Posted by: childagain | March 17, 2009

Despre riscuri şi schimbări

Întrucât se vehiculează peste tot ideea de criză, şi se vorbeşte tot mai mult şi de schimbările prin care trebuie să treacă omenirea (ca şi fiecare om în parte), culminând cu anul 2012, m-am gândit să reiau aici o poezie publicată mai demult pe un alt site, şi care vorbeşte, indirect, despre necesitatea schimbării.  Este evident că există o legătură între asumarea riscului şi schimbare, după cum sugerează, implicit, şi un prieten în pagina sa. Schimbarea necesită nu numai voinţă (poate că mulţi o au), dar şi curaj! De fapt, schimbarea presupune că am înţeles că trebuie să ne transformăm în oameni noi, corespunzători “noului Pământ” ce va urma. După cum spune şi Eckhart Tolle în cartea menţionată într-o postare anterioară, ca să apară “pământul nou”, e necesară mai întâi crearea “cerului nou” – adică, a unei noi conştiinţe. Şi, aceasta începe cu lucrurile mici…“Cine e credincios în cele mai mici lucruri, va fi credincios şi în cele mari.”
Dar, să las mai bine poezia să vorbească despre aceste “lucruri mici”:

Riscuri

 

E un risc, desigur,
să urcăm un munte.
Există
atâtea prăpăstii şi crevase!
E un risc să navigăm
pe întinse oceane.
Sunt furtuni, şi balene,
şi alţi monştri marini!
Risc e şi
să traversăm o stradă.
Chiar dacă nu
avem vreun accident,
tot putem cădea
într-o groapă!
Dar, cel mai mare risc
este să ne asumăm răspunderea
în lucrurile mici.
Să spunem ceea ce trebuie spus,
să facem ceea ce trebuie făcut,
să acceptăm inconfortul, necunoscutul,
dezamăgirea probabilă…
(E o realitate că

oamenii, cel mai mult se tem

de probabil.)
O, da, e un risc mai mare
decît a urca un munte!
Însă, dacă nu urcăm muntele,
Nu vom şti în veci
ce am putea vedea de sus.
Dacă nu traversăm oceanele
Nu vom cunoaşte niciodată
ţări străine.
Dacă nu traversăm strada,
nu vom putea să ne procurăm
nici măcar necesarul vieţii.
Desigur, putem rămîne şi închişi
în cămăruţa familiară
a eului nostru.
Am putea să continuăm doar

să facem ce ştim mai bine.


Dar atunci,

să nu aşteptăm să respirăm

aer de înălţimi.

Totul e o alegere,
că vrem, sau nu vrem!
Nu te poţi afla
pe o cărare,
şi pe cea opusă.
E o înţelepciune simplă!
Păcat, totuşi,
că lucrurile simple în formă
sunt cele mai complexe
în esenţă!


Responses

  1. acum am citit asta, dar cred ca ti-am raspuns dinainte cumva la "calugarul calator"

  2. schimbarile nu vin brusc, pentru orice schimbare sufeltul – e pregatit- din timp, numai "ochi" sa avem sa-i "citim" continutul

  3. a-ti trai viata este cel mai mare risc… pe care constient sau nu ti-l asumi🙂

  4. E adevarat, dar asta e un risc asumat din start, de toata lumea!:) Daca e asa general, aproape ca nu se mai pune!:)Insa, se schimba treaba cand peste asta mai vine un risc "adaugat", fie si mititel…:)

  5. Desigur, wyu dragă, că ele nu vin brusc! Uneori, o schimbare necesită întreaga viaţă!
    Sunt în Pateric exemple de călugări care au luptat toată viaţa cu o singură patimă, sau pentru dobândirea unei singure virtuţi.
    Ei, dar astea sunt cazuri extreme! Eu vorbeam de schimbările noastre mărunte, de toate zilele, pe care chiar am fi în stare să le facem, dacă am vrea.

    Te pup din nou!

  6. În câteva cuvinte, ai schiţat o întreagă cale spirituală! Aşa e, trebui să existe întâi o temelie, care la noi, creştinii, este Hristos, şi trăirea la modul evanghelic. Dar, această temelie trebuie să permită mereu înnoiri. Tocmai pentru a trăi evanghelic, sunt necesare multe schimbări! "Omul vechi" trebuie înlocuit cu "omul nou", sau "născut din Duh".Iar schimbările nu sunt numai cele mari şi vizibile, ci şi cele mărunte, de fiecare zi, care sunt la fel de importante.
    Mulţumesc pentru profunzimea cugetării, care arată că faptul schimbării te-a preocupat.
    Te pup şi eu, şi o seară bună!

    P.S. Păcatul vechilor iudei care nu l-au urmat pe Hristos a fost tocmai acela că n-au acceptat schimbarea, că n-au crezut că ea poate fi de natură divină.

  7. Intotdeauna am gandit lucrurile incepand cu temelia.Daca aceasta este stabila,bine plasata ,orice ai construi peste va fi o realizare.Si chiar daca,peste vreme ,ma voi clatina,temelia va ramane,adanc in mintea si sufletul meu.
    Asa ca,fara a face parada de idei si trairi,consider ca am reusit sa am o "temelie" solida,si astept cu deschidere schimbarile.
    Am si "sita" care va cerne- mai devreme sau mai tarziu lucrurile se aleg,se separa sau devin un tot.
    De ce sa nu speram si sa nu credem in bine si-n divin,in iubire si-n implinire,chiar daca acestea inseamna tocmai "schimbare"?!

    Totusi,ma opresc aici …te pup!

  8. Un risc mare este si atunci cand gandesti,
    Daca gandurile tale nu poti sa le stapanesti.
    De aceia spun mereu, "fii atent cum gandesti"
    Ca tot asa ai sa primesti.

    De aceea am venit pe acest pamant
    Sa depasim al nostru risc.
    Sa avem curaj ,pe toate sa le depasim
    Si atunci tot LUI trebuie sa-I multumim.

  9. aryyana, ai spus un mare adevăr, la care nu m-am gândit îndeajuns! Deşi ştim acest lucru: că gândul are putere asupra materiei, şi asupra celorlalţi oameni, de multe ori, uităm chiar în momentele importante!
    Mulţumesc pentru prezenţă, şi pentru înţelegere! Ca întotdeauna, spui lucruri de folos!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: