Posted by: childagain | February 21, 2009

Maturizare

Parţial inspirată de postarea unei prietene

Râul ajuns la vărsare
poartă în el
inevitabil
amintirea izvorului ce a fost.
Copacul secular,
cu frunziş bogat
păstrează în cercurile
trunchiului,
tânăra sămânţă,
şi lăstarul, şi copăcelul…
Chiar şi crengile rupte,
şi rănile din coajă…
Ar fi minunat ca izvorul să spele
în curgerea sa,
tot nămolul,
iar râul să fie
mereu proaspăt…
Ar fi minunat ca bătrânul pom 

să aibă coaja

la fel de netedă
precum copăcelul…
Însă, oare de ce
nu e aşa?
De ce?
Sau, poate că tocmai asta
vor descoperi
când vor ajunge la capăt.
Că sunt aceiaşi,
şi totuşi alţii…
Şi, ceva tematic: Inima perfectă.

Responses

  1. Ar fi minunat. Si scrii minunat. Multumire de versuri.

  2. O seara buna. Important e ce transmiti.

  3. Toate evolutiile sau maturizarile pornesc de la o formula initiala care ramine neschimbata dar care primeste pe parcurs si le anexeaza si alte valente. Orice ciclu de evolutie este o insiruire in lant de elemente de baza sau formula fundamentala reeditata.

  4. Ca o unduire plapanda plina de intrebari si intelesuri…asa esti tu.Cu multa,multa caldura si un ocean de sinceritate…eu!

  5. Poate de aceea mă inspiri uneori!:)

    Te sărut, o duminică frumoasă!

  6. ai un special deosebit, mai vreau, mai scrie….
    PUPICI DULCI !

  7. Eu îţi mulţumesc pentru vizită, şi înţelegere! De fapt, nu sunt chiar versuri, ci mai mult nişte meditaţii…dar merge şi aşa!:)
    O seară bună!

  8. Bine ai spus: formula reeditată!:) Aşa e, noi suntem formule reeditate ale celor ce am fost! Mai îmbunătăţite, sperăm, şi cu mai multe acumulări!
    Mulţumesc de gânduri, chiar mi-au fost de folos!

  9. Mulţumesc, bebereaga! E doar puţină viaţă trăită, şi oarecum înţeleasă!:)
    Te pup şi eu!

  10. deci concluzia pe care as trage’o eu din ce ati spus voi, child si jenniord ar fi ca nimic nu se pierde, chiar daca se schimba… si faptul ca nu ne pierdem, ci doar evoluam, este o usurare in fata fricii…fricii si nesigurantei ca toate trec, ca iti sunt rapite multe… hm.. da, foarte profuna poaezia ta, o meditatie frumoasa asupra faptului ca lucrurile raman aceleasi cu taoate ca se schimba… da, poate ca undeva pastram tot ce ni se pare ca am pierdut, si poate ca originea, partea de la care am inceput sa evoluam inca se pastreaza…

  11. Aşa e, nimic nu se pierde, doar se transformă, aşa cum spune o lege a fizicii. Nu se pierd nici bucuriile, nici durerile. Doar se "decantează", şi rămâne esenţa…Ba chiar, uneori când mă gândesc la anumite întâmplări, sau momente din trecut, pot avea până şi senzaţiile de atunci! Nu e întotdeauna plăcut, dar aşa mi se întâmplă!
    Unii oameni sunt pedepsiţi cu o memorie monstruoasă!:)
    Însă, pe ansamblu, e un fenomen bun. Ne ajută să înţelegem că suntem tot noi…

    Mulţumesc pentru vizită, şi pentru gânduri! Te mai aştept!

  12. da.. cand ne revine o senzatie sau un sentimet din trecu ne ajuta sa intelegem ca suntem tot noi cum zici tu…sa ne dam seama ca suntem "noi" plus inca ceva; acel ceva sunt acumularile, schimbarile in bine sau in rau… dar cand vezi toate aceste noi straturi asezate peste amintirile trecutului simti o nostalgie, ca de exemplu pentru copilarie, sau pt o plimbare pe munte, sau pt un amic al trecutului… nu stiu prea bine ce inseamna nostalgia asta, poate indica o nemultumire fata de prezent… sau fapul ca trecutul nu este inca fecund, roditor si folositor prezentului, ca nu s’au derivat inca intelesuri din anumite rani…ca ele nu s’au inchis.

    am gasit niste vorbe interesante spuse de Cristian Badilita: "Nu plang pe urma cadavrului meu de odinioara. Eu nu mai sunt eu de acum 10, 20 de ani. Memoria e un conglomerat de lucruri moarte. Traiesc in masura in care uit ca am murit de nenumarate ori" … nu prea sant de acord cu ce zice, dar e de meditat…:)

    a , da, am ascultat melodiile de la seceret garden…foarte frumoase…inaltatoare, iti creeaza o anumita lume in imaginatie…;)

  13. Nostalgia poate că e un sentiment de nemulţumire poetică faţă de prezent!:)Eu aşa cred…Dacă am fi perfect mulţumiţi de prezent, trecutul nu ne-ar mai trezi senzaţii poetice de regret, ci doar un fel de înduioşare pentru noi, cei de-atunci…Aşa, ca pentru nişte frăţiori mai mici şi mai prostuţi!:)Cât despre răni neînchise perfect, prezenţa lor nu produce nostalgie, ci doar nemulţumire, sau un fel de senzaţie de jenă, ca atunci când te bate un pantof!:) Asta, bineînţeles, în cazul în care nu sunt prea proaspete…Şi, senzaţia asta dispare numai după ce am reuşit să le înţelegem foarte bine mecanismul, şi să iertăm.

    Frumoasă fraza acelui scriitor! Şi foarte adevărată! Nu mai ştiu ce filosof spunea şi el că nu ne scăldăm de două ori în apele aceluiaşi râu. Adică, râul nu mai e acelaşi, chiar dacă trece tot pe acolo! El se înnoieşte mereu, ca şi omul…vrând-nevrând!:)

    Secret Garden este una din trupele mele de suflet. Muzica asta cred eu că reprezintă lumea în care aş vrea să trăiesc…şi în care mai ajung uneori!:)

    Mă bucur că ai înţeles atât de bine gândurile mele! Îţi doresc o maturizare uşoară!:)

  14. ranile au multe valente, pot fi de multe feluri… ele te pot durea, jena, nemultumi, iti pot crea o senzatie amara si cum ai zis tu, trebuie sa le prindem intelesul si sa reusim sa iertam pt a ne simti impacati… sau iti pot crea nostalgii, pt ceva ce ai avut si nu mai ai, sau pt ceva din trecut de care nu te’ai "mantuit", cum se zice, pt ca nu i’ai inteles rostul deplin, deci ar fi sentimente nu amare, ci dulci-amarui, bittersweet… sau poate ca acestea nu se numesc rani, ci pur si simplu nostalgii, tristeti, neimpliniri…:)
    dar ai exprimat foarte bine ideea ca nostalgia vine din nemultulire fata de prezent, si mi’ai confirmat si mie ideea, pt ca nu eram foarte sigura de ea…si comparatia cu fratiorii mai mici chiar e buna si relevanta:)
    hm…e bine ca mai ajungi uneori si in lumea pe care ti’o doresti, si e bine ca o porti in minte si visezi la ea…fara anumite lumi din interiorul nostru viata ar fi mult prea seaca pt a putea fi suportata…
    si multumesc pentru urare;), asa sa fie!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: