Posted by: childagain | April 10, 2009

Harta (I) – poveste pentru mici şi mari

A fost odată un om bun şi cinstit, dar tare sărac. Singurele lui averi erau sănătatea şi bunul nume, dar traiul îi era anevoios.
Odată, trecând el prin pădure, după ce strânsese nişte lemne, auzi nişte scâncete ciudate venind dint-o tufă. Curios, se duse să vadă ce se întâmpla. Văzu un omuleţ caraghios, mic de-i ajungea doar până la glezne, cu un fes ascuţit şi ghetuţe lucitoare, prins într-o capcană de iepuri. Încerca să îşi scoată picioruşul, dar capcana era prea strânsă, şi îl mai şi rănise, încât prin pantalonaşii de catifea apăruseră câteva picături de sânge. Când îl văzu, prima dată se strâmbă la el, apoi  se aşeză la pământ şi îi vorbi cu glas subţire:
– Omule, dacă tu ai pus capcana, rogu-te dă-mi drumul, şi îţi voi dărui o mare comoară!
Omul începu să zâmbească. Înţelese cine era omuleţul: era un spiriduş pe care îl ştiau locuitorii ţinutului tocmai din bătrâni. Pare-se că era un spiriduş cam împiedicat, pentru că, din când în când, mai cădea în capcanele puse de vânători pentru lighioane. De câte ori trecea cineva pe acolo, se ruga să fie eliberat, cu cerul şi pământul, promiţând mari comori. Însă acestea se prefăceau totdeauna în pulbere în ziua următoare.
– Nu-i nevoie de asta, jupâne spiriduş, răspunse el. Cum am trăit sărac până acum, o pot face şi de acum încolo! Însă pe tine te-oi elibera, că nu strică nicicând o faptă bună.
Zicând acestea, merse şi slăbi capcana cu ajutorul cuţitului de tăiat crengi, apoi îi scoase cu grijă picioruşul, şi se uită la rana lui.
– E doar o zgârietură, spuse el. În câteva zile îţi trece!
Culese cu grijă o frunză de brustur, o spălă niţel cu apă din plosca de la şold, apoi o înmuie între degete, până ce îi dădu seva, şi o legă în jurul rănii cu propria sa batistă.
– Iaca, acum poţi să mergi! Dar fii cu băgare de seamă la capcane de acum încolo!
Spiriduşul se uită la el încruntat, se scărpină în cap, apoi spuse:
– Pentru fapta ta, meriţi o comoară adevărată! Cred că ai auzit că noi, spiriduşii, nu putem dărui decât comori vrăjite, care dispar a doua zi. Însă eu vreau totuşi a-ţi dărui ceva cu adevărat preţios. Din moşi-strămoşi, noi avem moştenire o hartă a unei comori adevărate, dar care nouă nu ne poate fi de folos. O păstrăm pentru acela care ar dovedi că o merită. Până acum, nimeni nu s-a învrednicit! Eu voi vorbi cu regele nostru, şi îi voi cere să ţi-o dăruiască ţie. Dacă măria-sa va fi de acord, mâine dimineaţă vei găsi harta la căpătâiul patului. Noi nu ştim a o dezlega, pentru că e cam încurcată. Ştim doar că acea comoară e însemnată cu o cruce.
Îţi zic acestea, pentru că tare aş vrea să ai tu harta, şi ceva îmi spune că regele nostru ţi-o va da.
– Mulţumesc pentru bunăvoinţă, jupâne spiriduş, dar…
Până să îşi termine el însă vorba, spiriduşul dispăruse. Zâmbind, ridică din umeri şi îşi urmă drumul. Putea fi adevărat, putea şi să nu fie! Nimeni nu mai auzise povestea aceea până atunci. Tocmai de aceea, se gândi să nu îşi pună prea mari nădejdi. Oamenii săraci, atunci când nutresc visuri imposibile, se simt de două ori mai săraci!
Ajuns acasă, mâncă câteva firimituri de pâine cu brânză, şi se culcă aşa cum făcea de obicei.
La sculare, când se întinse de-i trozniră oasele, dădu cu mâinile peste ceva, ca o coală de hârtie, care căzu de la capul patului său. Uluit, cu inima la gât, văzu o minunăţie de hartă, desenată  pe un fel de pergament, cu tot soiul de înflorituri şi încrucişări de drumuri. Cu adevărat, era tare încurcată! Într-un colţ, era desenată o cruce mare, deasupra unei movile.
Rămase ore în şir uitându-se la ea, cercetând fiecare punct, şi fiecare linie. Uneori, i se părea că vede un înţeles în încâlceală, dar el dispărea deîndată ce se uita mai bine. Locurile nu erau înseamnate cu nume, ca pe o hartă obişnuită, ci cu litere. De mic, avusese norocul de a urma câteva clase la şcoala din sat, aşa încât ştia măcar literele.
Dar harta era ciudată rău, pentru că începea cu “A”, trecea prin toate literele posibile, şi se oprea la “Z”. Ca şi cum acel ce ar fi făcut harta, ar fi ştiut bine locurile, şi le notase în ordinea în care trebuia trecut prin ele, până a ajunge în punctul final. Dar, pentru cine nu le ştia la fel de bine, totul părea doar o glumă proastă!
În cele din urmă, îşi zise că, fie totul fusese o mare păcăleală, aşa cum obişnuiau spiriduşii, fie (şi el înclina mai mult spre partea aceasta), spiriduşul pe care-l ajutase avusese o intenţie bună, dar harta era oricum  înşelătoare, şi nu ducea la nici o comoară. Chiar el spusese că nici ei nu ştiau a o descifra!
Veni iar noaptea, şi el se culcă având în gând harta năucitoare. Şi să vrea, şi nu se mai putuse gândi la altceva! Şi, avu un vis ciudat, dar atât de real, încât atunci când se trezi, nu mai fu deloc sigur dacă fusese doar vis, sau realitate.

Responses

  1. Comoara nu putea fi decit credinta adevarata insemnata prin simbolul ei- crucea.Literele de pe harta erau reperele simbol ale unei vieti puse in slujba moralei crestine care te va duce in final la o viata vesnica,dincolo de moarte si de movila in care era fixata crucea.Senzatia si efectul visului l-au plasat la granita senzitiva si cognitiva foarte puternica,incit s-a speriat.nu ajunsese prin alfabet inca la ultimul indiciu si reper- movila cu a sa cruce.

  2. 🙂 Aştept continuarea.

  3. @ Ioane, deja a apărut, mă bucură interesul tău!

    @ jenniord, ai găsit o interpretare sublimă, la care nu mă gândisem în totalitate! Ai dreptate, comoara ultimă ar putea fi viaţa veşnică, iar harta ar reprezenta drumul crucii.
    Însă, în povestea aceasta, totul are un înţeles ceva mai "laic". Totuşi, şi acest înţeles este destul de profund, şi ar putea folosi unor oameni aflaţi în realitate în faţa "hărţii".
    Mă bucur că eşti pe aproape, şi aştept cu bucurie părerile tale!

  4. O renastere prin binele facut….avem drumul !

  5. Binele făcut, sau chiar şi binele din noi, reprezintă germenul oricărui dar pe care l-am putea căpăta. Însă, cu condiţia să nu fie făcut în vederea unui dar!
    Te îmbrăţişez, şi îţi doresc să capeţi şi tu toate darurile necesare!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: