Posted by: childagain | March 6, 2009

Despre dilemele lui don Quichote şi alte gânduri de seară

M-am întrebat adeseori ce se va fi petrecut, de fapt, în interiorul lui Don Quichote, atunci când a văzut că marile sale lupte au fost derizorii, şi că lumea minunată în care trăise până atunci se afla – presupus – doar în imaginaţia sa!  Desigur că nu a fost o conştientizare bruscă, ci un proces, dar totuşi povestea spune că la sfârşit, el şi-a dat seama, şi şi-a cerut iertare celorlalţi pentru neplăcerile pricinuite. (Ceilalţi, fiind cei normali şi binevoitori!) Ei s-au bucurat că el s-a vindecat, dar a fost, oare, aşa? În momentul în care a realizat realitatea în care trăia, nu e oare posibil ca abia atunci sufletul lui să se fi îmbolnăvit?
Dar, oare, realitatea pe care o vedeau ceilalţi era cea reală? Nu cumva ei erau cei incapabili să vadă realul, dar fiind mai mulţi, aveau puterea de a-şi impune imaginea asupra lumii? Se spune că normalul ar fi ceea ce majoritatea acceptă, aceasta cuprinzând obiceiuri şi cutume sociale, norme morale, etc. Fără aceste reguli, desigur, s-ar înstăpâni haosul, şi tocmai de aceea oamenii sunt atât de înspăimântaţi de diferenţe, de “ieşirea din tipar”. La vechii japonezi, această spaimă lua forma pedepselor capitale pentru cei care ar fi încălcat fie şi o regulă micuţă a societăţii, indiferent de vârstă.
Şi totuşi, această “normare” excesivă, ajunge până la urmă “să dea pe dinafară”, generând fie aberaţii “legice”, fie reacţii violente. Împotriva acestei “normări” ajunsă aberantă a pledat şi un alt “visător” al lumii vechi: Iisus Hristos. El a arătat de nenumărate ori că Legea era limitată, iar viziunea oamenilor acelui timp despre “ordine”, şi despre “răsplată şi pedeapsă” era şi ea redusă şi grosolană.
Desigur, atunci când Legea le-a fost dată, a constituit un factor de progres! Ea a permis poporului ales să intre sub ascultarea unui Dumnezeu care se angaja să aibă grijă de toate nevoile sale. Însă, acelaşi Dumnezeu nu a voit ca poporul Său să rămână “pe loc”, în acel punct, ci să ajungă să înţeleagă singur limitele Legii. Mai mult, el a voit “să pună această Lege în inimile lor”, încât ei-singuri să simtă adevărata Cale…
Desigur, saltul nu era uşor, oamenii fiind “împiedicaţi”, sau mai bine-zis, “încetiniţi” în înţelegere de propriile lor imperfecţiuni, sau păcate. De aceea a fost nevoie să îşi trimită propriul Fiu pentru a le arăta!
Revenind la don Quichote, nu mă pot opri să remarc o paralelă cu acel model creştin pe care ruşii l-au numit “nebun întru Hristos”. Şi don Quichote, şi acel creştin, trăiau nu pentru lumea aceasta, ci pentru o alta mai bună! Trăirile şi acţiunile lor se conformau acestui ţel. Pentru ambii, nu aveau relevanţă părerile lumii zise “reale”, sau aprobarea ei. Până şi îmbrăcămintea lor era “ruptă” de veacul, şi societatea în care trăiau! Şi, încă o asemănare: ambii vedeau frumosul şi nobleţea acolo unde exista doar banalul şi derizoriul. Sau, mai bine-zis, le creau!
Deosebirea dintre don Quichote şi acel tip de creştin era doar aceea – esenţială însă – că primul nu a reuşit să îşi menţină până la capăt această credinţă într-o “lume mai bună”. Poate, pentru faptul că el credea doar în Idei, şi nu într-o Persoană care l-ar fi ajutat în mod concret – Hristos. Lumea Ideilor nu poate avea consistenţă şi persistenţă îndelungată atunci când nu e alimentată de undeva, şi mai ales atunci când e “contracarată” permanent de o altă lume, zisă reală. Şi, chiar şi marii creştini au avut momentele lor de îndoială, de suferinţă a părăsirii! Iisus însuşi a trecut prin acest ceas…
Ceea ce trebuie reţinut este că, pentru a clădi o lume din interior, sau a o reclădi pe cea veche, nu sunt de ajuns Ideile, oricât de sublime ar fi. Ele mai trebuie şi “îmbrăcate” în credinţă, şi în iubire! Şi, nu numai atât (posibil ca şi Don Quichote să fi avut credinţă şi iubire!), dar trebuie păstrat contactul permanent cu Sursa, cu Divinul, altfel, ele vor păli, şi se vor stinge pe parcurs…
Şi totuşi, eu cred că sărmanul Don Quichote merita o soartă mai bună! Pentru toate luptele lui, pentru tot frumosul pe care l-a “exprimat” într-o lume banală, ar fi meritat cel puţin să nu se “trezească”! Ar fi trebuit să vadă în continuare castelul în locul colibei, şi armăsarul năzdrăvan din sărmana Rosinanta…
Sau poate că, într-un sens, ele chiar aşa erau, iar el, atunci când a încetat să le mai vadă aşa, de fapt, a încetat să vadă! A pierdut contactul cu lumea lui…
Şi, cred că nu pot exprima mai bine acest sentiment decât prin versurile unui medic psihiatru, filosof şi esoterist: Carlos Warther. El pare să fi înţeles foarte bine fenomenul…
“Potriveşte după inimă
fiece clipă şi
fiece pas.
Fii acum, fii aici,
Acţionează acum, acţionează aici.
Bucură-te de acţiunea muzicală
divină
în dragoste, în pace,
în tot ceea ce
Îi place Lui:
Armonia Perfectă.”

“E o putere în această graţie.
Adevărul e în întregime la vedere.
Bat la uşa din dreptul inimii.
Nici o rugăciune, gând meditativ, sau vin,
Nu mă îmbată ca acesta.”

Responses

  1. intotdeauna mi-a placut de Don Quichote… este extraordinara optica lui🙂

  2. Si mie, dar a inceput sa imi placa mai mult cand am mai crescut, si am vazut si alte conotatii in povestea lui. Don Quichote suntem noi toti, intr-o prima faza a vietii noastre! Uneori chiar si mai tarziu…:)

  3. un sincer la multi ani! sa fii iubita🙂

  4. Don Qiuchote este"glasul celui care striga in pustie", un exemplu de cavalerism si idealism intr-o lume pierduta.
    E bine sa visam, dar e rau ca visul sa ne devina stapan. Sa luam lumea asa cum e si sa ne urmam calea chiar daca e impotriva tendintelor.
    "Acum am aparut, iar cei fara grai se uita lung sa vada ce facem cu sansa noastra".

    Un weekend special!



  5. Foarte bine ai spus, Carmen: "e bine să visăm, dar e rău ca visul să devină stăpân." Adică, visul necontrolat, nerealist…Tocmai de aceea, există mai multe categorii de vise, şi noi este bine să le urmăm doar pe acelea care sunt susţinute de Sus. Cum ştim asta? E o întrebare grea, dar fiecare trebuie să afle răspunsul…
    Frumos mi-ai plasat versul acela!:)

    Şi, videoclipul e absolut superb! Un 8 Martie fericit şi ţie!

  6. Voi spune "off child" si stii tu ca atunci cand spun asa ,ma confund cu starea ta,cu ideile tale .Si-n limitarile gandirii noastre ne descoperim pure,neincastrate inca de legele omului,doar modul de exteriorizare difera.
    Ce sa-ti raspund altceva decat ca: sunt pe aceeasi unda cu tine.
    Fii lumina in ceata , si nu te pierde ,pastreaza-te neatinsa pentru vremurile tulburi !
    Cu mult drag.

  7. Ştiu demult că eşti pe aceeaşi "undă" cu mine, dragă Brânduşa! Noi două, ca şi alţi prieteni ai noştri, aparţinem "familiei" Don Quichote!:)
    Mulţumesc pentru urări, toţi putem fi mici luminiţe în ceaţă, atât cât avem "combustibil"!

  8. Child tu stii ca eu sunt…. asa ca ati spun din seara aceasta "La Multi Ani !".
    Tot ce-i bun sa apara in viata ta, sa ai drumul drept si lin ,sa stii sa te bucuri de fiecare clipa ,sa nu obosesti niciodata !
    Din suflet pentru suflet !

  9. Mulţumesc din suflet, Brânduşa! La fel să fie şi pentru tine!

  10. Ramane una din putinele lumi de vis ale omenirii…
    O zi de 8 martie minunata iti doresc

  11. Mulţumesc, james, la fel şi fetelor tale, pe care ştiu că le vei răsfăţa!

  12. Mulţumesc, Elza, şi tu la fel de mult!

  13. Exact acelaşi gând l-am avut şi eu când am citit opera. Mi-a părut tare rău de el şi de pierderea lumii sale. Merita un destin mai blând.

    Îţi doresc o zi minunată. La mulţi ani!

  14. Mulţumesc de urări, bnegativ! Nu ştiu de ce, am simţit eu că şi tu faci parte din familia don Quichote!:) E o familie din ce în ce mai mare, din fericire!:)

    O zi frumoasă şi ţie!

  15. […] asta, pentru că viața ar avea grijă să ne spargă balonul, Iar dacă am adopta viziunea lui don Quichote (care mie îmi e tare drag), inevitabil, nu am putea-o păstra până la […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: