Posted by: childagain | March 22, 2009

Pelerinaje

 

 

 Motto “Existenţa nu este un scrânciob ameţitor pe stânca voinţei Domnului, nu este înspăimântată de abisul pierderii de sine, ce se întinde de pe o parte pe alta. Existenţa este înconjurată de munţi, străbătută la rândul lor de multe cărări. Viaţa, care reprezintă mai mult decât o simplă prezenţă, este un pelerinaj prin valea voinţei lui Dumnezeu, îndrumat de anumite repere.” (Ian Mac Donald)

Metafora vieţii ca pelerinaj a fost atât de des uzitată, încât a devenit aproape un “loc comun”. Şi totuşi, actualitatea ei rămâne neştirbită! După cum spune şi autorul susmenţionat, chiar asta este viaţa noastră! Drumuri mai lungi, sau mai scurte, mai abrupte, sau mai line, mai sălbatice, sau mai “îmblânzite”…
De multe ori, acest pelerinaj nu e chiar atât de uşor, în sensul unui singur drum larg şi curat, care să se deschidă în faţă! Dacă ar fi aşa, nici nu s-ar mai numi pelerinaj, ci simplu – călătorie! Dar, din păcate sau nu, viaţa chiar este un pelerinaj, cu tot felul de răscruci şi cărări întortocheate, cu probe pe parcurs, şi chiar ispite…Şi totuşi, trebuie mers până la capăt, pentru a atinge “sanctuarul”! Şi, tot ca în cazul oricărui pelerinaj veritabil, călătoria însăşi este cea care “sfinţeşte”, şi nu neapărat capătul. Capătul e doar un prilej de bilanţ…
Există, pe parcurs, cărări largi şi luminoase, care par să ducă direct la ţintă…dar, după un timp, observăm că sunt mai obositoare decât cele înguste…sau, se îngustează ele-însele, până ce se transformă în fundături! Şi, există cărări ce par abrupte şi anevoioase, dar când ajungem în vârf, în faţă ni se deschid privelişti noi! (Mai scrie undeva: “îngustă este calea ce duce la viaţă…” ) Şi, există şi cărări “controversate”, cu porţiuni minunate, şi porţiuni cumplite, pe care nu ştii cum să le încadrezi…dar, duc şi ele undeva! Uneori, chiar noi stabilim sensul…
Ş, desigur, nu trebuie uitate răscrucile! Ele sunt o importantă probă a drumului, care poate schimba însuşi sensul călătoriei! Atunci când ajungem la o răscruce, şi avem de ales între două, sau mai multe drumuri ce ni se par bune, de obicei suntem tentaţi să îl luăm pe cel care pare mai neted…chiar dacă nu îi vedem decât începutul! Asta e greşeala majorităţii: judecă tot drumul după capătul care se vede.
Dar atunci, cum să alegem? ar fi o întrebare legitimă. E greu de spus…Pentru a alege, trebuie să avem mintea clară, şi sufletul treaz. Şi asta de obicei, se obţine numai prin rugăciune, şi chiar şi aşa, pe perioade scurte. Sau, putem întreba un ghid aflat pe marginea drumului, dacă avem privilegiul de a-l găsi.
Uneori, alegerile noastre par egoiste, sau nepotrivite. Însă, numai noi şi Ghidul Suprem ne ştim motivaţiile, care pot să nu fie chiar atât de egoiste…Uneori, putem alege o anume cărare mai netedă nu din comoditate, ci pentru a lăsa neatinse alte cărări, care au deja frumuseţea lor (ca un fel de rezervaţii naturale), şi care ar putea fi tulburate de paşii noştri. Poate că acesta ar fi un păcat mai mare…Alteori, se întâmplă să alegem o cărare, şi după un timp, ne dăm seama că nu era cea potrivită. E o mare înţelepciune să înţelegem asta la timp (sau, chiar şi peste timp), şi un mare curaj să şi acţionăm după ce am înţeles! Să se întoarcă la răscruce după ce au consumat timp, energie şi au sângerat pe un drum, o pot face numai oamenii puternici! Uneori, de cele mai multe ori, pare mai simplu să meargă înainte, chiar dacă au înţeles…Tagore exprimă foarte bine acest fenomen, în poemul său “Gitanjali” (Ofrandă lirică):
“Mă trudesc cu acest perete înalt, şi de teama oricărei găuri, îl cârpesc cu praf şi nisip, şi, în grija mare pentru numele meu, nu mai zăresc fiinţa mea adevărată.”
Dar, cred că despre pelerinaje se pot spune fie prea multe, fie prea puţine. Aşa încât, mai bine  păstrăm “calea de mijloc”! În încheiere, nu pot decât să vă urez “drum lin!”
Şi, o poezie mai veche care exprimă cam aceleaşi realităţi:

Există, în lumea aceasta, multe cărări…
Cărări ce duc înspre locuri paradisiace,
Cărări ce duc în cătune umile,
Cărări ce urcă, bărbăteşte, printre stânci,
Cărări ce se strecoară prin moliciunea ierbii şi a florilor…
Cărări ce conduc spre austera stâncă a Inţelepciunii,
Cărări ce se deschid prin blânda mare a Iubirii,
Cărări ce străbat desişuri până în valea Adevărului…
Dar, toate acestea, şi multe altele, mai au
o ultimă porţiune, care conduce
în acelaşi loc…
Cum poate fi acelaşi? întrebarea sună.
Nu ştiu cum! răspunsul vine.
Însă, toţi îl recunosc!
Aşa cum păsările migratoare,
îşi recunosc culcuşul…


Responses

  1. pelerinajul pentru mine e un drum in cautarea regasirii de sine si a credintei…

  2. Păi, cam asta e şi viaţa, dragă Elza! Sau, ar trebui să fie…Însă, depinde cum o înţelegem fiecare!

    O duminică frumoasă!

  3. eu nu am chiar bine conturat drumul pe care trebuie sa merg…ma las purtat de multe ori de intuitie !

    "drumuri.noi,colindatori !
    unde si cat ne vor duce
    pasii nehotaratori ?!"

    "…din rascruce fiecare va avea un drum al sau ."
    sa vedem ce o sa fie :))
    pa pa

  4. In cel mai mare pericol sunt cei, care de fiecare data,chiar intorcandu-se la rascruce, chiar si intuind calea cea dreapta, aleg totusi una mai neteda…
    De fapt cine stie precis unde vrea sa ajunga,oricum gaseste calea, cateodata chiar in mod miraculos.
    Principalul e sa te intrebi mai intai unde vrei sa ajungi.

  5. Emilia, ai mare dreptate, în general! De obicei, nu calea cea mai netedă te duce la ţintă! Chiar dacă aşa pare…Însă, există şi cărări netede care au crucea lor, fie şi prin lungime şi răbdare!
    Foarte bune, însă, ultimele tale fraze! Aici nu mai am nimic de adăugat!

    Cata, cred că ai înţeles una dintre modalităţile cele mai bune de a alege calea: intuiţia. Ea poate fi cel mai bun indicator, atunci când sufletul e antrenat. Dar, tot rugăciunea îl antrenează!
    Foarte frumoase versuri, mulţumesc! O zi bună!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: