Posted by: childagain | February 27, 2009

Despre semnificaţia postului

S-au spus, şi se mai spun încă atâtea despre post, încât pare aproape superfluu să mai adaug ceva. Totuşi, voi spune doar câteva lucruri pe care le-am înţeles personal.
Când spunem “post”, ne gândim în primul rând la cel alimentar, şi la renunţările aferente. Postul alimentar este într-adevăr important, dar nu într-atât cât postul gândurilor, şi al simţirilor. E bine să încercăm, măcar în perioada în care am hotărât să ţinem post, să nu judecăm, să nu bârfim, să nu ne supărăm. Nu e un lucru greu, dar nici atât de uşor pe cât pare! Fie şi pentru simplul fapt că trebuie (unii dintre noi) să învingem nişte obişnuinţe greşite, şi demult instalate. De fapt, ideea este că lucrul acesta e cu atât mai greu cu cât îl facem numai în post.
Apoi, parcă tocmai în post, când am hotărât să fim mai buni, şi să facem nişte sacrificii, apar şi pricinile de ceartă şi nemulţumire! Sunt acele ispite ale postului, despre care vorbesc Sfinţii Părinţi. Desigur, când spunem “ispită” ne gândim la o bunătate alimentară, sau la o râvnire pe alt plan. Şi acestea sunt ispite, şi trebuie ţinut cont de ele, dacă am hotărât să ţinem post, măcar din respect pentru Acela căruia i-am făgăduit să ţinem! Însă, ispită este şi obişnuinţa de a vorbi vrute şi nevrute, cu alunecare spre bârfă, şi tendinţa de a ne supăra, şi a ne apăra punctul de vedere…Sunt ispite împotriva cărora e greu de luptat atunci când nu le conştientizăm ca atare.
Dacă am vorbit despre postul gândurilor, şi al vorbelor, trebuie să spun câteva cuvinte şi despre postul senzaţiilor şi pornirilor noastre zise fireşti. Ca să exemplific, degeaba am hotărât noi să nu mâncăm prăjitura apetisantă pe care am zărit-o în vitrină, dacă în interior ne perpelim, şi abia aşteptăm să treacă postul pentru a o “executa”! Desigur, fiecare nevoinţă a noastră este preţuită, dar pentru ca lucrurile să nu mai fie atât de grele, e necesar să cerem în rugăciune puterea de a duce postul. Iar dacă natura noastră nu îngăduie nevoinţe prea mari dintr-o dată, e bine să nu forţăm! Dumnezeu preţuieşte fiecare lucruşor pe care îl facem, şi ne ştie şi limitele, şi de aceea nu ne-ar cere ceea ce ne depăşeşte puterile.
Mai spun doar câteva lucruri, întrucât, după cum menţionat, sunt cărţi care tratează aceste subiecte mai bine decât mine. Postul e un instrument necesar pe drumul desăvârşirii noastre. Marii prooroci ai Vechiului Testament, Iisus, apostolii, sfinţii – toţi au avut perioade de retragere şi post, chiar post negru. Şi, nu numai religia creştină atestă foloasele acestui exerciţiu spiritual, ci toate marile religii ale lumii. Postul este, în primul rând, un mijloc de a ne exercita stăpânirea asupra propriei persoane. “Cel care este în stare să se stăpânească pe sine, stăpâneşte lumea”, spune Budha. Un lucru asemănător a spus şi Iisus adresându-se tânărului bogat care l-a întrebat ce să facă pentru a moşteni viaţa veşnică: “Lasă tot ce ai“. Deşi pare un lucru diferit, totuşi nu e aşa, pentru că aceasta ar fi fost o ocazie de a-şi demonstra stăpânirea asupra propriei dorinţe de a avea.  Această dorinţă profundă de proprietate era aceea care-i îngrădea intrarea în Împărăţia Cerurilor, şi nu averea în sine. După cum spune şi Iisus: “Mai lesne intră cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăţia Cerurilor.” De fapt, El s-a referit la faptul că era “bogat în dorinţe”. Dovadă că nu bogăţia în sine era obstacolul, ci atitudinea faţă de ea, sunt şi spusele Sf. Ioan Gură de Aur: “Nu bogaţii, ci cei ce slujesc bogăţiei sunt osândiţi.
Dacă extindem puţin ideea, gândindu-ne că “bogăţie” înseamnă altceva pentru fiecare, putem spune că de fapt sacrificiul adevărat (fiindcă asta este postul în esenţă – un sacrificiu pentru Dumnezeu, cel mai neînsemnat pe care îl putem face) înseamnă să renunţăm puţin la ceea ce ne place, şi are valoare pentru noi. Chiar dacă nu are nici o legătură cu mâncarea! (Ex: cititul unor cărţi care ne fac plăcere, dar nu ne îmbogăţesc neapărat, ieşirile în oraş cu prietenii pentru “distracţie”, cumpărarea unor lucruri frumoase, dar nu absolut necesare, etc.) Există o mare varietate de astfel de lucruri…
La ce ne foloseşte asta? Pe lângă faptul că Dumnezeu preţuieşte sacrificiul nostru, oricât de ciudat ar părea în ochii oamenilor (cu condiţia să îl facem pentru El, şi nu din alte motive), ne exersăm acea stăpânire-de-sine de care am vorbit mai sus. Scopul este să ajungem ca în noi să stăpânească “omul dinăuntru” – Sinele divin, şi nu “omul dinafară”, sau personalitatea, care mereu cere câte ceva.
Şi, mi se pare potrivit să închei prin cuvintele unui părinte filocalic ce exprimă întocmai esenţa postului:

Semnul răbdării este dragostea de osteneli.”

“Căruia i s-a dat făgăduinţa, i se cere înfrânare.”(Sf. Teodor al Edesei)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: