Posted by: childagain | March 31, 2009

Optimism versus pesimism

Desigur că aceste două noţiuni au fost dezbătute pe larg, de-a lungul secolelor, de către oameni aparţinând tuturor categoriilor sociale, şi tuturor domeniilor gândirii. În mod cert, denumirile erau altele, dar fie că spunem “speranţă” versus “melancolie”, fie că spunem “credinţă” versus “deznădejde”, sau în orice alt fel, aceleaşi noţiuni sunt luate în dezbatere.

Mi s-ar putea replica faptul că , totuşi, aceste denumiri nu exprimă exact aceleaşi realităţi. Desigur, dacă e să o luăm “milimetric”, aşa o fi…Însă, esenţa lor este similară! Ca să dăm un singur exemplu în acest sens, mă voi referi la cuvintele păr. Stăniloae:

“Avem optimism pentru că suntem încă foarte creştini.” În acest sens, optimismul se confundă cu credinţa, cu acea “credinţă dincolo de dovezi”, sau “cuget de om nebun” cum o numeşte Steinhardt. Am redat în altă postare un exemplu în acest sens: acela al omului căruia i s-a spus că, într-o cameră alăturată, se află pe o masă o hârtie de valoare. El crede acest lucru fără să deschidă uşa, să intre în cameră, şi să vadă hârtia. De fapt, dacă ar face aceste gesturi, ar dovedi tocmai contrariul credinţei. Crede numai pentru că i s-a spus de către cineva în care are încredere.
Acest exemplu simplu poate fi translat cu uşurinţă şi în viaţa spirituală, şi chiar în domeniile laice ale vieţii. Creştinii şi alţi credincioşi cred în cuvintele Cărţilor Sfinte şi în promisiunile lor, nu pentru că le-au văzut împlinite (încă), ci pur şi simplu pentru că au fost spuse de oameni excepţionali (profeţi, Mesia), ale căror vieţi au dovedit adevărurile propovăduite. Şi, cu timpul ele ajung să se împlinească şi în vieţile simplilor credincioşi…Aceasta, ar fi a doua treaptă a credinţei: “credinţa cu dovezi“. Dar, ea apare numai la cei care au pornit de la, şi au depăşit-o pe prima: “credinţa fără dovezi”. Apoi, apare, asau ar trebui să apară, cea de a treia treaptă: “credinţa care crează realităţi”, sau “credinţa lucrătoare.” Ea se arată în toată strălucirea ei în vieţile sfinţilor, făcători de minuni, dar şi în ale unor credincioşi anonimi, cărora însă toate porţile par să li se deschidă, şi reuşesc să iasă din situaţii care altora li s-ar părea imposibile, sau să realizeze lucruri excepţionale cu mijloace minime.

Am spus că un anumit tip de credinţă există şi în domeniile laice. De exemplu, atunci când un om de ştiinţă descoperă ceva cu totul revoluţionar, sau de neconceput pentru acel timp (cum au fost, de ex., fisiunea şi fuziunea nucleară în sec. XIX, sau structurile subatomice în sec. XX, sau dubla natură de corpuscul-undă a fotonilor), e necesară o anume credinţă în capacităţile şi munca sa, pentru ca descoperirea să îi fie acceptată. Mă refer aici la oamenii normali şi chiar mediocri, cărora le-ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, să înţeleagă totul prin demonstraţii logice. Ei însă vor crede că descoperirea respectivă este reală pe baza respectului acordat omului de ştiinţă respectiv. Deci, şi în acest caz, e vorba de o formă de credinţă: credinţa în capacităţile omului.

Ei, dar pe unde s-ar încadra, în acest sens, optimismul? Păi, după cum am spus,  în prima formă de credinţă despre care am vorbit: credinţa fără dovezi. Singura deosebire faţă de credinţa religioasă clasică ar fi faptul că optimismul nu reprezintă o credinţă în ceva anume, ci o credinţă într-un bine de fond. De fapt, dacă e să analizăm, chiar şi această formă de credinţă tot religioasă este, la bază: credem, indiferent ce s-ar întâmpla, că lucrurile o vor lua mai curând pe făgaşul bun, decât pe cel rău – adică, altfel spus, avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Chiar dacă nu o conştientizăm…Şi, desigur, pesimiştii ar fi cei necredincioşi în esenţă, deşi în concepţia lor pot fi foarte credincioşi.

Acum, desigur, există multe nuanţe! Chiar şi cei mai credincioşi, şi optimişti oameni, pot avea momente de cădere, şi de pesimism. Chiar şi ucenicii Mântuitorului au avut asemenea momente, unul dintre cele mai cunoscute fiind episodul corabiei în furtună, când Iisus dormea, şi ei s-au înspăimântat. “Puţin credincioşilor, de ce v-aţi îndoit?” i-a întrebat El. Deci oamenii aflaţi cel mai aproape de El, ei au fost, totuşi, puţin credincioşi în acel moment! Cu atât mai mult noi, cei slabi şi şovăitori…

Însă, El nu nu indică drept cale sigură de a obţine cele necesare doar aşteptarea plină de credinţă. Aceasta ar trebui să fie, mai curând, o stare de fond, însă calea optimă este acţiunea. În acel moment al bărcii, ucenicii ar fi trebuit să se roage ei-înşişi, să îşi trezească propriul Crist interior.

Şi, prin extrapolare, în orice moment al vieţii noastre în care simţim că nu obţinem cele necesare suntem îndreptăţiţi să acţionăm  – desigur, în sensul acţiunii juste – decât să aşteptăm cuminţi la porţile destinului. Poate că destinul nu ne este favorabil în acel moment, dar atunci, dacă nevoile noastre sunt reale, El nu ne va învinui dacă vom acţiona noi-înşine, şi vom obţine cele necesare, luând partea bună din tot ceea ce ne oferă viaţa. Oricum, dacă nu vom avea voie să obţinem un anumit lucru, vom primi semne, sau ni se vor ridica în cale piedici de netrecut. Însă, atunci când ne este permis, sigur îl vom obţine!

Ei, dar cred că am spus destule…Oricum e un subiect la fel de vast ca umanitatea! Şi acum, mi se pare potrivit să închei prin cuvintele unui filosof existenţialist creştin, care a surprins foarte bine realitatea optimismului creştin:

 

Dacă rămâi în Dumnezeu, poţi să trăieşti, sau să mori, şi poate să-ţi meargă rău, sau să-ţi meargă după voie. […] Nu ieşi oricum afară din Dumnezeu! Îţi rămâi prezent ţie-însuţi în Dumnezeu.” (Sõren Kierkegaard)


Responses

  1. Si in optimism si in pesimism se creaza o inertie determinata de unul sau mai multe precedente,care induc acest lucru. Aceasta inertie depinde de materialul psihologic si de impactul sau efectul rasfrint asupra sa. Devii optimist convins,cind ai sortii de izbinda de obicei deasupra ta si aceasta mai depinde si de steaua ta protectoare,cita lumina si energie emana asupra proiectelor tale.Pesimismul devine o a doua natura,cind ai un psihic mai delicat,aton,nu gasesti energia suficienta sa lupti si sa darimi ecest mit si astrele menite sa vegheze asupra ta sunt in concediu sau au alte prioritati ,te lasa in voia ta.

  2. depinde din ce parte privesti… si sub ce stea te-ai nascut🙂

  3. Stelele nu au chiar asa mare legatura, Elza!:) Mai curand felul cum alegem noi sa privim!
    Te pup, multumesc de vizita!

  4. jenniord, ai explicat foarte bine fenomenul la nivel psihologic – adica, in ceea ce tine de "partea umana" din noi. Privite astfel, lucrurile stau asa cum spui tu.
    Eu insa am vrut sa fac o echivalenta intre optimism si credinta, pe baza ideii ca noi nu suntem lasati "sa evoluam" singuri pe scena vietii. In acest sens, optimismul ar fi o alegere logica, dat fiind faptul ca, oricum, "lucrurile sunt sub control". Chiar daca uneori ni se pare ca nu-i asa, si ca suntem lasati singuri!
    Multumesc de vizita, si…o zi optimista!:)

  5. Optimismul are un sens mai larg si cuprinte si credinta,aspectul religios.,dar de obicei se opereaza cu acest termen in lumea laica. aici apare balanta sau apar alternativele opuse;optimism,pesimism. Nu poti fi credincios si pesimist in acelasi timp si in acest perimetru. Optimismul se refera la partea concreta si materiala a existentei noastre,unde poate fi sau poate nu fi posibil. Credinta este un concept mult mai inalt ,mai evoluat spiritual. si poate fi delimitat destul de clar de alternanta posibil sau imposibil,optimism sau pesimism.

  6. Toate postarile tale,de acest gen si in aceasta perioada ,de post,le citesc cu grija.Nu cred ca voi comenta pe ele-doar voi pastra credinta si ideile.
    Te pup !

  7. Ai dreptate în multe aspecte, jeniord! Un singur lucru aş sublinia însă: credinţa este într-adevăr un concept înalt, însă nu în sensul de "inaccesibil". Este un concept înalt doar pentru că, prin ea, totul devine cu putinţă! Chiar şi cele mai pesimiste situaţii pot evolua în mod neaşteptat. De aceea eu pun, de multe ori, semnul egal între credinţă şi optimism.
    Însă, desigur, unele situaţii ne apar "optimiste" sau "pesimiste" nouă, oamenilor, tocmai pentru că nu cunoaştem mecanismele spirituale subtile care le determină. În acest sens, o "imposibiliate", sau un lucru total pesimist, poate conduce la cu totul altceva…

  8. Brânduşa, îţi mulţumesc că simţi astfel despre postările mele, dar sunt totuşi doar nişte gânduri omeneşti, aşa cum sunt şi ale tale!
    Te sărut şi eu!

  9. […] Optimism versus pesimism […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: