Posted by: childagain | March 12, 2009

Povestea peştişorului

A fost odată un mic peştişor, care trăia într-un ocean adânc şi frumos. Toată ziua se juca laolaltă cu fraţii şi surorile lui, ascunzându-se printre corali, şi prinzându-se în dansuri minunate. Avea la dispoziţie întreg oceanul, cu florile din adânc, scoici şi meduze. Deşi el nu-şi dădea seama, se putea spune că era fericit – un gen de fericire  atât de încorporată în natura sa, încât aproape nici n-o simţea.
La un moment dat, i se păru că vede ceva strălucind pe fundul mării, dar nu era sigur ce putea fi. Putea fi o steluţă-de-mare, dar şi o scoică cu perlă…Locul era destul de primejdios, dar peştişorul nostru nu se lăsa cu una, cu două! Pe cât era de mic, pe atât de curajos! A început să coboare, în ciuda avertismentelor fraţilor săi, şi chiar a câtorva minunaţi delfini. În cele din urmă, a ajuns acolo, deşi nu se simţea chiar  la largul său. Îi lipsea lumina de mai sus, care arăta toate lucrurile în adevărul lor!
A găsit, într-adevăr, o frumoasă scoică cu perlă, dar perla era încă în lucru. Jumătate din ea, era încă nisip…Ce să facă? Să ia scoica, să o ducă spre lumină? Să aştepte până ce perla s-ar fi desăvârşit? Sau, să şi-o însuşească aşa cum era?
Ca să înţelegi ce trebuie să faci, încearcă toate soluţiile la care te-ai gândit”, spuse, la urechea lui, Meduza Înţeleaptă. Am uitat să spun, că fiecare vieţuitoare a mării avea drept călăuză o Meduză Înţeleaptă, numai că nu toate puteau vorbi cu ea. “Dacă nu ai putut urma sfaturile celorlalţi, şi rămâne acolo sus, atunci trebuie ca acest drum al tău să aibă un sens.”
Peştişorul mulţumi, şi încercă, pentru început, să urce scoica spre lumină. Însă, era nespus de greu! Era înţepenită în nisip, parcă de veacuri! Şi în plus, parcă nici nu-şi dorea foarte tare lucrul ăsta! Uneori, peştişorului i se părea că scoica râdea de el! Totuşi, cu chiu, cu vai, a urcat-o câţiva paşi. Apoi, a obosit! Chiar s-a şi supărat puţin. “Eu mă chinui atât, şi nu cer nimic pentru mine, şi nu am chiar nici o mulţumire!”
“Meduză dragă, a spus el, eu nu mai vreau deloc scoica! A fost, într-adevăr, o greşeală că am coborât până aici!” “Nţţ, nu ăsta e răspunsul!” a zâmbit a râde Meduza. “Dacă ai început ceva, trebuie să mergi până la capăt!  Poate, însă, ar trebui să aplici a doua soluţie.”
Zis şi făcut. Peştişorul s-a pornit pe aşteptat. În locul unde se aflau, tot nu pătrundea destulă lumină ca să-şi dea seama cât de mare crescuse perla. Totuşi, i s-a părut că mai crescuse…Dar, se mai petrecea şi altceva, curios: perla se acoperea cu un fel de membrană urâtă, care îi oprea strălucirea. Se întuneca. Abia atunci băgă de seamă că pe acolo mişunau tot felul de vietăţi micuţe, un fel de plancton, care se depunea pe suprafaţa perlei, separând-o de realitate.
Uluit şi îngrozit, peştişorul a încercat să mişte din nou scoica. “Nu cumva am aşteptat prea mult?” se întrebă el. Însă, spre surpriza lui, scoica îi alunecă printre aripioare, ba chiar îl şi răni cu marginile ascuţite, de îi dădu sângele! Peştişorului i se păru că aude planctonul şuierând răutăcios.
“Gata, Meduzo, mi-a ajuns! Uite în ce hal arăt! Uite! Sunt murdar, şi plin de sânge! Şi am pierdut atâta timp din mica mea viaţă…” ” Atunci când începi un drum, niciodată nu ştii pe unde te va duce el.” răspunse Meduza. “Chiar dacă îi ştii ţinta! Stai puţin, odihneşte-te, şi încearcă din nou. Cred că acum ai înţeles, că scoica are nevoie de acest lucru mai mult decât tine.” “Dar, scoica nici măcar nu realizează de ce fac eu lucrul acesta! Şi, nu mai am putere!”
Atunci, Meduza îl atinse uşor cu o tentaculă, şi rănile începură să i se vindece. “Încearcă din nou!” mai spuse ea. Şi, peştişorul încercă…Încet, planctonul începu să se desprindă. Perla strălucea din nou! După un timp, peştişorul simţi că ar fi putut să o ia, că scoica ar fi voit. Dar, nu ştiu de ce, nu putu face lucrul acesta! “M-a rănit, am întâmpinat atâtea greutăţi, oricine ar spune, poate, că am dreptul acesta. Dar eu nu pot să o fac! Am promis că o voi duce la lumină. Poate că acolo, îşi va hotărâ altfel soarta.”
Acest moment de ezitare a fost fatal. Un curent venit din senin îi smulse scoica dintre aripioare, şi el n-o mai văzu. Peştişorul fu pe rând indignat, furios, trist, exasperat, îndurerat. Apoi, nu mai simţi nimic…Se lăsă în voia curentului. Fu întors şi răsucit în toate părţile.
În cele din urmă, se trezi sus, lângă prietenii lui, din nou în lumină. Însă, acum crescuse, şi era acoperit de cicatrici. În unele locuri, mai erau chiar şi răni care mai sângerau. “Nu trebuie să renunţi niciodată” îi spuse Meduza. “Uneori, noi nu vedem rezultatele faptelor noastre, dar ele există. Şi, odată, le vom vedea din nou!” “Ştiu că ai dreptate, Meduză dragă! Acum, chiar pot simţi ce se întâmplă cu scoica. Ştiu că e posibil ca un curent să o aducă din nou aici. Însă, eu chiar nu mai pot, şi nu mai vreau, să aştept! La urma-urmei, sunt doar un peştişor cu o viaţă de peştişor, care nici nu a apucat să se bucure la fel ca prietenii lui. De fapt, cred că a şi uitat să se bucure…”
Şi, peştişorul îşi urmă viaţa alături de prietenii lui. Uneori, în joaca lui, mai atingea câte o veche cicatrice, care începea din nou să sângereze. Însă, rănile se vindecau mai repede acum…Şi, veni timpul când văzu alte scoici cu perle, mai aproape de lumină. Se bucură, fiindcă îşi spunea că acestea, fiind mai strălucitoare, şi cu margini mai blânde, vor fi fiind mai bune tovarăşe de joacă. Un timp, aşa i se păru…Apoi, văzu că şi acestea alunecau, şi se lăsau duse de curenţi. Deosebirea dintre ele şi prima scoică nu era chiar atât de mare!
“Eşti pe cale să faci aceeaşi greşeală, îi spuse Meduza.” “Şi, care ar fi aceea?”
“Te amesteci în curent. Credeam că acum ai înţeles soluţia corectă.”
Da, peştişorul înţelesese…Soluţia era să înnoate în sus, spre lumină! Asta nu însemna că nu s-ar mai fi jucat. Dar, niciodată în curent!
Şi scoicile? veţi întreba. Ele trebuie neapărat părăsite? Nu, trebuie doar să înnoate şi ele în sus. Nici perlele, oricât de strălucitoare, nu cresc bine în curent.

Responses

  1. Oricum, ca sa inteleaga ceva la suprafata , trebuia sa cerceteze in adanc curiosul pestisor.

  2. ce poveste frumoasa, dar daca ai fi pestisorul…?!?🙂

  3. Nu, dar am auzit de el. Era vorba tot de un pestisor, presupun!:)

  4. uh…asa am patit si eu. tare mi-a placut povestea ta. mercic. si da, ai ctrl-D de la mine. meriti sa stralucesti aici. mericic pitic.

  5. mai taci. cam stiu eu ce si cum pe aici. ori plansete ori mandrie de kk. la tine e sincer. poate esti deosebita. altfel nu imi placea. clar. esti speciala in scris. doar daca ce ai scris iti apartine evident.

  6. nu ma intereseaza prietenii tai. obiceiurile lor m-au deranjat. altfel nu au decat sa scrie ce poftesc. eu doar ii comentez.

  7. Poate ca asa e, Emilia! La asta nu m-am gandit! Poate ca nu trebuia sa urce la suprafata, inainte de a cobori in adanc!
    Multumesc pentru interpretare!

  8. Categoria povesti pentru adulti,fara bulina de a fi interzisa celor mici-ar fi chiar bine sa le-o citim si lor.
    Multumesc draga mea povestitoare !
    Noapte buna !

  9. Cu plăcere, Brânduşa! E adevărat că e şi pentru copii, şi pentru adulţi. Deşi, peştişorul nu prea s-a distrat când a trăit-o:)
    Te sărut, o seară bună!

  10. Atunci, situatia ar fi cam "albastra"!:)
    Glumesc, nu e chiar asa de rau sa fii pestisorul. E rau la inceput, presupun, dar dupa ce capeti invatamintele, e chiar mai bine, pentru ca simti ca n-ai "innotat" degeaba!

  11. Uite :
    "O aventura subacvatica in care este urmarita calatoria amuzanta si plina de aventuri a doi pesti – Marlin si fiul sau Nemo – care vor fi separati la Marea Bariera de Corali. De aici, Nemo este luat pe neasteptate din ocean si ajunge in acvariul unui dentist din Portul Sydney … Impreuna cu un prieten de nadejde, dar care sufera de pierderea memoriei pe termen scurt (!) pe nume Dory, tatal lui Nemo porneste intr-o calatorie pentru a-si gasi fiul pierdut… Dar nici Nemo nu se lasa mai prejos si incearca prin toate mijloacele sa se intoarca acasa…
    Finding Nemo / In cautarea lui Nemo va stabili un nou nivel al animatiei computerizate prin imaginile subacvatice create si lumea fascinanta si plina de personaje ciudate din ocean."

  12. Mi-am amintit filmuletul "In cautarea lui Nemo "- o super povestioara.
    L-ai vazut ?

  13. Mulţumesc,Brânduşa! Cred că i-ar plăcea băiatului meu! Îl voi căuta pe net.
    Te sărut, şi o zi bună!

  14. Mulţumesc, dar sunt mulţi care merită! Depinde numai de gustul fiecăruia. Cum se spune: câte capete, atâtea păreri!

  15. În mod clar, îmi aparţine, pentru că atunci când am citat din alt autor, am menţionat autorul şi textul.
    Mulţumesc încă o dată pentru aprecieri! Totuşi, trebuie să îţi spun că prietenii mei altmarius, Misha, şi alţii, au şi ei valoarea lor. Sunt doar genuri culturale diferite. Blogurile altmarius sunt bloguri de informaţie şi cultură pură. Blogul meu e puţin mai "eclectic" – am şi cultură, dar şi texte personale, interpretări ale lecturilor, etc.
    Mă bucur că ţi-a plăcut, dar eu îmi apreciez prietenii, şi nu pot fi de acord să se vorbească denigrator despre ei.
    În rest, numnai bine!

  16. Am trecut şi eu, peştişorul, înnotând prin blogul tău. Mi-am întâlnit fraţii şi surorile…
    Vă doresc valuri liniştite !

  17. Din câte văd, ceea ce ai scris l-a jignit pe altmarius, care este un om minunat. E bine să îţi faci cunoscute părerile, dar depinde şi cum. Fiindu-i colaborator, trebuie să te anunţ că îi voi fi alături.

  18. Mulţumesc, peştişorule!:) Fraţii şi surorile te salută! Mare calmă şi ţie!

    P.S. Ce frumos verde ţi-ai tras!:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: