Posted by: childagain | May 22, 2009

Colecţionarul

A fost odată ca niciodată un colecţionar de antichităţi şi obiecte frumoase. În felul lui, era un artist, pentru că făcea acest lucru din pasiune. Nu era condiţionat de grija supravieţuirii, sau de lucruri de acest gen. Pe de altă parte, nu urmase nici o şcoală de artă, ca să aibă idei preconcepute despre frumos. Colecţiona numai ceea ce îi trezea lui ideea de “frumos”, ceea ce îi atingea  un simţ subtil şi inexprimabil.
Şi astfel, casa lui se umpluse de obiecte, care mai de care mai diverse, şi mai exotice – de la piese vechi de argintărie pentru serviciul de masă, statuete din toate colţurile lumii, picturi fanteziste şi cărţi vechi, şi până la tot felul de pietricele, de toate formele şi culorile, găsite în peregrinările sale. Se aflau acolo cuarţuri cristalizate, flori de mină şi chiar pietricele de râu, frumos rotunjite şi cu nervuri lucitoare. Printre ele se găsea şi o pietricică lucitoare, găsită la poalele unei stânci într-o excursie veche. Ce-i drept, uneori strălucea frumos, de aceea o şi luase, însă el avea şi altele, mai strălucitoare. Cuarţurile aruncau uneori mii de ape când cădea lumina asupra lor.
Odată, pe când se afla în mijlocul obiectelor sale favorite, fu vizitat de mama sa, care, ca de obicei, se arătă extrem de nemulţumită de dezordinea din viaţa sa, şi de multitudinea de obiecte nefolositoare care ocupau atâta spaţiu. “Neapărat să mai arunci din ele, nu e normal ca într-o casă să se afle atâtea! Şi, mai ales, atâtea nefolositoare!” Îl mai boscorodi o vreme, şi atunci el se hotărâ să îi facă oarecum pe plac, aruncând câteva dintre cele pe care le privea mai rar. Printre ele se aflau, desigur, multe pietricele – care nu aveau totuşi valoarea argintăriilor, sau a cărţilor rare. La pietricica de munte ezită o vreme, dar apoi se hotărâ. La urma-urmei, avea destule cuarţuri strălucitoare! Luă braţul de pietricele şi le azvârli undeva, în fundul grădinii.
Trecu o vreme, şi casa lui începu să se umple din nou. Dar acum nu mai aruncă nimic, pentru că auzise că în oraşul lor poposise un mare expert în artă, un colecţionar mai mare chiar decât el. Spera să îl determine să îl viziteze.
Până la urmă, faptul dorit se petrecu, şi cei doi trecură în revistă toată colecţia sa. Expertul aprecie favorabil argintăriile şi cărţile sale, ba chiar şi câteva cuarţuri. Însă, el simţea că totuşi, nu îl impresionase din cale-afară. Simţea că oaspetele se aşteptase la mai mult, şi era dezamăgit. Ca să îl binedispună, îi oferi dulceaţă şi cafea în grădiniţa din spatele casei, unde avea o măsuţă cu umbrar.
La un moment dat, în timp ce sorbea din cafea, oaspetele zări ceva pe jos şi deveni brusc interesat. Se ridică de la masă, şi se îndreptă într-acolo. Colecţionarul nostru văzu că era chiar locul unde aruncase el pietricelele vechi. Veni şi el după expert, curios.
Acesta ţinea în mână pietricica lui de munte, cu un aer extaziat. “Ştii ce e asta, prietene?” “E o piatră pe care am găsit-o într-o excursie întâmplătoare. La un moment dat, aveam prea multe din acestea, şi mi-am zis să fac o selecţie.” “E un diamant în formă brută. Are o strălucire care pe un expert nu-l poate înşela. Desigur, nu străluceşte strident, precum cuarţurile tale, însă valoarea lui e dată tocmai de această aparentă “modestie”. Această singură piatră valorează cât toată colecţia ta, ba chiar- cât mai multe colecţii!”
Acum, colecţionarul ar fi voit să ia piatra înapoi, însă se gândea că i-ar fi făcut o impresie proastă oaspetelui său, aşa că i-o dărui.
Iubirea de frumos, şi multitudinea achiziţiilor, nu valorează nimic în lipsa discernământului.

Responses

  1. Ma aliez inconstient si instinctiv acestui gen de razboinic…Singularitatea este aproape intotdeauna un indiciu…Cu cat cineva pare mai lipsit de trasaturi specifice si mai banal, cu atat ii dai mai greu de capat…Adesea, idealul este viziunea scanteietoare a realitatii.

  2. Din pacate putini sunt cei, care pot apreciea adevaratele valori.
    Unii, chiar daca si sunt atrasi de ele, nu indraznesc sa si le puna singuri, fara experti, in valoare.

  3. În câteva cuvinte, ai spus tot ce era de spus, Emilia! Aşa este, mulţi oameni nu ştiu să trăiască, şi aşteaptă ca alţii să le spună ce e bine şi ce e rău. Uneori, devine chiar un obicei comod!
    Mulţumesc pentru vizită, şi să ai un weekend minunat!

  4. Mulţumesc pentru aceste cuvinte, Erys! "Idealul este viziunea scânteietoare a realităţii" – frumos spus! A unei realităţi mai autentice decât cea vizibilă…

  5. Buna.
    Nu am mai intrat de mult pe blog, pentru ca a fost blogul blocat.Nu am reusit sa intru la nimeni , nici macar la mine.Asa ca am stat cuminte.
    Da, fiecare din noi suntem ca niste diamante neslefuite. Depinde de noi daca vrem sa stralucim sau nu.
    Precum diamantul, care este un material dur si nu se slefuieste decat cu propria sa pulbere, asa si noi, suntem f.duri cand trebuie sa ne slefuim si sa devenim stralucitori.
    Nu putem straluci ,decat prin propria noastra vointa .
    Numai noi putem decide daca vrem sau nu sa devenim ca un diamant.
    Daca am constientiza toti, ca noi suntem creati din Energia Lui ,atunci, ne-am pastra sufletele ca diamantele.

    Va doresc tuturor sa straluciti ca diamantele.

  6. Esti o "comoara" de povestitor !
    Crede !
    Pupic!

  7. Dragă aryyana, nu-i nici o problemă că nu ai mai intrat, pentru că şi eu scriu acum foarte rar, când mai prind câte o "bucăţică" de timp. (Serviciul mă solicită tot mai mult.)
    Ceea ce spui despre diamante este adevărat. E o muncă foarte grea să ne şlefuim, însă partea cea mai grea este aceea când recunoaştem diamantul, în noi şi în ceilalţi. După aceea, oricât de grea ar fi munca, ştim că merită!
    Mulţumesc pentru urări, şi îţi doresc şi ţie să străluceşti aşa cum îţi doreşti!

  8. Mulţumesc, Brânduşa, ştiu că tu m-ai înţeles întotdeauna! Poveştile mele fac parte din viaţa mea.
    Te pup şi eu!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: