Posted by: childagain | February 19, 2009

Bhagavad-Gita (I)

În imagine: Arjuna
Bhagavad-Gita reprezintă, după cum se ştie,
un tezaur de spiritualitate al omenirii, o literatură sacră, a cărei
descifrare revelată, ca şi a Bibliei dealtfel, permite atingerea unor
nivele mai profunde de înţelegere decât simpla lectură. Se pare că ar
avea 7 chei de interpretare, dar nu voi intra în amănunte, întrucât nu
am pretenţia de a vorbi din punctul de vedere al specialistului.
Scrierea ei nu poate fi datată decât cu aproximaţie: sec. 2-3-5 e.n. În traducere, titlul operei ar semnifica, aproximativ: “Cântecul (cântarea) divină”. Autorul presupus – de fapt, posibil să fi fost doar transmiţător – este Vyassa. Scrierea face parte dintr-o epopee extinsă: “Mahabharata” ( “Istoria măreaţă a familiei Bharata”).
Această epopee este, de fapt, “cronica” unui
război între două ramuri ale aceleeaşi familii: Kuravas şi Pandavas,
pentru a cuceri cetatea Hastinapura (“Oraşul elefanţilor”).
Începutul epopeei descrie decendenţa unui
mare rege: Vyassa (negriciosul), care a avut doi fii: Drhtarastra –
orbul, şi Pandu – cel albit. Primul fiu a avut, la rândul său, 100 de
copii, cel mai prezent în epopee fiind Duryodana. Cel de al doilea, a
avut doar 9 copii, mai importanţi în naraţiune fiind primii trei:
Yudhistira, Bima şi Arjuna.
Toate aceste personaje îşi au rolul lor
important în desfăşurarea naraţiunii, de aceea insistăm cu aceste
descrieri. Mai mult decât atât, ele au şi un rol simbolic, după cum se
va vedea.
 
Conflictul este declanşat de alegerea
succesiunii la tron. Iniţial, domneşte Pandu, fratele său fiind orb.
El  moare tânăr, fiul cel mare este prea tânăr pentru domnie, şi
atunci  succesiunea trece totuşi la Dhrtarastra cu fiii săi. Datina
cerea ca atunci când un fiu al lui Pandu ar fi devenit major, să preia
el conducerea, însă fiii lui Dhrtarastra inventează un joc de zaruri în
care îl atrag pe Yudhistira – fiul respectiv – iar el pierde
succesiunea timp de 12 ani. Kuravaşii îi exilează pe Pandavaşi în
deşert.
Aici începe tematica Bhagavad-Gitei:
declanşarea războiului de recucerire a domniei de către Pandavaşi. Ei
ştiau că va fi un război greu, dar mai ales se temeau să lupte
împotriva  propriei familii, a “sângelui” lor, pentru a nu-şi atrage
încărcări karmice. Prototipul eroului în acest episod este Arjuna, care
personifică toate speranţele, dar şi temerile Pandavaşilor.
Epopeea este plasată în perioada trecerii de la o formă de cult religios – brahmanismul, la o alta – hinduismul. Brahmanismul era o religie ritualică, colectivă. Individul avea doar un rol în scenariul ritului religios, nu era privit în sine. Hinduismul este o religie care pune accent pe eliberarea individuală. Oamenii
încearcă să se apropie personal de Divinitate, venerând anumite aspecte
ale ei, cu care rezonează. Din acest motiv, în panteonul hindus sunt
foarte mulţi zei.
Acest moment, al schimbării orientării religioase a omului, coincide la nivel temporal cu trecerea de la Era de bronz – Dvapara – caracterizată de prezenţa eroilor, la Era de Fier – Kali Yuga
– caracterizată doar de de acţiunea oamenilor obişnuiţi. Este cea mai
întunecată eră a omenirii, în cronologia indiană. Omul se rupe total de
Divinitate, şi dezvoltă conştiinţa personală, egoică. Acum îi este
necesar un efort mult mai mare pentru a se reîntoarce la starea
originară. Tocmai de aceea, prin intermediul lui Arjuna, Krishna dă
omenirii nişte sfaturi necesare pentru a parcurge acest drum interior.
 
După cum am spus, toate aceste întâmplări
istorice (reflectând, probabil, cucerirea Indiei de către arieni) au şi
un corespondent esoteric, simbolic, etico-psihologic.
Lupta
dintre cele două familii înrudite ar reprezenta “lupta interioară”
dintre personalitate (Dhrtarastra cu cei 100 de fii – manifestări
diverse ale lumii, şi propriei personalităţi), şi Sinele superior (cei
trei fraţi Pandu mai importanţi reprezentând cele trei aspecte ale
porţiunii superioare a fiinţei umane, prezente în descrierile tuturor
filosofiilor esoterice – Treimea interioară). Dhrtarastra –
personalitatea – este “orb” faţă de adevărurile divine. El încearcă
mereu să ia locul Sinelui, ceea ce reuşeşete în primii 12 ani de
formare a omului, când personalitatea se dezvoltă foarte bine. (Cei 12
ani în care Pandavaşii sunt exilaţi în deşert.) Dar apoi, vine un
moment (individual în cursul vieţii fiecăruia), în care începe “lupta”
– acea bătălie de la Kurukshetra (Câmpia Legii) – zona astralului
(emoţionalului) şi mentalului inferior. Bătălia se dă pentru cucerirea
cetăţii Hastinapura (Oraşul Elefanţilor) – care reprezintă o înaltă
stare de conştiinţă. Elefantul este el-însuşi un simbol în India –
simbolul înţelepciunii. Naşterile persoanelor cu rol important în
istoria spirituală a Indiei erau precedate de întâmplări, sau vise cu
elefanţi (ex: la naşterea lui Budha Gautama, mama sa a visat un elefant
alb).
După cum am spus, această luptă se declanşează în momente dificile, de încercări şi criză. Cel care ia parte la ea devine un erou interior
desigur, dacă reuşeşte să cucerească “oraşul” descris! În acele momente
dificile, când totul pare oarecum compromis, se deschide totuşi un drum
în faţa aspirantului spiritual: antakarana – “firul de argint”.
Se poate ridica problema dacă totuşi personalitatea trebuie “omorâtă”
pentru a accede la acea stare de conştiinţă sublimă. Personalitatea are
rolul ei, util în măsura în care nu şi-l depăşeşte: acela de a realiza
contactul cu lumea, în principal prin simţuri. Totuşi, Kuravaşii
împotriva căruia trebuie luptat sunt aspectele ei extreme.
În epopee, personajul care trebuie să înceapă
această luptă  este Arjuna. El nu este convins că trebuie să o facă, de
aceea intervine Krishna – “conducătorul carului său” – sau aspectul
divin al naturii sale, Învăţătorul interior – care îi explică de ce
trebuie să facă acest lucru.
Dar, mai pe larg despre învăţăturile
Bhagavad-Gitei vom vorbi într-un episod următor, pentru a nu deveni
excesivi prin lungime. Redau în încheierea acestei părţi o frază
sugestivă, care ar putea aparţine la fel de bine şi religiei noastre,
ca şi oricărei alte religii, consituindu-se într-un “îndreptar” de
înţelepciune universală:
 

“Cel care pretutindeni mă vede pe Mine, şi toate le vede în Mine, acela nu-i pierdut pentru Mine, şi Eu nu-s pierdut pentru el.”

 

Bibliografie: Curs filosofie Noua Acropolă


Responses

  1. Cel ce crede in adevar si se ghideaza dupa acesta va beneficia de roadele oferite de aceasta modalitate sau cale.

  2. Nu pot sa nu raman surprins, ca deobicei, cat de multe ai putut sa citesti pana in prezent. E o epopee pe care as dori sa o citesc si sunt convins ca voi ajunge candva si sa trec de stadiul de dorinta.
    O zi minunata iti doresc

  3. Nu e atat de greu sa o citesti, e scrisa destul de accesibil! (Cel putin, in traducerea in care am gasit-o eu.) Mai greu e sa o intelegi in profunzime, si eu asta am reusit numai dupa un curs. (Si nu in totalitate:))
    O zi frumoasa si tie si ma bucur ca esti deschis pentru a afla lucruri noi!

  4. E foarte adevarat, jenniord! Chiar daca, uneori, ceva mai tarziu!:)
    O zi buna, multumesc pentru vizita!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: