Posted by: childagain | February 8, 2009

Povestea păsării din colivia de cristal

Nu mă pricep eu foarte tare la poveşti, dar pentru că oamenilor le plac poveştile, şi de aceea sunt îngăduitori până şi cu cei nepricepuţi , m-am gândit să spun şi eu o poveste!
Aşadar, a fost odată demult, de când nu s-a mai povestit, o pasăre care cânta foarte frumos. Acum, n-aş şti să spun ce specie era, mai ales că pe vremea aceea nici nu se ştia ce sunt acelea specii! (Oamenii ştiau doar de păsări-măiestre, ghionoaie, păsări roc, şi păsări-Phoenix). Ei, şi pasărea noastră ieşea în fiecare dimineaţă şi cânta pentru munţi, pentru păduri, pentru suratele ei, şi pentru oameni.
Astăzi aşa, şi mâine aşa, până ce un om care locuia în apropiere, auzind-o, a început să-şi dorească să o prindă, ca să cânte numai pentru el. Îşi închipuia bucuria pe care o va avea ascultând-o în fiecare zi, şi privind-o în minunata colivie pe care i-o va construi. Îşi dorea acest lucru din ce în ce mai mult, încât îşi pierduse veselia din această cauză. Toată ziua stătea şi se gândea cum să facă să prindă pasărea. Îi punea pe pervaz grăunţe din cele mai gustoase, şi firimituri de pâine albă,  îi construise chiar şi o colivie de cristal măiastră, aşa cum doar regele mai putea avea.
Pasărea, însă, după ce se apropia curioasă, cânta puţin la fereastra lui, şi pleca. Până într-o zi când, fără ca el să ştie de ce, ea se apropie, şi intră singură în colivie. Fericirea omului a fost fără margini! Toată ziua se învârtea pe lângă colivie, cerându-i să cânte, mereu şi mereu.
Au trecut astfel câteva zile, până când pasărea începu să slăbească, şi cânta din ce în ce mai puţin. Ce se întâmplase oare? Omul, după bucuria iniţială, începu din nou să se ia cu treburile lui, şi uita să îi aducă apă şi hrană. Uneori, o uita întreaga zi, iar când îşi aducea aminte, se simţea vinovat, şi furios pe sine-însuşi, dar şi pe pasăre, pentru că îi tulbura tihna. Uneori, i se părea chiar că ea nu cânta chiar atât de frumos încât să fi meritat pierderea liniştii lui.
Şi, într-o zi…se întâmplă o minune! Pasărea îi vorbi cu glas omenesc:
– Omule, ştii că ne chinuim amândoi! Mai bine dă-mi drumul, să mă întorc la munţi, şi la păduri. Eu voi cânta din nou minunat, iar tu îţi vei recăpăta liniştea.
– Dar, eu am vrut atât de mult să îţi ascult cântecul de aproape! răspunse el nefericit. Nu ştiu ce s-a întâmplat de atunci!
– Exact asta s-a întâmplat: tu ai vrut. Tu ai visat, tu credeai că vei fi fericit, tu te gândeai chiar că meriţi această fericire. Nu te-ai gândit nici o clipă că, pentru ca eu să cânt frumos, trebuia să fiu hrănită şi îngrijită. Colivia viselor tale avea nevoie şi de contribuţia ta  pentru a deveni un palat pentru mine. Chiar şi acum, când suferi, te gândeşti tot la dezamăgirea ta, la durerea ta, la eşecul tău. Nici măcar o clipă nu te poţi gândi că şi eu am fost dezamăgită, că poate, atunci când am intrat în colivie, am făcut-o cu un motiv.
– Chiar, de ce ai intrat? întrebă el cu vinovăţie, gândindu-se că în ultimul timp nici măcar nu-şi mai amintise cât de mult încercase să o prindă, şi cât de miraculos i se păruse faptul că ea intrase pur şi simplu.
– Vezi tu, eu nu sunt o pasăre obişnuită! În urma unor încercări prin care am trecut, am primit de la Mai-Marele-Păsărilor două mari daruri: pot simţi emoţiile fiinţelor, şi pot trăi fără hrana obişnuită. O altă pasăre în locul meu, ar fi pierit în lipsa hranei zilnice! Atunci când am intrat în colivie, ţi-am simţit tristeţea, şi căutarea, şi mi-am spus că trebuia să încerc să îţi aduc puţină alinare. Chiar dacă înţelesesem că visătorii nu pot fi niciodată stăpâni buni…cu multă vreme în urmă!
Acum, tot ce îţi cer, este să îmi dai drumul, pentru a fi amândoi fericiţi din nou! Desigur, voi mai cânta la fereastra ta, şi te voi veghea din depărtare! Nu voi putea nicicând să îţi port duşmănie. Tot ceea ce îmi doresc, este să fii mai înţelept în dorinţele tale!
Povestea spune că el i-a dat drumul, dar cât de înţelept a fost după aceea,  nu se mai ştie. Se pare totuşi că a fost mai înţelept…
Ce poveste mai e şi asta, fără acţiune? ar putea spune unii. E o poveste…Poate că s-a mai întâmplat şi de atunci încolo, cu alţi oameni, şi alte păsări…

Responses

  1. Este povestea unor lectii de viata,a greselilor pe care le repetam .Recunosc ca am mai auzit-o, si am privit-o si atunci ca si acum ca pe "o pilda".O seara linistita !

  2. Da,in alta forma,mult mai simplista, fara acest final…etc.O zi luminata !

  3. Mi-am amintit ceva: draga Wyu, mai bine te uiti la poezia de pe altmariustotal. Cred ca iti va face bine!

  4. o foarte plăcută lectură de seară. În noaptea asta voi dormi liniştită, pasărea poveştii tale îmi va cânta..
    mulţumesc, child….

  5. Mulţumesc şi eu pentru trecere, şi înţelegere!
    Să ai un somn bun!

  6. Poate ai auzit-o în altă formă!:) Sincer, eu până nu am scris-o, nu ştiam de ea!:)
    Mă bucur că o priveşti ca pe o pildă, aşa m-am şi gândit că poate apărea: ca o pildă pentru toţi oamenii, şi toate păsările…
    O seară liniştită şi ţie, te sărut!

  7. Atata timp cat o poveste ne poate modela sufletul inseamna ca nu suntem pierduti,in noi se mai gaseste ceva din puritatea copilului de alta data mai ales ca acum intelegem si talcul pe care il are povestea .Noapte buna..multumesc!
    Sa fi iubit

  8. @ Multumesc, Casha, stiam eu ca tu intelegi! Lucrurile prin care ai trecut ti-au ascutit sensibilitatea…

    Sa fii iubita si tu, asa cum meriti!

    @ Brandusa, ma bucur sa aud ca e o poveste universala! Inseamna ca mai sunt unele sanse ca oamenii si pasarile sa cada la intelegere…:)
    Te sarut, si sa ai o zi cu soare!

  9. povestea asta imi creaya nostalgii si tristeti, stii?

  10. Cred ca stiu!:) Eu am scris-o tocmai pentru a arata ca tristetile pot fi depasite.
    Desigur, si oamenii, si pasarile, trebuie sa invete cate ceva!

    Te imbratisez, si lasa tristetile, ca afara e soare!

  11. He he..si tu ziceai ca ultima mea insemnare e trista? :))
    Foarte frumoasa!! Mai asteptam😀

  12. Dar insemnarea asta nu-i trista!:) Sau, daca vrei, e o tristete "transformata", imbunatatita!

    O zi frumoasa sa ai!

  13. m-am uitat, imi place Radu Gyr, nostalgia tristetii arata trecutul, si-apoi nu este cazul sa te ingrijorezi, cred ca numai paleocortexul :)) meu pastreaza inca, cred, angoasa unor claustrofobii, deja simt ca mi se ridica parul in cap gandindu-ma la pasari inchise.

    Acum ctiva ani Mica a vrut sa-i cumpar un pui de prepelita, ii citisem Puiul de Al.B.V.. si n-am avut ce sa-i fac, m-am dus in Obor, in coltul unde se vindeau pasari si unde intamplator nu fusesem niciodata, vad tot felul de pasari de curte tinute in custi special amenajate pentru vanzare. cea in care erau tinute prepelitele era de vreo 0,50 cm3, iar ele, erau indesate una peste cealalta, cand a bagat mana sa-mi scoata una sa-mi arate, ele au incercat sa zboare pe loc, atunci am vazut, vreo 2 sufocate, calcate de celelalte. Bineinteles ca am intrebat-o cat ma costa sa iau o parte din ele, cat sa se mai elibereze cusca, intre timp, norocul meu ca venise cineva si-a cumparat mai multe, cred ca pentru oua, mai ramasesera 20, nu m-am indurat si le-am luat pe toate, noroc ca avusesem bani la mine, mi-am umplut masina cu ele, fii-mea era in culmea extazului, sa nu crezi ca nu m-am gandit ca unde o sa le tin si ce voi face cu ele, dar stiam c-o sa ma descurc eu cumva.
    Cred ca a fost ziua cea mai fericita din anul acela pt. Teo, iar pt. mine…inchipuie-ti ca le-am tinut ctva zile in balcon, pana miercuri cand a venit laptarul si am avut inspirata idee sa-l intreb, era de la tara iar spre surpriza mea a fost foarte incantat sa le ia.

  14. Vezi, cand faci un bine, Dumnezeu are el grija de restul! Si eu, de multe ori, cand vad un sarac pe strada, si vreau sa ii dau ceva, ma gandesc ca, pe la sfarsitul lunii, voi incepe iar sa imprumut. Dar apoi mi se face jena, pentru ca stiu ca, de cate ori am dat,nu stiu cum s-a intamplat, dar am gasit intotdeauna resurse ca sa ma descurc.

    E bine ca i-ai facut o bucurie si fetitei, copiii sunt tare incantati de animale si pasari! Nici eu nu suport pasarile inchise, dar totusi am vazut papagali care, dupa ce zburau prin camera, se intorceau in colivie, in siguranta. Unele pasari nici nu s-ar descurca in libertate, li s-a "atrofiat" instinctul libertatii. Sunt cazuri si cazuri…

    Te sarut, si ma bucur ca ai depasit angoasele! Se va gasi o solutie si pe mai departe, sigur! La mine s-a gasit…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: