Posted by: childagain | February 26, 2009

Despre iertare – doar cateva cuvinte

Sunt conştientă că aceasta este o temă vastă,
şi a vorbi la modul elaborat despre ea ar însemna să scriu un tratat, în care să intre şi religie, şi filosofie, şi psihologie, chiar şi
literatură. Însă nu intenţionez acest lucru, pentru că  alţii au spus ceea ce era de spus mai bine şi mai complet decât mine. Ceea ce aş dori , în schimb, ar fi să mă ocup de nişte aspecte practice – dacă mă pot exprima astfel, de lucruri importante în viaţa de zi cu zi, şi despre care nici chiar tratatele nu vorbesc. 

Aşadar, toţi ştim că e important să iertăm: şi Iisus a spus-o, şi toţi marii învăţători ai lumii. (“Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l. Şi dacă se va pocăi, iartă-l.”(Luca 17.3-4)) Aceasta, şi porunca despre iubirea vrăjmaşilor…
Ceea ce nu se prea spune nicăieri este cum
putem face lucrul acesta. Noi vrem, dar de multe ori, voinţa noastră este neputincioasă, sau rănile sunt prea adânci. Şi totuşi, dacă Mântuitorul a spus-o, trebuie să existe o soluţie! După părerea mea, există o soluţie “în trepte”, sau “din aproape în aproape”. În primul rând, trebuie să fim conştienţi că singuri nu putem face nimic. Putem face, cel mult, un lucru: să încercăm să ne oprim orice judecată în primele momente ale traumei. (Sfatul terapeutului Lazarev!) Oricât ar părea situaţia de nedreaptă, trebuie să încercăm să facem acest lucru,
măcar pentru liniştea noastră.

Apoi, trebuie să ne rugăm din inimă pentru luminarea celuilalt, şi pentru noi, ca să avem puterea de a ierta. (“Ceea ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.”)
Şi, încet-încet, se va lumina, în primul rând, sufletul nostru. Ceea ce înainte părea de neconceput, un munte de netrecut, va deveni doar o colină. Dar, trebuie să ne acordăm timp pentru aceasta. Iertarea nu e un proces uşor, decât, poate, pentru sfinţi! Am citit cândva despre viaţa unei femei foarte spiritualizate, devenită un fel de profet modern (primea mesaje divine, şi a înfiinţat chiar şi un grup de meditaţie şi rugăciune), căreia i-a luat cinci ani ca să poată depăşi trauma unui divorţ considerat nedrept, şi să ierte cu adevărat.

Dar, nu e obligatoriu să dureze chiar atât! Uneori, se poate întâmpla chiar în mult, mult mai puţin timp!

De fapt, e vorba despre acele trepte de care vorbeam. De multe ori, iertarea survine destul de devreme, mai ales dacă este vorba de un om luminat, cu multă iubire interioară. Ceea ce
ia timp este, de fapt, acceptarea situaţiei, a consecinţelor
ei, în primul rând psihologice. Iertăm, dar nu putem să “ne rupem”, trăim în continuare măcinaţi de regrete, de neînţelegere, chiar de suferinţă mascată. De fapt, în acest caz noi nu putem ierta faptul că am fost puşi în această situaţie, şi, poate, că noi nu am ştiut să ne comportăm mai bine. Tot Lazarev spune că acest tip de supărări reprezintă, de fapt, supărări pe sine, pe soartă şi pe Dumnezeu. Desigur, noi nu conştientizăm…

Abia în momentul în care putem accepta, în fine, faptul că lucrurile s-au petrecut aşa cum s-au petrecut, şi reuşim să ne iertăm şi pe noi, şi, desigur, să înţelegem puţin Înţelepciunea divină care ne-a adus până în acel punct, abia atunci iertarea este deplină. Şi, mai e o condiţie: atunci când scăpăm de regrete. Dar, nici lucrul acesta nu e în totalitate în puterea noastră, ci reprezintă tot o manifestare a graţiei divine, sau harului. În acest sens, ajută mult gradul iubirii interioare! Era o poezie minunată a d-lui Emmet Fox care spunea cam aşa: “Dacă am iubi îndeajuns, nimic nu ar fi cu neputinţă.”
Aşadar, cum putem recunoaşte faptul că am iertat? (Nici lucrul acesta nu prea e pomenit prin cărţi.) Tot Lazarev dă un indiciu, dar cam exagerat: atunci când gândul la trecut nu ne mai produce nici o reacţie emoţională. Eu aş spune un lucru puţin diferit: atunci când gândul la trecut nu ne mai produce emoţii negative.  Şi, mai ales, atunci când reuşim să înţelegem în totalitate comportamentul celuilalt, şi să plângem pentru sufletul lui, şi pentru nefericirea pe care şi-a provocat-o prin acest comportament.

Şi, cred că nu aş putea încheia mai adecvat decât prin versul susmenţionat, care ar putea foarte bine să se constituie într-o continuare a frumosului pasaj despre iubire din I 13.
Corinteni:

 
“If only you could love enough
you would be the happiest and most powerful being in the world.” (Emmet Fox)

Responses

  1. chiar imi place sa iert, desi intr-o vreme cam nu prea lasam de la mine🙂

  2. Poti ierta daca fondul relatiei nu s-a deteriorat complet,daca consideri ca supararea a fost un accident dincolo de vointa si nu din cauza persoanelor implicate.Poti ierta daca simti ca facind acest lucru totul va reintra in normal, va fi ca inainte.Poti ierta fara aceste cauze din motive de moralitate si religie si cind relatia ta nu a contat foarte mult nici inainte nici dupa;inertia de a fi bun crestin.

  3. Dupa cum spunea bebereaga ,nu am putut ierta totul.Depinde ce a insemnat pentru tine persoana respectiva si cit te-a marcat. Recunosc ca sunt unele lucruri sau aspecte ale relatiilor cu persoane apropiate care nu vor beneficia curind de aceasta generozitate morala.

  4. Diferenta dintre posibilitatea de a ierta dusmanii si lipsa de iertare fata de prieten este faptul ca in prieten ai investit foarte mult sufleteste,ai pretentii de la el ca te cunoaste si te respecta,ca la rindu-ti si tu contezi pentru el.Dusmanul este o persoana care te invidiaza sau care rivneste la ceva la care tu ai sanse mai mari;izvoraste dintr-o situatie mai putin favorabila dar mai importanta pentru el.Ii cunosti statutul din start,il simti si nu trebuie decit sa-i contracarezi gesturile de neprietenie sau rautate.

  5. …am iertat..si am continuat…am iertat…dar nu se poate continua!!!! la ce mi-ar folosi sa nu fac asta…ma intreb daca am urat pe cineva la modul real…nu acel cuvant aruncat in vant…te doare…apoi trece si dupa mult mai usor si firesc treci mai departe…

  6. …supărare, e mult spus, e un fel de tolerare din partea mea, deocamdată. PUP!

  7. Iertarea este atributul celor puternici. Nu poti ierta daca nu iubesti. Este vorba de iubirea de oameni. Sunt trei feluri de oameni:
    Cel care-i iartă pe duşmani, îi iubeşte şi se roagă pentru ei, pentru luminarea lor.

    "Inainte sa ne iertam unul pe altul , trebuie sa ne intelegem unul pe altul". (….)

    "Adevar graiesc voua: oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer".( Matei 18).

  8. Ai subliniat cateva mari adevaruri! Iertarea si intelegerea merg mana in mana…
    Si, e adevarat ca numai oamenii puternici pot ierta, pentru ca iertarea inseamna, in esenta, a te invinge pe tine, a-ti invinge eul uman frustrat si dezamagit, pentru a accede la un alt nivel. Totusi, fara ajutor de Sus, acest lucru nu e posibil! Trebuie putin har pentru a reusi sa ne depasim limitele…

    Ultima fraza citata de tine este cea mai cuprinzatoare! Daca ne-am aminti mai des de ea, am ierta mai usor!

    Multumesc pentru gandurile tale, care completeaza atat de frumos ideile mele!

  9. Descoperi abia dupa un timp ca e bine si pentru tine! Te eliberezi…

    Te pup, si o zi buna!

  10. Iertarea nu este posibila decat prin vointa noastra de a o face.In egoism si icapatanare nu vom reusi.Iar ceea ce ai scris,si din ceea ce nu ai stris,dar ai transmis,este un alt mod de a pleda pentru iubire si deschidere.
    Esti o raza de lumina ,care constientizeaza necesitatea iertarii de sine si a celorlati. Fii binecuvantata !

  11. E adevarat, Brandusa, ca iertarea nu e posibila decat prin vointa noastra, dar si cu ajutor de Sus. Ceea ce am scris reprezinta doar rodul unor experiente si intelegeri. Nu sunt decat un om ca toti ceilalti, care insa a fost "impulsionat" sa "treaca mai multe clase intr-una", asa cum se zice!:)
    Multumesc oricum pentru gandurile tale, desi nu le merit in totalitate, si iti doresc si eu sa ai parte de multa ocrotire!

  12. Jenniord, iertarea nu spune si ceea ce se va intampla mai departe! Si, nici nu conditioneaza o relatie "ca mai inainte", fiindca niciodata nu va mai fi ca mai inainte. Nici nu e intotdeauna sigur ca va mai exista ceva! Insa, ii permite celui care iarta sa depaseasca un prag, sa poata privi inapoi cu intelegere.
    De multe ori, iertarea poate fi acordata si in lipsa persoanei, pentru ca sufletul lui/ei o va simti.
    Ceea ce ar mai fi dupa aceea, daca ar mai fi, nu poate fi decat ceva nou, si nu vechea relatie "imbunatatita".

    Eu nu cred in iertarea "pe baze religioase", fara sa o simti cu sufletul. Poate fi un exercitiu util, dar nu constructiv. Nici Iisus nu cred ca ar fi vrut sa ne transformam intr-un fel de "robotei ascultatori"!:)

    Ai pus o problema interesanta: distinctia dintre "a ierta" si " a continua". Cele doua notiuni nu se suprapun chiar intotdeauna…depinde de multi factori!

  13. foarte de suflet cuvinte…
    Pentru mine există "ceva" ce nu am putut ierta, încerc şi nu abandonez încercarea, până voi reuşi…
    PUPICI !

  14. @ bebereaga, sunt convinsă că vei reuşi, pentru că te văd a fi un om cald, care nu poate ţine mult o supărare!
    Te pup şi eu!

    @ jenniord, poate că e prea devreme ca să vorbeşti despre lucruri definitive. După cum am spus, iertarea cere timp, uneori mult timp…Dar, atunci când există iubire, ea se va produce, în cele din urmă!
    Vezi ce lucru curios: suntem dispuşi să îi iertăm mai curând pe duşmanii noştri consacraţi (dacă ar exista) decât pe oamenii apropiaţi care greşesc! E un fenomen universal…:)
    După cum am spus, eu cred că timpul îţi va spune ce se va întampla! Mai ales că şi tu pari să ai mari rezerve de iubire! (Postările acelea frumoase ale tale spun ceva.)

  15. @ bebereaga, nici nu ma asteptam sa tii tu o suparare!:)

    @ jenniord, ai explicat foarte bine de ce ne este mai usor sa iertam dusmanii. Totusi, tocmai faptul ca te leaga un anumit trecut afectiv de omul pe care il consideri prieten trebuie sa te determine sa ierti, si nu ceea ce a facut/nu a facut. Il ierti pentru ceea ce este el, si pentru iubirea din tine, si nu pentru un anumit gest, care poate ca nu il reprezinta. Nu mai stiu cine spunea ca "omul se afla dincolo de secretele sale". Acea esenta din el conteaza…

    @ Dorulet, te inteleg foarte bine in privinta dezamagirii, si a sentimentului zadarniciei. Totusi, dupa cum ii spuneam si lui jenniord, nu ierti pentru a salva o situatie, ci pentru a te elibera tu de durere si resentimente, si pentru ceea ce a contat in relatia cu acel om. Continuarea e o alta problema, si tine de mai multi factori – in primul rand, de dorinta de schimbare reciproca in sens bun. Daca aceasta nu exista, e mai bine sa ramana doar iertarea…

  16. Da, iertarea este esentiala pentru suflet, e ca si cum ne-am elibera dintr-o cusca: a tinerii de minte a raului, a urii, a vinovatiei.
    Puterea deplina a iertarii ne vine prin Sfintele Taine, pentru ca numai Dumnezeu poate tamadui ranile pricinuite de dusmani, curatind inima de resentimente pentru a o umple de iubire si impacare.
    De iertat putem ierta de saptezeci de ori cate sapte; intrebarea e: mai putem avea incredere in persoana care ne-a dezamagit?
    O zi insorita!

  17. @ Carmen, ai spus un mare adevar: prin Sfintele Taine ni se acorda de Sus puterea de a ierta deplin, acel har de care vorbeam anterior. Totusi, chiar daca unii oameni au retinere sa mearga la preot, din diferite motive, e bine macar sa se roage pentru a primi puterea de a ierta, si pentru luminarea celui care i-a suparat. Ajuta foarte mult chiar si simpla rugaciune!

    Problema cu iertarea si cu increderea e delicata! In general,trebuie sa existe un fel de "simt interior" , care sa iti spuna daca mai e cazul sa ai incredere, sau nu. Si acesta se capata tot cu ajutorul harului…Eu am cunoscut oameni care parca "citeau" in sufletele celorlalti, si stiau exact ce sa le spuna, pentru a-i indrepta pe calea cea buna. Din pacate, nu toti avem acest dar, sau nu in aceeasi masura! Sau, daca il avem, se "intuneca" temporar prin norii propriilor sentimente…

    O zi frumoasa si tie, si multumesc pentru cuvintele tale!

  18. Iertarea e un subiect delicat pentru mine… Mă supăr arareori, dar îmi trece foarte repede. Nu reuşesc să ţin o supărare chiar dacă vreau, şi nici nu vreau. Încă nu îmi dau seama cum am ajuns aşa. Iar în ceea ce priveşte încrederea… la început sunt uşor circumspect, dar dacă persoana respectivă dovedeşte intenţia de schimbare în bine, îi acord încredere. Altfel, nu. Sunt categoric dar, doar în situaţii excepţionale, sunt dispus să încalc aceste dispoziţii.

    Numai bine!

  19. Si eu sunt cam la fel, bnegativ, nu tin supararea! Insa, cand e vorba de lucruri cu adevarat grave, care te ranesc profund, e necesar un timp nu numai pentru iertare, ci si pentru acceptare, dupa cum spuneam.
    Chestia cu schimbarea persoanei e o atitudine foarte buna! Si eu am spus ca o continuare a unei eventuale relatii cu um om care ne-a ranit (indiferent de factura) e posibila numai cu conditia schimbarii, altfel e pierdere de vreme, si de energie.
    Dar, ideea interesanta este cum intelegi daca omul acela se va schimba, sau nu, inainte sa o faca! Sa zicem ca a intervenit iertarea, dar nu poti spune, pur si simplu: "stii, iti sunt din nou prieten/a, dar intai trebuie sa vad ca te schimbi!" Ar semana a contabilitate…:) Trebuie sa simti, cumva, si sa iti asumi riscul, sau nu…

    Numai bine si tie, si multumesc pentru pareri!

  20. Cred ca sunt doua mari lectii,hai sa le spunem asa,sa inveti sa ierti si sa ceri sa fiiertat.Amandoua sunt la fel de grele.In momentul cand te poti intoarce in trecutul tau indiferent la ce perioada fara sa traiesti sentimente de furie,gelozie,invidie,s.a.m.d.ci te uiti cu compasiune,iubire atunci poti spune ca ai reusit sa faci acest lucru.Caci nu cuvintele sunt de cele mai multe ori greu de rostit,ci sa simti in adancul tau ceea ce spui.Ca de obicei o teme minunata .
    Sa fi iubita!

  21. Ai subliniat un aspect foarte important, pe care eu nu l-am pomenit: nu doar noi trebuie sa iertam, ci trebuie sa fim si iertati! Chiar daca, uneori, nu ne vedem vinovati! Dar, nu putem sti cum ne vede El! Si apoi, simplul fapt ca i-am provocat o suparare celuilalt, fie ea si justificata, necesita si el iertare! Poate e o lectie mai grea, intr-adevar, sa accepti sa fii iertat, decat sa ierti tu insuti!

    Asa e, nu cuvintele sunt greu de rostit! Desi, uneori, chiar sunt greu de rostit, pentru oamenii foarte inchisi, sau foarte orgoliosi.
    Iata inca un aspect: e posibil ca un om sa isi regrete faptele, dar sa nu vrea, sau sa nu poata spune acest lucru in cuvinte. Si atunci, nu ne ramane decat sa il iertam in interior…

    Multumesc pentru vizita, Casha, chiar ai spus niste lucruri valoroase!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: