Posted by: childagain | April 8, 2009

Despre adevăratul curaj

Curajul, în viziunea multora, înseamnă a ieşi cu pieptul gol în bătaia gloanţelor, sau a înfrunta fiarele sălbatice, sau întunericul, sau stihiile naturii. Desigur, şi acestea sunt forme de curaj, întâlnite ca exemple în toate cărţile de educaţie pentru copii, şi chiar pentru adulţi! Mai există, în acest sens, şi curajul de a apăra nişte idei, chiar cu preţul vieţii (cazul marilor savanţi judecaţi de inchiziţie, sau al lui Socrate în faţa acuzatorilor săi, sau al lui Thomas Morus în faţa regelui Henric al VIII-lea). Sau, şi mai nobil: curajul de a-ţi da viaţa pentru prietenii tăi, sau pentru cei mulţi: cazul lui Iisus, al apostolilor şi sfinţilor.
Toate aceste forme nobile şi înălţătoare de curaj constituie pilde minunate şi luminoase, care pot da sens unor vieţi aflate în căutare de sine, sau chiar în derivă. De fapt, aceste forme de curaj se asimilează uşor şi iubirii, şi credinţei.
Însă, mai există unele forme, inaparente sau chiar ascunse de-a binelea, despre care mulţi nu ar crede că fac parte din categoria curajului. Şi totuşi, ele sunt la fel de relevante, şi de formatoare pentru viaţa cuiva, ca şi cele antemenţionate. Desigur, dacă sunt preţuite şi urmate!
Este vorba despre genuri de curaj care cu greu pot fi asemuite cu cele de dinainte: curajul de a-ţi asuma propriul adevăr, şi curajul de a-ţi recunoaşte sentimentele sau credinţele, atunci când ele merg contra “curentului general”, şi ar putea fi blamate. De fapt, ele se reduc la o singură formă: curajul de a trăi conform cerinţelor Sinelui, ale Maestrului interior, şi nu ale societăţii, prietenilor, rudelor, sau apropiaţilor. Este, probabil, cea mai mare formă de curaj, tocmai pentru că este şi cea mai greu de pus în aplicare, mai ales în zilele noastre. După cum spune şi Coelho: “Războinicii luminii nu mai au de înfruntat astăzi moartea glorioasă a martirilor. Ei sunt măcinaţi cu încetul de umilinţă şi ruşine.” Teama de opinia publică, de reacţia celorlalţi, sau posibil, teama de a nu pierde un confort emoţional, social, sau poate chiar fizic, îi împiedică pe cei mai mulţi de a-şi exprima adevărata esenţă, adevăratele sentimente şi convingeri. Ei pot fi oameni excelenţi, cu realizări profesionale, cu un cerc de prieteni pentru care nutresc reală afecţiune, şi totuşi, în interior rămân nişte copii speriaţi, care nu îndrăznesc să spună: “îmi place”, sau “nu-mi place”, pentru a nu contraria pe “mama” sau “tata”. În acest caz, rolul mamei şi al tatei este preluat de societate, şefi, sau chiar de prietenii apropiaţi pentru care nutresc respect. Uneori – ca în cazul unui film celebru – “mama” sau “tata” sunt încorporaţi în interior, şi toată viaţa acest gen de oameni vor tremura pentru a nu face sau spune ceva care i-ar supăra. Chiar dacă acest lucru ar însemna renunţări importante pentru ei!
Ca să ne întoarcem la curaj, putem spune că această formă de curaj – a recunoaşterii propriului Sine – este la fel de importantă, şi necesită la fel de multe eforturi şi sacrificii (desigur, într-un alt plan), ca şi formele “clasice”. În acest sens, un sfânt părinte spunea că: “Dumnezeu încununează pe luptătorii de azi nu mai puţin ca pe cei din vechime.”
Desigur, există multe nuanţe! Nu vom aminti aici toată complexitatea fenomenului. Voi menţiona doar cazul, cel mai întâlnit, al acelor oameni care nu vor, sau nu pot să îşi recunoască singuri Sinele, ci aşteaptă un impuls din exterior: aşteaptă să le spună ceilalţi adevărul despre ei-înşişi, sau măcar să li-l sugereze, pentru că singuri nu îşi pot lua această răspundere. Există cazul fericit când acest lucru se întâmplă, şi adevărul scos la iveală este acceptat. Există şi cazul când nici măcar adevărul sugerat nu este acceptat, întrucât “platoşa defensivă” este prea puternică – sau, altfel spus, teama de a nu pierde unele lucruri cunoscute şi acceptate prin obişnuinţă este prea mare. Şi, mai există şi acel caz în care ceilalţi nu pot face nici ei acest lucru, din diverse motive, şi atunci adevărul va rămâne, probabil, îngropat până la sfârşit. Desigur, nu chiar “îngropat”, pentru că vor exista mereu momente de “slăbire a controlului”.
După cum am spus, tema este vastă, dar eu mă voi opri aici. Intenţia mea nu a  fost una critică, ci doar în sens revelator al unor adevăruri (re) descoperite recent. Mai mult, pot spune că toate aceste lucruri mi se pot aplica şi mie, ca şi nouă, tuturor, în diferite etape ale devenirii noastre.
Şi, voi încheia prin două maxime ale unor “laici”, referitoare la obţinerea succesului, care însă pot fi aplicate foarte bine şi vieţii spirituale, întrucât şi acolo e nevoie de un “succes” – desigur, însă, că pe alte coordonate:

“Când este vorba despre Legea Preţului, cred că există doar două tipuri de echipe care o încalcă: cele care nu îşi dau seama care este preţul succesului, şi cele care cunosc acest preţ, dar nu vor să îl plătească.”(John C. Maxwell)

“Ceea ce contează este ceea ce înveţi după ce ştii totul.” (John Wooden)


Responses

  1. Pretul succesului natural dobindit este o munca asidua,tenace,o suprasolicitare a potentialului fizic si psihic si as numi curaj prin intentia de a-ti forta organismul si sansa. ce se va ivi.Curajul de a-ti sacrifica propria viata,iesind cu pieptul gol in fata agresiunilor vietii,a gloantelor,este o preoferire in ale sacrificiului total. si trebuie sa fie acea sansa dintre ba ori da dusa la extreme si care nu accepta solutie de mijloc.

  2. foarte frumos…felicitari kiar le meriti…ai spus niste adevaruri pe care putini le cunosc sau dak le cunosc nu le accepta!
    eu ma chinuiesc de vreo 3 ani sa aflu cine sunt…cred k asta e cea mai grea lupta din viata unui om! din fericire pentru mine am aflat cine sunt si c vreau..m-am impacat cu mine si sunt fericit asha cum sunt…

    si mai cred k intotdeauna tre’ sa ne uitam la noi inainte de a vorbi despre altii…

    buna sa-ti fie inima!(stiu k e!:P)

  3. Mulţumesc pentru aprecieri, nervblood! Dacă ţi-a plăcut, înseamnă că acele adevăruri fuseseră deja trăite de tine!
    Faptul că ai aflat cine eşti, este minunat, mulţi nu reuşesc asta nici la bătrâneţe! Acum, nu mai rămâne decât să trăieşti conform regulilor propriului Sine, după cum spune şi Bhagavad-Gita: "Mai bine să mori în legea ta. Legea altuia e periculoasă."
    Şi, aşa e, atunci când vorbim trebuie să ne uităm în primul rând la noi! Cei care se uită prea mult "în afară" riscă să nu îşi cunoască niciodată interiorul.

    O zi bună şi ţie, şi mulţumesc încă o dată pentru înţelegeri, şi pentru aprecieri!

  4. jenniord, ai înţeles foarte bine preţul succesului, care preţ este acelaşi, indiferent de tipul de succes vizat. Şi în domeniul social, profesional, şi chiar personal, sau spiritual, trebuie, după cum spui tu, "să îţi forţezi" limitele, şi să ai curaj. E adevărat că orice succes cere un "sacrificiu al vieţii" – adică al timpului, resurselor, energiilor. Şi, desigur, curajul de a face faţă agresiunilor (interne sau externe), şi oricăror obstacole. E adevărat că, de multe ori, curajul nu acceptă cale de mijloc. E una dintre rarele excepţii în care "calea de mijloc" a lui Buddha e posibil să nu funcţioneze!
    Mă bucur că întotdeauna înţelegi foarte bine esenţa problemelor, dovadă că, probabil, le-ai trăit personal, şi ai încercat să le afli o soluţie!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: