răscruci

E un lucru cert, aproape o axiomă, că fiecare am avut răscrucile vieţii noastre. E o noţiune atât de prezentă, încât pare aproape superfluu să mai vorbim despre ea. Şi totuşi…
Oare am conştientizat noi întotdeauna răscrucile vieţii noastre…sau măcar, am conştientizat că anumite situaţii sunt răscruci? Unele par atât de simple, încât alegerile vin aproape subconştient: pe ce drum vom merge înspre serviciu, sau ce vom face într-o după-amiază de sâmbătă…şi alte lucruri de acest gen! Însă, există şi răscruci mai complicate: dintre cutare şi cutare profesie, pe care o aleg? Cea care îmi va aduce mai mulţi bani şi recunoaştere, cea la care voi lua mai uşor examenele, sau cea către care mă simt chemat? (Nu e o “răscruce” simplă, mai ale în zilele noastre!)
Sau, pe cine voi accepta în cercul meu de prieteni: pe acesta care e atât de bun şi săritor, dar are o origine umilă, sau pe acela care e puţin mai “ascuns”, dar are situaţie, relaţii, e inteligent şi îmi poate fi de folos la o adică? Cam în acelaşi registru “apar” şi răscrucile legate de problemele sentimentale: o voi alege pe cea/cel de care mă simt atras, şi care are o mare capacitate de a iubi, sau pe cea/cel care îmi va asigura tot confortul material şi psihologic, şi care îmi va crea o excelentă imagine socială?
Desigur, pentru a ne eschiva de la aceste alegeri, putem recurge la tot felul de “trucuri psihologice”: “timpul alege”, “alege viaţa”, “mama, o rudă, sau un prieten de familie bine-intenţionat  îmi va da sfatul cel mai bun.”

Acestea nu sunt, în fond, decât “exhibiţii”, sau ” a da impresia că te preocupi”. Dacă acceptăm să aleagă alţii în locul nostru, este ca şi cum ei ar trăi în locul nostru, şi nu mai trebuie să avem apoi pretenţia de a mai fi “stăpâni” în “casa” propriilor visuri, şi a propriei fericiri. Vom fi, cel mult, nişte “oaspeţi”, sau toleraţi… Nici nu va trebui să îndrăznim să ne  plângem dacă iese prost!
Dacă, dimpotrivă, tărăgănăm în speranţa că “alege viaţa”, trebuie să fim convinşi că poate, viaţa nu va alege la modul aşteptat de noi. Sau, cu alte cuvinte: noi am ales de fapt în momentul în care am hotărât să nu alegem. Lipsa alegerii este şi ea o alegere, şi va avea consecinţe, ca orice alegere.  (Putem exemplifica în acest sens prin alegerea unei credinţe, bunăoară – e ca şi cum ai spune: “da, Doamne, te voi alege cândva, dar nu sunt sigur acum. Dar, Tu să mă ai în vedere!” Ne putem închipui reacţia Lui faţă de o asemenea atitudine – iar El este Perfecţiunea – ce să mai zicem atunci de o fiinţă umană care se vede obiectul unei asemenea alegeri?) Coelho în “Al cincilea munte” are o frază foarte sugestivă în acest sens: “Dumnezeu nu are limite în mila Sa, dar e neîndurător cu cei care nu au curaj să îndrăznească.”
Aşadar, “răscrucile” sunt povara şi răspunderea noastră, şi nu ne putem eschiva fără consecinţe. Desigur, ar mai fi o soluţie “ajutătoare”: să îl întrebăm pe El. În funcţie de gradul nostru de apropiere de divin, vom primi răspunsuri, în diferite moduri: prin semne, prin situaţii, prin fraze auzite sau citite întâmplător…sau, pur şi simplu, în sufletul nostru! Sf. Serafim de Sarov recomanda această “soluţie”: rugăciune pentru problema respectivă, apoi să se aştepte în ce parte va înclina sufletul. Desigur, şi această soluţie va “merge” mai uşor pentru cei obişnuiţi să se roage, dar oricine poate încerca!
Ei, dar există şi situaţia în care El, sau sufletul, ne spun un lucru, iar mintea alege altceva! În acest sens, rezumând, putem spune că toate răscrucile se reduc la una singură: alegem ceea ce ne spune sufletul nostru, sau ceea ce ne spune “lumea”, prin intermediul minţii? Este, de fapt, “ispita” clasică a umanităţii, şi încercarea la care “cad” cei mai mulţi…tocmai pentru că nu o conştientizează ca ispită!
Ei, dar se pare că am spus destule…Doar câteva cuvinte au mai rămas:

“Experienţa nu este ceea ce ni se întâmplă, ci ceea ce folosim din ceea ce ni se întâmplă.”(Aldous Huxley)


Responses

  1. @child: da. imi cer scuze. eu ma gandeam la altceva… off

  2. Off, wyu, îmi aleg subiectele care "mă dor" şi pe mine, şi pe care le-am "pritocit" mult timp! Nu mă apuc eu să vorbesc doar din cărţi…:)

    Despre Medicină, am afirmat doar că la examene e foarte greu să fii creativ!:) De exemplu, la un obiect ca anatomia, nu prea ştiu cât de creativ poţi fi!:) (Unii rău-intenţionaţi ar zice că Medicina e doar toceală, dar nu e chiar aşa…Mai e şi şansă!:) Na, că am spus-o!:))

    Da’am şi eu o curiozitate: ce mă aştepta dacă nu ştiam răspunsul?:) Eu sunt cam medicinistă…fără imaginaţie…:)

    Pup, şi noapte-bună!

  3. Te sarut pe fruntea ta luminata , si-ti sorb cuvintele. Esti o "capodopera" a raspunsurilor si intrebarilor adevarate .Mai greu este cand gresim , si cel mai ades gresim….insa nu vrem sa reparam sub nici un chip!
    Numai bine,prietena mea !

  4. Si eu multumesc, Brandusa, pentru raza de soare pe care o aduci de fiecare data! Nu sunt deloc o capodopera:) (unii te-ar contrazice serios!:)),in schimb toate textele mele sunt expresia unor trairi si evenimente reale, dar care pot fi generalizate.
    O zi cu mult soare si tie, draguto!:)

  5. E simplu sa ne contrazicem,mai greu este sa simtim si sa punem inima,mintea si sufletul in aceeasi linie.Si poate chiar..unii…au o satisfactie in a contrazice,ajungand sa se contrazica chiar cu propriile sentimente si idei.Dar ce faci cand "masca" se topeste,si incerci sa o relipesti pe fata…picura "apa de ploaie" si ti-o spala ?!
    Uite ,poate ati place,poate nu…insa azi am postat o melodie care m-a exasperat…in sensul bun…si inca o mai ascult.

  6. Am citit cu mare placere aceasta insemnare.
    O singura intrebare as vrea sa iti pun:
    "Ce consideri mai important, ratiunea mentala sau ratiunea spirituala?"

  7. Am ascultat melodia ta (de fapt, melodiile tale!), si mi-a creat o senzatie de "bine" si liniste! Si eu ascult uneori pana la "exasperare" o melodie, insa din ce in ce mai rar in utimul timp, pentu ca am un baietel care se plictiseste repede!:)
    Despre contraziceri, ce pot sa spun? Poate fi si asa cum zici, adica, unora sa le placa contrazicerea de dragul contrazicerii! Insa, sunt si din aceia care contrazic doar pentru ca a accepta unele idei ar insemna o mare rasturnare in cugetul lor…si i-ar durea! Doare atunci cand vezi ca ti-ai dus viata intr-un mod care te-a indepartat de propriul tau Sine…
    Eu iti multumesc, inca o data, pentru cuvinte, si pentru linistea pe care o aduci!

  8. Off, ce intrebari grele pui si tu Red-Rose, acum, de dimineata!:) Totusi, eu as zice ca ratiunea spirituala e cea care determina fiinta in ansamblu…sau ar trebui! Ratiunea comuna e doar o structura a personalitatii.
    Insa, pentru ca intr-un om sa ajunga sa "dicteze" numai ratiunea spirituala, are cale lunga de strabatut! E, de fapt, tinta spre care tind toate caile spirituale!
    Sper ca esti multumit de raspuns, desi m-ai luat prin surprindere!:)

  9. @rose-red: ştiu de ce pui întrebarea…

    @child: ce faci atunci cînd nu îţi mai suporţi mintea?

    Toate cele bune.

  10. O dai la o parte, bnegativ!:) Asta faci, si traiesti dupa cum iti spune inima, sau intuitia!
    Dar, atentie, pentru ca uneori si "inima" poate insela…atunci cand a trecut printr-o perioada de framantari, si inca nu s-a "limpezit"! De aceea, atunci cand iti pui o intrebare, raspunsul cere timp!

    O zi buna si tie!

  11. @b:stiu ca stii :))
    @child: cateodata ratinunea mentala este singurul aliat. singurul care poate sa ne ajute sa facem un fel de triere in ganduri si sentimente.
    Ratiunea spirituala este la fel si poate chiar mai importanta, dar poate fi ranita cu usurinta

  12. Rose-Red, cred că vorbim de lucruri puţin diferite!:) Eu, când spun "raţiune spirituală" mă gândesc la acea Înţelepciune aparţinând părţii sublime a omului (cred că îţi mai aminteşti schema alcătuirii omului de la postarea cu Etica), şi care e singura în stare să dea cele mai bune răspunsuri! Însă, ca să se facă auzită, trebuie o muncă intensă de purificare!

    Ceea ce poate fi rănit este partea emoţională, astralul, care ţine tot de personalitate! Desigur, nu sunt răni de neglijat, dar pe măsură ce ne îndreptăm spre Înţelepciune, spre "acoperişul" fiinţei umane, şi aceste răni vor fi mai puţin importante, sau le vom privi altfel!
    Poate pare puţin cam "didactic", dar nu e doar teorie! Eu am trăit oarecum aceste etape, deşi nu mă pot lăuda că am ajuns pe "acoperiş"!:) Însă, măcar am ieşit din "astral"! (Deci, se poate!:))

  13. Pentru asta s-a inventat astrologia, să ajute omul şi mai ales tânărul să se cunoască pe sine şi în funcţie de aceste informaţii furnizate de astrologie să poată face o alegere corectă. Nu oricine poate deveni orice, ci doar în funcţie de capacităţi, de trecutul propriu şi vorbesc aici de vieţile anterioare.
    În ce priveşte alegerea, ea cade în seama sufletului, a inimii. Mintea doar prezintă sau enumeră posibilităţile, calculează şi oferă rezultatele.
    De obicei nu alegerile sunt greşite ci considerentele pe baza cărora s-a făcut alegerea. Adică în calculele minţii se pot strecura erori.

  14. Bine ai sintetizat procesul alegerii, Pasăre! Acesta ar fi rolul minţii: acela de "evaluator" şi "sintetizator". Însă, cât de puţini înţeleg să îi acorde valoarea exactă – fără denigrare, dar nici supraapreciere!

    Astrologia e doar o "unealtă", folositoare în măsura în care înţelegem să îi acordăm valoarea exactă. Adică: ea poate oferi date foarte utile, un "schelet" pe baza căruia ne putem face o idee asupra vieţii noastre. Însă, nu trebuie să uităm de liberul-arbitru, şi mai ales de harul divin, care pot modifica orice predicţie astrologică! Omul este singurul care are această capacitate, de a "ieşi din tipar"!

    Mulţumesc pentru vizită, şi pentru părerile exprimate! O zi frumoasă în continuare!

  15. Ce fel de raţiune îi trebuie cuiva pentru a merge desculţ(ă) ?

  16. O raţiune…desculţă!:) Dar ea vine mai încolo, înspre primăvară!:)(Cel puţin pentru noi ăştia, "uzualii"!:))

    Noapte-bună şi vise frumoase, Desculţule!:)

  17. Rose-Red, era absolut necesar să îţi ceri scuze!:) Nici nu mă pot gândi ce se întâmpla dacă nu îţi cereai!:)

    Noapte-bună şi ţie!:)

  18. ce mai subiecte iti alegi si tu! mie de pilda imi place …la rascruce de vanturi, ori traiesti, ori nu! :))

    da, ian sa-mi spui tu mie acumasa, cum vine asta, ca @in niciun caz in medicina nu poti fi creativ@ sau cam asa ceva ai afirmat pe blogul cuiva, vreau raspuns sub somatie, vezi ca am arm’ la picior deocamdata, daca-mi dai raspunsul gresit stii ce te asteapta, cotofana plina de surprize nefacute!!😀

  19. Fiecare dintre noi a trecut prin aceste momente cand te aflai la rascruce si trebuia sa alegi calea cea buna ptr.tine;cand esti tanar impulsivitatea nu te lasa sa analizezi prea mult si alegi la intampare,mai tarziu incerci sa analizezi sa vezi ce ar trebui sa alegi dar nu vezi de cele mai multe ori semnele pe care ni le da D-zeu si ca atare de cele mai multe ori gresim calea si ratacim sau si mai trist alegem acea cale care ne aduce atat de multa suferinta .Atunci cand am ajuns in faza in care putem sa echilibram si mintea si sufletul,sigur vom fi capabili sa facem alegerile cele bune ptr. noi. Asi zice ca experienta este ceea ce ramane in noi dupa consumarea unei anumite trairii;poate avea un gust amar sau dulce,poti ramane cu invataminte pe care sa nu le uiti niciodata sau sa nu lase nici o urma.Alchimistul renumita carte a lui Paulo Coelho trateaza tocmai aceasta tema atinsa de tine.O noapte plina de vise frumoase!
    Sa fi iubita

  20. "Alchimistul", ca şi majoritatea cărţilor lui Coelho, îmi e foarte drag! Însă tematica acesta n-am ales-o cu gândul la Coelho, ci la experienţele mele de viaţă, şi ale celor din jurul meu. Ai sintetizat foarte frumos procesul alegerii de-a lungul perioadelor vieţii. Aş mai avea doar o completare: n-aş spune că în prima tinereţe alegi chiar la întâmplare, ci mai mult bazat pe impulsuri, şi pe orgoliu. Cel puţin, acesta a fost cazul meu! A trebuit să treacă mult timp până să înţeleg cât de puţin îmi folosea orgoliul în procesul alegerii, şi până să înţeleg, mai ales, că orgoliul era doar un "produs al minţii inferioare", şi nu aparţinea acelei Inteligenţe superioare din om, pe care o preţuiam.
    În rest, ai spus foarte exact: poţi să alegi corect numai după ce trece un timp, şi capeţi o experienţă, şi, mai ales după ce atingi un anume echilibru.
    Mulţumesc pentru cuvintele înţelepte, şi pentru înţelegerea ta în materie de alegeri! O duminică frumoasă!

  21. ai grija la exprimari, era sa ma duci in contuzie, confuzie am vrut sa zic, ca n-ai zis la examene, ci -in medicina- si m-ai speriat! :))

    pai ce-ti faceam, trageam, nu ti-e clar?

  22. Vai de mine! Ce noroc am avut că ţi-am explicat!:)

    Te pup


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: