Posted by: childagain | February 15, 2009

Pildă nenumită

Se spune că odată un Maestru şi discipolul său s-au oprit la marginea unei păduri, pentru a se odihni pe iarbă. Puţin mai încolo, se afla o familie cu un băieţel, iar băieţelul se juca cu o mică veveriţă, chemând-o şi dăruindu-i mieji de nucă. Jocul lor a durat un timp, apoi băieţelul a fost strigat de familie, şi a plecat.
– Sărmana veveriţă, acum s-a obişnuit să fie hrănită de oameni, şi va suferi singură în pădure! a spus discipolul.
– Nu te grăbi să tragi concluziile! îi răspunse Maestrul.
Discipolul urmări în continuare veveriţa, care, după ce mai căută o vreme prezenţa umană, se reîntoarse în bradul ei, şi începu să caute conuri, şi să se comporte ca toate veveriţele, din toate timpurile.
– Avem de învăţat ceva de la ea, spuse Maestrul. Ea nu a refuzat cadourile oferite, şi a fost prietenoasă, însă nu s-a legat de acestea, nici nu s-a schimbat în esenţa ei. Atunci când condiţiile s-au schimbat, ea s-a reîntors în mediul ei, simţind în fiinţa ei ritmurile naturii şi ale Universului, care o ghidează cum să obţină tot ceea ce are nevoie.
La fel ar trebui să facem şi noi, oamenii! Nu trebuie să practicăm neapărat un ascetism sever, dacă nu suntem “modelaţi” pentru asta, nici să refuzăm micile daruri ale vieţii. În toate, este bună calea de mijloc! Însă, nici legarea de lucruri nu este recomandată, ci trebuie să fim în toate ca acestă veveriţă: să simţim în noi-înşine ritmul Universului, care ne va ghida pe calea cea mai bună pentru noi.
– E oare uşor să facem asta? întrebă discipolul.
– Asta e, că aceste lucruri care pentru animale se petrec în chip simplu şi firesc, nouă, oamenilor, ne pot cere un timp până să le învăţăm, şi multe eforturi. Însă, se poate! Iar atunci când vom ajunge să simţim în noi ritmul Universului, nu va mai trebui să ne înveţe nimeni nimic.
– Oare, sunt oameni care au ajuns până acolo? mai întrebă discipolul.
– Asta trebuie să o descoperi singur, zâmbi Maestrul.


Responses

  1. Comportamentul veveritei ne induce ideea ca oamenii ar trebui sa fie reflexivi,adaptabili fara a se indeparta de la formula sau structura sa de baaza. Se creaza acele punti de legatura ,de lucru si de comunicare intre oameni, cu stiluri diferite si caracere diferite.

  2. Adaptabilitatea este de bun augur si necesara iar oportunismul este de alta factura.

  3. O pildă foarte frumoasă. E bine să ni se reamintească, din când în când, natura esenţei noastre.

    Mulţumim!

  4. Unii simt în mod instinctiv această natură, alţii încep să o perceapă doar în urma unor grele exerciţii, inclusiv de viaţă! Sunt însă şi din cei care, nu numai că nu o percep, dar chiar privesc de sus acest mod de a trăi, tocmai pentru că nu îl cunosc, şi nu îl înţeleg. Din fericire, nu mai sunt chiar mulţi în zilele noastre! (Vezi parlamentarii din comenturile de mai sus!:))

    Şi eu mulţumesc pentru vizită, o zi frumoasă!

  5. :)) Ai dreptate… se observă o uşoară ascensiune către interior în rândurile semenilor. Sper să fie cel puţin constantă!

    Toate cele bune!

  6. Văd că ai înţeles esenţa! De fapt, maestrul acela a spus cam acelaşi lucru, în alte cuvinte. Însă, ideea este că "adaptabilitatea" trebuie să vină din interior, nu să fie un lucru forţat. Iniţial, e destul de greu…dar apoi devine o a doua natură!

    Mulţumesc pentru vizită, şi înţelegere, văd că ai afinitate pentru tematicile de ordin spiritual!

  7. eu cred că toţi şi toate ne putem "mlădia"…; adevărat – nu puţini / puţine se şi rup – uneori…
    PUPICI DULCI !

  8. @ bebereaga, ai spus un mare adevăr! Sunt şi oameni care nu se adaptează prea bine, şi "se rup". E un risc, într-adevăr!
    Te pup şi eu, o seară bună!

    @ jenniord, şi tu ai dreptate, dar în pilda de faţă nu era vorba despre oportunism. Acesta nici măcar nu e adaptare, e doar "cosmetizare". "A simţi ritmul universului" înseamnă să simţi, pur şi simplu, oamenii şi situaţiile. Oportuniştii nu simt, ei calculează!

  9. Tocmai faceam diferenta intre oportunismul de duzina si adaptabilitate,reflexivitatea necesara si intoarcerea la propria natura umana sub acelasi continut si in aceeasi formula.

  10. Poate e bine că ai făcut această diferenţă, pentru că (deşi eu nu m-am gândit în cazul de faţă) fiecare însuşire poate avea două aspecte. În această lume materială totul e dual: bine-rău, frumos-urât, drept-nedrept, etc. Nu poate exista un lucru fără "umbra" lui, şi e bine să ştim acest lucru. Toţi învăţătorii spirituali au subliniat acest aspect, dar eu chiar nu mă gândisem la el până acum!:)

  11. Acceptarea micilor daruri ale vieţii, la romani se transforma in mita si te ancheteaza DNA-ul. Aceasta “Pildă nenumită” ar trebui tiparita pe foi si introdusa in caseta de corespondenta a fiecarui parlamentar. Au ce invata, numai daca vor avea timp sa o citeasca.Ei sunt tare ocupatii cu probleme personale mult mai importante.

  12. Uite o aplicatie la care nu m-am gandit!:) Trebuie sa fie tare greu pentru un parlamentar, dupa ce a acceptat "micile daruri" sa se mai rupa de ele!:) Cred ca au nevoie de putina simtire a Universului!:)

    Multumesc, atelocin, datorita tie am inceput bine saptamana!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: