Posted by: childagain | February 11, 2009

Despre deosebirea dintre iniţierea prin cunoaştere şi cunoaşterea mântuitoare

Sunt conştientă că este o temă extraordinar de dificil de explicat, şi ar fi fost, poate, mai bine să îi las pe cei  mai cunoscători (de exemplu, preoţi sau oameni care au trăit experienţe religioase mai profunde) să vorbească. Dar, întrucât şi pentru mine a fost un motiv de îndoială până nu cu mult timp în urmă, când am reuşit totuşi să înţeleg în mod miraculos, mi-am zis că pot măcar să expun ceea ce am înţeles eu.
Dintotdeauna, omul şi-a dorit să ştie care este rolul său în această lume, de ce a venit, şi încotro se îndreaptă. Răspunsul la aceste întrebări fiind extraordinar de dificil, el a inventat iniţial nişte zei – fiinţe croite pe măsura propriilor sale imagini şi temeri – pentru a explica înfricoşătoarele fenomene ale naturii cărora le era expus, precum şi acel ocean necunoscut aflat înaintea naşterii, şi după moartea sa.
Nu voi reda aici întreaga istorie religioasă a omenirii – e prea dificil, şi nici nu sunt calificată. Voi spune doar pe scurt că, în mod progresiv, Divinitatea i s-a revelat pe măsura capacităţilor sale de percepţie şi înţelegere. Fiecare zonă geografică şi fiecare epocă are propria sa reprezentare asupra Divinităţii.
Ca să mă refer doar la noi, creştinii , putem spune că percepţia noastra a evoluat şi ea dinspre idolatrie, trecând prin imaginea Dumnezeului aspru al Vechiului Testament, şi până la Dumnezeul iubirii din Noul Testament. Nu înseamnă că Dumnezeu-însuşi ar fi “evoluat”, sau măcar că “s-ar fi transformat” – cum greşit speculează unii semidocţi sau atei – ci doar că El a ales să se “prezinte” progresiv, prin anumiţi mesageri ai Săi (Avraam, Moise, profeţii, şi mai târziu, Iisus şi apostolii), în forme corespunzătoare înţelegerii oamenilor epocii respective. Saltul de la Lege (reprezentată de Vechiul Testament), şi până la Iubire (reprezentată de Noul Testament) a fost extraordinar de mare, şi mulţi dintre oamenii acelei epoci nu l-au înţeles. Şi, în mod paradoxal, chiar foarte mulţi dintre cei culţi şi supracunoscători! (“Iniţiaţii” vremii.)
A fost necesar sacrificiul Mântuitorului pentru ca Legea Iubirii să înlocuiasca Legea cauză-efect. Însă, faptul că Legea Iubirii a reuşit să se impună, nu înseamnă şi că toţi oamenii au înţeles întreaga ei semnificaţie. După cum spune şi Eliphas Levy: “Poţi să îi determini pe oameni să asculte de legi, dar nu-i poţi sili să le înţeleagă.”
Consecinţele sacrificiului Mântuitorului sunt mult mai ample decât
simpla generalizare a “iubirii universale”. El-însuşi a spus, dar desigur că nu toţi au înţeles: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Şi: “Nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin Mine.” Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că El ne oferă o altă cale a cunoaşterii divinului, decât cea îndeobşte ştiută până atunci, şi care consta în: studiul cărţilor sfinte, urmarea strictă a poruncilor legii, şi cunoaşterea ştiinţei teologice ascunse. De fapt, calea Sa oferea mai mult decat cunoaştere, oferea contopirea cu Divinul: “Aşa cum Eu şi Tatăl una suntem, aşa şi ei una să fie în Mine.” Întreaga Biblie, şi mai ales Noul Testament, este plină de trimiteri la faptul că a cunoaşte deplin înseamnă, de fapt, a fuziona cu obiectul cunoaşterii.
În acest sens, orice cunoaştere anterioară nu putea decât să îngreuneze fuziunea, prin crearea unor “repere fixe” care deveneau adevărate “puncte de oprire” în calea sufletului căutător. Acelaşi lucru îl spun şi maeştrii zen, într-o altă formă: “Nu poţi turna nimic într-un vas plin.”
Rudolf Steiner, cunoscut esoterist, explică şi el foarte clar de ce
Mântuitorul şi-a ales drept discipoli nişte pescari ignoranţi, şi nu pe
cei mai învăţaţi cărturari ai vremii. (Fiindcă, erau destui şi în vremea aceea!) Ei erau “vase goale”, însă pline de iubire şi credinţă.
Erau vase bune pentru primirea Duhului Sfânt, care mai apoi i-a învăţat toată înţelepciunea şi cunoaşterea necesară, încât au putut ţine piept tuturor oratorilor şi filosofilor din cetăţile pe unde au trecut.
Este sugestiv cât de puţini discipoli a avut Iisus printre farisei – care reprezentau cărturarii vremii: Nicodim, Iosif, Natanael. Nicodim a venit la el “de noaptea”, după cum spune Evanghelia – fie pentru că nu voia să fie văzut de restul “iniţiaţilor” care ar fi strâmbat din nas, fie, aşa cum spune maestrul Aivanhov, un alt mare esoterist, această expresie însemnând că el a venit “în duh” sau “în spirit”. Lucru care desemnează faptul că avea şi el o anume iniţiere. Dealtfel, în dialogul lor Mântuitorul foloseşte expresia:“te-am văzut pe când erai sub smochin”, şi acest lucru îl convinge pe Nicodim de adevărul spuselor Sale.
“Smochinul” reprezenta un arbore ritual, iar “a te afla sub smochin” marca dobândirea unui grad iniţiatic, după cum ne spune tot Aivanhov.
Aşadar, Iisus îi spune, de fapt, că ştia despre iniţierea sa, dar în
continuare, se miră de faptul că această iniţiere nu i-a dăruit o înţelegere mai deplină asupra unor adevăruri spirituale, cum ar fi
“naşterea din nou”.
Simpla cunoaştere a unor texte şi adevăruri, fie ele şi extraordinar de profunde, nu înseamnă nimic fara “lumina de Sus”, care să le reveleze adevăratul sens. Fariseii erau extrem de cunoscători, făceau parte din “elita iniţiatica” a lumii ebraice. Şi, tocmai de aceea, încercau să “Îl prindă pe Mântuitor prin cuvinte”, să îi demonstreze că El nu ştia Scripturile la fel de bine ca ei. Iar El, ce le răspundea? Să revedem puţin Matei 23.13: “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.”
Acest lucru este evidenţiat şi în Epistola II a Apostolului Pavel către Corinteni, unde se spune că “litera ucide, iar Duhul dă viaţă.”În continuare, el vorbeşte despre “fiii lui Israel” – adică, strămoşii iudei din Vechiul Testament – care, deşi cunoşteau Scripturile, totuşi,“rămânea un văl pe ochii lor”, deci înţelegerea sensului profund le era acoperită, văl care “nu s-a desfiinţat decât prin Hristos”. În ce fel s-a desfiinţat? ne putem întreba. Ne răspunde chiar Mântuitorul: “Dacă nu Mă duc eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă voi duce, El va veni şi vă va arăta toate.”Mângâietorul este Duhul Sfânt, care s-a pogorât asupra Apostolilor mai întâi, şi apoi asupra tuturor creştinilor botezaţi, însă de-abia după Răstignire şi Înviere. Acesta a fost sensul mai profund al sacrificiului Crucii: crearea posibilităţii de pogorâre a Duhului Sfânt în lume, şi deci, de împărtăşire cu Dumnezeu (sau, să îi spunem mai bine, participare la dumnezeire) a tuturor oamenilor care Îl mărturisesc pe Iisus. Aceasta era noua iniţiere oferită de Iisus: prin “naşterea de Sus” în Duh şi adevăr. Şi, era accesibilă chiar şi necunoscătorilor în teologie sau înalte mistere…“Acela căruia îi vorbeşte veşnicul Cuvânt, scapă de mulţimea sustemelor filosofiei. Fără de acest Cuvânt, nu afli înţelepciune întreagă, nici judecată dreaptă.”(Urmarea lui Hristos)
Desigur, nu trebuie să se înţeleagă, în mod greşit, că fac apologia ignoranţei. Au existat şi sfinţi extrem de culţi, şi cunoscători ai tuturor misterelor filosofice şi iniţiatice: Sf.Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nazianz, Sf. Arsenie cel Mare, Sf. Ioan Scărarul, Evagrie Ponticul, ş.a. Însa, ei-înşişi au recunoscut că nu acest gen de cunoaştere le-a fost mântuitoare, ci singură cunoaşterea prin primirea Duhului Sfânt. În acest sens, minunate sunt confesiunile Sf. Augustin, un sfânt extrem de iubitor al filosofiei, care, după primirea Luminii revelaţiei, spune: “Prea târziu am ajuns să te cunosc, Frumuseţe nouă, şi atât de veche, de când lumea!
Prea târziu am ajuns să te cunosc, şi să te păstrez în sufletul meu tot
timpul!”

Concluzia ar fi deci că primirea cunoaşterii prin revelaţie, care
reprezintă adevărata cunoaştere, şi poate lumina şi sensurile ascunse
ale textelor iniţiatice,  nu are drept condiţie sine-qua-non o cunoaştere anterioară ad-litteram. Desigur, nici nu o exclude, dar ea reprezintă doar o problemă de destin individual, sau de alegere individuală. Condiţia necesară şi suficientă este mărturisirea lui Iisus drept Mântuitor – ceea ce reprezintă, de fapt, angajamentul de a-i urma învăţăturile, în orice condiţii.
Deşi tema este extrem de vastă, şi comportă multe aspecte, mă opresc aici, întrucât nu am intenţionat decât să schiţez câteva idei. În speranţa că nu am agitat prea multe spirite (nu aceasta a fost intenţia mea), închei prin cuvintele grăitoare ale susmenţionatei “Urmări a lui Hristos”, minunată carte de învăţătură şi luminare, care de veacuri a îndreptat aproape la fel de multe suflete ca şi Scriptura:
“Cărţile vorbesc în acelaşi duh tuturor, însă acest duh nu luminează pe toţi deopotrivă, pentru că adevăratul învăţător, care de sub coaja slovei arată adevărul omului dinlăuntru sunt Eu, Domnul, cel ce cercetez inimile, cunosc gândurile, îndemn la fapta bună şi împart darurile, măsurat vredniciei şi trebuinţei fiecăruia.”

Responses

  1. In general imi cunosti opiniile,insa am sa ies din formatul celor de mai sus si ati voi contura o idee, aceea de a invata o limba straina .La inceput este foarte greu,nu stii cum sa tii nici limba ,nici dintii,nici buzele.Treptat te deprinzi,un automatism,insa nu o simti.Simti ca o stii, doar atunci cand conversezi si te bucuri sa faci asta la nesfarsit.Dar cel mai simplu este sa ai posiblitatea de a merge in tara a cerei limba vrei s-o inveti.Auzi invataceii spunand ,stiu,dar imi este teama sa gandesc in limba lor.Cu cat suntem mai interiorizati cu atat intelegem mai greu,asa ca…hai sa ne lasam purtati de acest val ! Cu aceeasi simpatie!

  2. spune-mi, inainte sa scrii asta s-a intamplat ceva in mod special? (mai ales ca stare ma intereseaza sa stiu

  3. P.S. Poate iti spun mai multe despre "simtiri" pe mess!:)Doar sa te gasesc, ca esti tare "scumpa la vedere"!:)

  4. Brânduşa, de multă vreme am înţeles eu că femeile au certe înclinaţii pentru filosofie şi religie, iar prietenele mele, şi din realitate, şi de pe blog, o confirmă!
    Este foarte adecvată această comparaţie a înţelegerii treptate unui text, sau a unui adevăr, prin revelaţie, cu însuşirea unei limbi stăine. Aşa este, cei mai mulţi "silabisesc", încă nu şi-au însuşit "gândirea în limba" adevărului respectiv, dar totuşi cei care abia au început să silabisească, de multe ori sunt atât de mândri de cunoaşterea lor, încât au impresia că sunt deja superiori celorlalţi, care "nu cunosc limba"!
    Te sărut, şi mă bucur să te am aici! O seară bună!

  5. Omul care îşi cunoaşte rădăcinile, preţuieşte istoria, luptă pentru viitor şi merge către destinaţia veşniciei începe de pe pământ să se întâlnească cu Cerul, în această lume începe să se cunoască pe sine şi să-L descopere pe Dumnezeu prin Bunul nostru Iisus si Maicuta Domnului.

  6. Ai sintetizat foarte bine acest proces, dragă Diana! Văd că înţelegi multe lucruri, şi eşti preocupată de sensul vieţii noastre.
    Mulţumesc pentru "tovărăşie", şi îţi doresc să descoperi cât mai mult din cunoaşterea permisă!

  7. Nu ştiu de ce, dar mă aşteptam să apari, dragă surioară-filosof! Ca să îţi răspund la întrebare: acum nu s-a întâmplat nimic special, ci cu ani în urmă. Fiecare am avut momentele noastre de revelaţie, mai mici, sau mai mari…Pentru mine, cel mai notabil moment a fost acela când am deschis Biblia, după ani de zile de "învăţături" şi experimente de toate felurile! Poate şi acele învăţături mi-au folosit la ceva, pentru că atunci, în acel moment, parcă am citit cu totul altceva în Biblie decât citeam de obicei! Şi, de atunci încoace, în toate cărţile…
    Textul l-am scris pentru că mi s-a părut necesar, din pricină că se vehiculează multe păreri despre atingerea acelui Adevăr, şi a acelei Cunoaşteri iniţiatice. E doar părerea mea, dar nu ştiu de ce, nu cred că mă înşel!
    Te îmbrăţişez, şi mulţumesc de vizită!

  8. Un rezumat deosebit de cuprinzător… l-am citit cu mult interes.

    Mulţumim. Toate cele bune!

  9. Mulţumesc şi eu pentru vizită, şi pentru interes!

    O zi cât mai bună!

  10. Ah, nu, nu face asta… mă loveşti direct în inimă, tu să nu faci.. asta
    nu, „filosofia” mea n-a pornit niciodată din frunte, în jurul meu, până mai târziu chiar decât la 7 ani, când unul dintre stalpii de la casă s-a surpat şi nana Yuja m-a botezat, (o rudă de departe care i-a zis altei rude “m-am indurat de ea sărăcuţa”), n-a existat niciun om, nici măcar unul dintre ai mei care să creadă în dumnezeu, în timp ce eu îl vedeam peste tot, înainte să-i cunosc numele şi că mai ştie cineva ce stiam eu, înainte să înţeleg că o parte a corpului meu îndeplineşte funcţia de gândire, nu era decât “El-ul meu si numai al meu” (din pacate) care era vinovat de toate, şi rele şi bune pentru că “nu se putea să nu fie cineva (si nu ceva) dincolo de cerul ăsta care să facă toate astea şi să nu ştie”, de-aici cred că a pornit toată “filosofia”mea…

    revin la ce vroiam sa-ti spun de fapt, că însemnarea asta “a ta” este deosebită de toate celelalte pe care le-am citit la tine (nu spun însă că le-am citit pe toate), asta simte “filosofia” mea care te si îmbrăţişează ]n aceasi măsură pentru toate si bune si "rele” : )

  11. Draga wyu, pentru mine "filosofia" nu inseamna numaidecat gandire speculativa! Gandirea este doar un "instrument al revelatiei" – cel putin la marii filosofi initiati, in genul lui Platon si Socrate. De fapt, in traducere directa, filosofia este "iubirea-de-intelepciune", si asta mi se pare ca ai tu!:)
    Si eu am trecut prin aceleasi etape ca si tine cand eram micuta, cu deosebirea ca, mare fiind, am avut o perioada cand mi-am pierdut credinta. Apoi, am dus lupte grele…Dar, nu o sa plictisesc aici lumea cu romanul vietii mele!:) De-ajuns sa spun ca, intr-un anume fel, El m-a "tras de maneca" inapoi!:)

    Ma bucur de aprecierile tale, pentru ca stiu ca nu sunt doar cuvintele:), dar insemnarea asta e doar un fel de sinteza a mai multor experiente si cunoasteri. Pot sa iti spun ca la fel de mult apreciez si eu insemnarea ta despre Bhagavad-Gita, pe care o voi pomeni cand voi scrie despre acest subiect!

    Te imbratisez, si vant bun in panze in continuare!:)

  12. -iubirea de intelepciune-? e o inselaciune ca oricare alte iubiri-de ceva anume, astia-s dumnezei fara de Dumnezeu, la care eu nu ma-nchin!

    eu il am pe "EL-ul" meu, al tau, al nostru si-al tuturor daca-L vor vrea, iar daca ma-ntrebi, n-o sa stiu nici acum sa-ti spun precis:-de ce?- sau o sa-nsir cate-n luna si-n stele sau pe pamant si nici atunci n-o sa stiu DE CE?

    mai bine, Acum lasa-le-ncolo pe toate de aprecieri, cunoasteri si experiente si spune-mi ca ma iubesti draga mea Flo, sora mea draga, sora mea cea scumpa, sora mea iubită, simţi tu măi fată dragă, tot ce-ti spun eu aici, surioara mea??

  13. Daca n-as simti, nu s-ar povesti!:) Spui cateva lucruri adevarate, dar nu sunt de acord in legatura cu intelepciunea!:) Intelepciunea este o latura a Divinitatii, nu un "idol".Desigur, daca o cauti prea mult, abia atunci se transforma in idol!:) E complicat, dar tot sufletelul iti spune cand sa te opresti.
    Dealtfel, intelepciunea adevarata vine tot din suflet, si nu din carti. Socrate nu citise prea mare lucru!:)

    In rest, draga surioara, eu simt cam tot ce simti si tu:), doar ca nu sunt asa de mestera la cuvinte!:) Intotdeauna am stat prost la capitolul asta, al ‘exprimarii personale’. Parca mai usor exprim alte lucruri!:) Dar tu ma stii…:)
    Te sarut, si iti doresc sa te lumineze El (acel El al tau!) sa simti calea cea mai buna pentru tine!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: