Posted by: childagain | March 28, 2009

Pilda călătorului în pustiu

Era odată un călător care a hotărât să străbată de unul singur pustiul. Era o fire mai singuratică, şi în acelaşi timp, dârză şi curajoasă, şi de aceea şi-a zis el că ar reuşi poate mai bine decât alăturându-se unei caravane.
A mers el un timp, şi se părea că forţele sale îi erau exact pe potrivă, nici necesităţile nu îi erau foarte mari, astfel încât, în scurt timp, a parcurs o distanţă destul de mare. Şi-a făcut socoteala în câte zile va putea ajunge la capăt, şi a văzut cu bucurie că îşi scurtase simţitor drumul, şi i-ar fi trebuit mult mai puţine zile decât cu o caravană, care era încetinită de mersul lent al cămilelor, şi în plus, mai trebuia să aştepte şi fiecare om în parte.
Cum stătea el aşa, la un mic popas, îşi aruncă întâmplător ochii într-o direcţie, şi văzu că Atotputernicul îl proteja în continuare: se zărea o mică oază. Nu era chiar pe direcţia lui, dar nici prea departe. “Voi merge doar să iau puţină apă limpede, şi să mă odihnesc la umbra palmierilor. Apoi, îmi voi urma drumul.” Zis şi făcut! Se îndreptă într-acolo, grăbind pasul, ca să cruţe din timp. Dar, pe măsură ce mergea, văzu că oaza nu se apropia nici cu un metru. Începuse deja să asude, soarele îi părea şi mai arzător acum, când vedea aburii ce se ridicau din oază. Însă, nu se apropia cu nici un chip!
Veni amurgul şi, în lumina înserării, oaza dispăru cu totul. Ameţit, îşi dădu seama că nu fusese decât un joc de lumini şi umbre. Iar el, pierduse un timp preţios, şi îşi irosise puterile, care ar fi putut fi folosite pentru a merge pe drumul drept! Făcu un popas peste noapte, învelindu-se cu o mică pătură purtată în rucsac, şi făcându-şi planul ca, a doua zi, să urmeze neabătut prima direcţie. Toată noaptea tremură de frig, pentru că irosise energii preţioase, şi corpul său se resimţea. Mai mult, se resimţea şi sufletul, pentru că îşi pusese speranţele într-o nălucă.
A doua zi, îşi urmă drumul pe vechea direcţie, având mare grijă să nu se abată. Încet, reuşi iar să intre în ritm, şi simţea că sufletul şi puterile sale erau la unison. Mai avea doar puţin până la destinaţie.
La un moment dat, văzu iar pe o latură a drumului o oază, însă mai aproape, şi mai clar conturată decât prima. Nu putea fi o iluzie, de data aceasta! Şi apoi, era mult mai aproape, nu ar fi irosit mult timp dacă ar fi cercetat-o. Deşi şovăitor, amintindu-şi prima păţanie, se îndreptă într-acolo. I se păru că se apropia, parcă simţea chiar şi mirosul de umezeală în aer. Palmierii îi apăreau tot mai verzi. Mai avea doar câteva lungimi de pas. Obosit, se opri o clipă să îşi şteargă sudoarea de pe frunte cu năframa. Când privi din nou înspre oază, văzu cu surprindere că era la o mare distanţă! Deşi păruse doar la câţiva paşi…
Oricât de obosit şi dezamăgit, totuşi înţelese că şi aceea fusese o lecţie a Atotputernicului. Atunci când ai o ţintă, nu trebuie să te abaţi mergând după năluci. Chiar dacă ele par foarte aproape…
După ce mai parcurse câţiva kilometri în vechea direcţie, cruţându-şi puterile, zări, în sfârşit, capătul drumului. Se vedea acolo un oraş adevărat, cu ziduri, se auzeau strigătele oamenilor, şi se simţeau mirosuri amestecate, de mâncare gătită, fructe, bălegar, şi sudoare. Nu era nimic atât de minunat ca în oazele zărite pe drum, ba chiar, locul avea multe cusururi! Însă, el simţi totuşi, că ajunsese acasă. După arşiţa, osteneala şi praful drumului, picioarele sale simţeau din nou un pavaj tare, iar mâinile sale atingeau tarabe şi ziduri reale.
Aşa era, sau, ştia că aşa va fi când va ajunge…

Responses

  1. Ispitele care pot aparea si-ti pot distrage serios atentia,tentindu-te sa te abati, sunt o mare greseala ce se plateste foarte scump.Daca nu sesizezi la timp util,in care mai poti interveni si corecta ceva,este sansa de a rata sigur proiectul initial in care ai investit tot.

  2. Aşa avem şi noi oazele noastre, care ne abat din cale.

  3. Initial pornim cu dorinta de a tine calea dreapta,fara fantasme si himere.
    Un fel de cursa ,dusa pana la capat,cu obstacolele inerente,cu lectii si oportunitati.
    Interesant gandita aceasta lectie – o poveste de poveste !

  4. o parabola foarte buna pentru ceea ce consideram ca este scopul vietii noastre.
    seara frumoasa!

  5. Ioane, aşa e, pustiul poate fi asemuit cu viaţa noastră, dar acelea nu sunt oaze, ci iluzii, Fata Morgana! Dacă ar fi oaze, ar fi cu totul altceva…Din păcate, de-abia cu timpul, şi după multe încercări, ajungem să le deosebim pe unele de celealte.

  6. Aşa e, brânduşa, toţi vrem să ţinem calea dreaptă la început, nimeni nu porneşte cu dorinţa de a se abate! Însă pe parcurs, apar aceste obstacole şi ispite, pe care noi nu le-am luat în calcul. Dacă nu erau ele, drumul ar fi fost simplu şi uşor, aproape "calculat matematic".
    Mulţumesc pentru aprecieri, însă din păcate, această lecţie nu a fost doar gândită, ci trăită!:) Te îmbrăţişez!

  7. Danielle, mă bucur că ţi-a plăcut, pentru că şi tu scrii lucruri cu miez.
    Scopul vieţii noastre este să ne îndeplinim misiunea "trasată", şi să ne întoarcem "acasă" mai bogaţi decât am plecat.Însă, de multe ori, nu ne dăm seama că îl rătăcim pe parcurs…Căutăm şi alte lucruri, ne încâlcim în labirintul vieţii…Poate că, aflaţi într-un anumit stadiu al "drumului", nici nu putem evita asta! Ne-ar trebui o înţelepciune prea mare…

  8. jenniord, ai pus punctul pe i! De fapt, nu ispitele sunt greşeala, ele trebuie să existe. După cum spunea un sfânt părinte: "Înlătură ispitele, şi nu va mai fi nici un mântuit." Dar, atitudinea noastră faţă de ele decide totul! Uneori, ne credem mai buni, şi mai înţelepţi decât suntem, şi credem că putem transforma până şi "Fata Morgana" în oaze reale. Însă, noi nu înţelegem că rostul unei Fata Morgana este chiar acela de a rămâne ceea ce este, iar oazele reale arată cu totul altfel…Poate că asta e şi lecţia!
    Mulţumesc pentru gânduri, ca de obicei, înţelegi foarte bine nişte adevăruri interioare!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: