Posted by: childagain | March 16, 2009

Călugărul călător

Un călugăr a pornit odată într-o călătorie pentru strângerea de ajutoare pentru mânăstire. Mergea pe jos, înnoptând pe unde se nimerea, şi hrănindu-se din ceea ce îi dăruiau oamenii miloşi.
La un moment dat, a ajuns la o răscruce. Neştiind care era drumul cel mai bun până la următorul sat, a întrebat un localnic. “Prin vale!” a răspuns acesta. Călugărul, însă, fiind puţin surd, a înţeles “Pe cărare”. A luat-o, aşadar, pe cărare, şi a ajuns cu bine în sat, deşi după un timp mai lung. Între timp, prin vale a venit un torent de munte, care a măturat totul în cale.
A doua zi, după un popas în sat, a plecat mai departe. A mers un timp, şi a ajuns la un râu. A stat un timp pe mal, neştiind cum să-l treacă. După o vreme, apare un pescar, pe care îl întreabă cum poate trece râul. “Pe punte” a fost răspunsul lui, arătând într-o anume direcţie. Însă, tot dintr-acolo venea şi o luntre, şi călugărul a mulţumit frumos, înţelegând “în luntre”. În timp ce trecea, a observat că puntea era ruptă chiar la mijloc, şi s-a gândit că de aceea l-o fi îndemnat pescarul spre luntre, şi l-a binecuvântat în gând.
A mai mers o bucată, şi a făcut popas peste noapte în gospodăria unui ţăran. Acesta era cam sărac, cu o casă plină de copii, şi i-a spus călugărului că putea dormi unde îşi alegea el în gospodărie, numai în casă, nu. “Şi la plecare sfinţia-ta poţi lua ceea ce crezi că îţi poate folosi pentru mănăstire”, a mai spus el, ruşinat fiindcă se ştia sărac.
Călugărul i-a mulţumit şi l-a binecuvântat, apoi a mers să se odihnească în şură. Însă, noaptea de vară era cam caldă, şi mai suflau şi animalele, astfel încât, după un timp, s-a mutat în grădină, sub un pom. Când să pună capul jos, a simţit ceva ca o margine tare, îngropată în pământ, care îl înghiontea. Întâi, şi-a spus că era o rădăcină, dar era mai tare ca rădăcina. Curios, a început să sape cu mâinile în jur, şi în curând a scos la iveală marginile unui ol plin cu galbeni, îngropat cândva de un strămoş al ţăranului, care fusese avut.
A doua zi, bucuria ţăranului nu a fost mică! Desigur că a făcut parte generoasă şi mânăstirii din galbenii găsiţi.
Acum, nu trebuie să ne închipuim neapărat că toţi cei care nu înţeleg bine, sau se lasă în voia sorţii, sunt şi norocoşi! Mai curând s-ar putea spune că, pentru oamenii iubiţi de Dumnezeu, e mai importantă călăuzirea de Sus, decât cea a simţurilor proprii. Oricât ar părea de ilogic…

Responses

  1. aa, si mai e ceva important, socoteste ca din cand in cand ma uitam si-n sus

  2. iar drumul dura cam 10 minute

  3. drumul ce cateodata pare gresit constati ca de fapt era ala bun… problema este ca vezi abia dupa aia…

  4. ideea e ca semnele astea ni se tot repeta, ca si lectiilor lor, pana cand ne intra in cap, nu?

  5. Oho, si inca ce se mai repeta!:)Unii, asa ca mine, cred ca sunt ceva mai grei de cap, de-aia Doamne-Doamne le trimite mai multe semne!:)

  6. Aşa e, Elza, ai mare dreptate! Şi situaţiile care par nedrepte, umilitoare, câteodată ajung la un deznodământ mai bun decât cele "normale". Însă de obicei, constatăm asta mai târziu!:)
    Ideea este că noi nu ne lăsăm îndeajuns călăuziţi, nu "urmăm semnele", după cum zice Coelho! Eu lucrez la chestia asta, şi am ajuns să văd semne peste tot, dar uneori tot intru în conflict cu logica…şi, rău fac!:)
    Noapte-bună şi ţie, şi mulţumesc de trecere!

  7. În primul rând, scuze pentru absenţă, dar a fost rândul juniorului meu la calculator!:)

    Wyu dragă, pilda ta trăită e plină de sensuri! În primul rând, ai avut senzaţia aia, care chiar s-a adeverit! (Şi mie mi se întâmplă!) Apoi, punga a căzut exact în aşa fel încât să nu îţi facă rău. Eu cred că a fost mai mult un fel de avertisment. Poate Cineva de sus voia sa te avertizeze în legătură cu o situaţie similară din viaţa ta (două drumuri, dintre care unul părea bun), sau să îţi dovedească felul cum eşti ocrotită.
    Şi eu am trecut prin astfel de întâmplări, deşi nu chiar identice, şi mă chinui mereu să scot înţelesul! De exemplu, astă-vară am avut un accident uşor de troleibuz, dar am simţit că trebuia să mi se întâmple, ca un fel de avertisment că nu o luam pe drumul bun.
    Ei, ar fi multe de zis, dar nu vreau să devin o bunicuţă sfătoasă!:) Te pup, şi îţi doresc (deocamdată) vise plăcute!

  8. * trăită

  9. frumoasa pilda asta cu calugarul, hai sa-ti spun si eu una traiata, ma-ntorceam pe seara de la liceu, si desi erau doua drumuri de-ntoarcere, ma obisnuisem sa merg pe unul singur, acelasi mereu, la un moment dat am avut senzatia ca o sa-mi cada ceva in cap, dar atat de puternic ca mi s-a facut frica si mi-am zis sa n-o mai iau pe acelasi drum, ci prin spate, ceea ce am şi facut. Numai ca pe la jumatatea lui, cineva dintr-un bloc de 10 etaje, a aruncat o punga cu apa cred, dinspre ultimile etaje pentru ca desi era doar o punga cu apa frecarea cu aerul a facut un zgomot grotesc(mai mult asta m-a speriat), punga mi s-a spart la picioare. O fractiune de secunda a lipsit sa nu ma nimereasca in cap. Ghici unde a fost eroarea, ce m-am intrebat atunci si la ce concluzie am ajuns?

  10. Ce bine că a mai văzut cineva filmul! Mi s-a părut deosebit, deşi S.F. Dar mie S.F.-urile îmi plac!

    Aşa e, fiecare spune ce a trăit, şi a înţeles. Şi toate lucrurile pot fi adevărate!

    Pup de culcare!

  11. am vazut filmul.

    Cred in fiecare fir de păr.

  12. pai daca ma citeai un pic mai atent vedeai ca am spus – probabil- "sticla tot ar fi cazut" cand "evenimentele sunt coapte"

    draga Flo, tu poti spune ce poti spune tu, eu, ce pot spune eu, si doar am scris c-o voi face pe "desteapta" si nu m-ai crezut.

    si da, avertismentele vin sub o multitudine de forme…si da, noi nu putem judeca cum vin, de ce vin, cand vin si prin …ce vin.

  13. Dragă wyu, eu văd puţin altfel faptul că, deşi ai fost avertizată, totuşi lucrul s-a petrecut. Poate ai fost avertizată doar ca să ştii că se va petrece, şi nu neapărat că să-l eviţi! Poate trebuia să înveţi ceva de acolo!
    Poate, dacă nu schimbai strada, ci o luai tot pe acolo, tot ar fi căzut sticla!:) Şi asta, pur şi simplu pentru că trebuia să înţelegi ceva de acolo. Ce să înţelegi, asta numai tu poţi să o ştii!
    Atunci când îi avertizezi pe alţii, se schimbă treaba! Poate că au ei lecţii de învăţat, şi avertismentul serveşte doar ca să îi facă atenţi. În alte cazuri, însă, am auzit chiar de oameni care au scăpat d ela moarte prin asemenea avertismente. Depinde de destinul fiecăruia, şi de treapta de apropiere de Divin. Şi eu am avertizat unele persoane, nu în legătură cu viaţa lor, ci cu unele lucruri mai subtile, care ţineau de sufletul şi evoluţia lor, şi mi-am pus tot sufletul în asta! Dar, până la urmă, alegerea este a persoanelor respective, şi cel ce avertizează nu e responsabil de alegerile lor.
    Dacă vom accepta alte voinţe, la nivel de umanitate, nu cred că putem spune noi acum. Eu totuşi cred că Dumnezeu nu va lăsa să se întâmple asta, cât timp mai sunt oameni conştienţi, şi care se roagă. Sau, o va lăsa pentru purificare, cum a fost şi cu războaiele mondiale, asta nu pot să judec eu!

    Apropos de lucruri care nu pot fi schimbate, e un film extraosrdinar, nu ştiu dacă l-ai văzut: "Maşina timpului". E vorba de un tânăr inventator de pe la 1900, care avea o logodnică pe care o iubea foarte mult. Ea moare într-un accident, iar el construieşte o maşină a timpului ca să se întoarcă în acel moment, şi să o salveze. Reuşeşte, dar…ea moare puţin mai târziu, ucisă de un tâlhar!Disperat, el merge în viitor, ca să afle o modaliate mai sigură de a păstra schimbările. Nu îţi povestesc tot, e o întreagă aventură! Însă, ideea finală este că sunt lucruri care nu pot fi schimbate, pentru că nu ţin de noi, oricât minunaţi am ajunge. Asta înţelege şi el, că, de fapt, încerca să "corecteze" destinul ei, trasat de Dumnezeu.
    Eii, dar m-am lungit, nu glumă!:) Noi două stăm mereu la şuete!:)
    Te sărut, noapte-bună!

  14. Elza, exact!

    In primul rand era normal sa schimb ceva odata ce am fost "avertizata", anormal era sa mentin cursul si ritmul si sa spun :que sera, sera! dar asa n-avea sens avertismentul,
    deci, drumul trebuia schimbat si timpul de deplasare, gandire care totusi a fost eronata avand in vedere, ca „paza” aceasta a fost tocmai sursa evenimentului, daca mentineam cursul firesc nu s-ar mai fi intamplat nimic, dar si aici spun: probabil, pentru ca daca evenimentul este “copt” el isi alege locatia si momentul potrivit, iar asta o sustin cu alta intamplare, un accident de masina care stiam ca urma sa se produca, stiam pana si locul exact si ca va avea loc in intoarcere, desi am avertizat dinainte cu mult persoana cu care eram in masina sa nu intoarca in locul respectiv, a facut exact contrariul, lucru la care ma asteptam totusi cunoscand-o, iar evenimentul s-a produs, poate intuitia m-a facut sa nu mai respect locul in care ma asezam de obicei, locul care a fost cel mai afectat, dar noi am scapat ca prin minune, nimeni n-a avut nici macar o zgarietura, desi impactul a fost mare, masina n-a mai putut fi recuperată. Puteam sa fiu vehementa si categorica sau sa evit calatoria aceea, dar n-am crezut intr-atat in intuitia mea si nici n-am avut dorinta de a ma opune intru totul celeilalte vointe.
    Concluzia, este ca nu te poti opune absolut celor ce trebuie sa se intample, insa avertismentele capata astfel un sens simbolic si poate mai profund, asa cum bine ai inteles Flo, si trebuie sa inveti din fiecare ceea ce este de invatat. Din primul, faptul ca teama si propria ratiune nu sunt intotdeauna paza buna ci caile false, si ca uneori, daca nu, cel mai ades, increderea in ceea ce simti si in firescul lucrurilor sunt cele pe care trebuie sa le urmezi, si ca a lua un ciocan mai mare, cand cuiul nu intra, poate ca el nu trebuie batut, sau locul lui nu-i acolo, iar din a doua, ca atunci cand cunosti un lucru cu exactitate, fie prin intuitie, fie printr-o rutina, ignorarea lui e de-a dreptul prosteasca iar menajarea necunoscatorilor nu te scuza, ci te acuza, nimeni nu are dreptul sa hotarasca asupra vietii altuia, cel mult poate sa nu fie de acord si asta sa-l priveasca, decizia asupra propriei tale vieti trebuie sa ramana ferm in mana ta.
    Am sa extrapolez putin aici, pentru ca mi se pare propice contextul, facand-o pe desteapta si spunand ca vor veni vremuri in care fara sa ne dam seama, fara sa realizam rational sau pur si simplu din necunoastere, altii cunscand si ignorand consecintele, vom accepta alte vointe coercitive, care ne poarta spre directii nedorite si straine de firea noastra, de idealul nostru, de interesul nostru, tocmai pentru ca nu am tinut seama de “avertismente” si de ceea ce inima a simtit inaintea intelegerii creierului nostru.

    Aziz- uneori, nu se repeta decat de suficiente ori, unde suficient este termenul exact al intelegerii si nu cel al impotrivirilor


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: