Posted by: childagain | May 23, 2009

Drumul luminii, sau cum recunoaştem un războinic al luminii în zilele noastre

Am preluat acestă sintagmă – “războinic al luminii” – de la Paulo Coelho, pentru că mi se pare a reprezenta foarte sugestiv o realitate esenţială. De fapt, acest termen, care pare nou, se suprapune foarte bine cu acela de “creştin”, aşa cum era el privit, mai ales, în veacurile de început. Acum, unele lucruri s-au mai schimbat, desigur, sub aspectul formei. Însă, în esenţă, aproape nimic nu s-a schimbat!
De exemplu, şi atunci, şi acum, “războinicul” trebuia să treacă prin încercări, prin “praguri”, ca să ajungă în Împărăţia Cerurilor, sau altfel spus, la limanul dorit. Atunci, acele “praguri” erau cu preponderenţă fizice, şi se refereau la păstrarea poruncilor evanghelice, şi a credinţei în Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, chiar şi în faţa torturilor, şi a morţii. În zilele noastre, nu ne mai cere nimeni să murim pentru aceste lucruri, însă încercările în plan interior sunt oarecum similare.
Toţi veritabilii războinici vor întâmpina adeversităţi, mizerie şi batjocură din partea “lumii normale”. La un moment dat, vor simţi, cumva, că “ei nu se potrivesc nicăieri”, că nicăieri în această lume nu există un loc al lor. Credinţele şi visurile lor vor fi luate drept “naivităţi” – asta, în cel mai bun caz! În cazurile extreme, vor întâmpina chiar adversităţi, şi respingeri făţişe. Mai mult chiar – întrucât oamenii nu pot privi lumea, şi pe ceilalţi, decât prin propriile lor “lentile”, vor vedea în mod deformat gesturile şi cuvintele lor. Un geam murdar nu poate înlesni vederea corectă a unui peisaj, oricât ar fi el de minunat!
Războinicii vor fi alături de toţi cei în nevoie, neprecupeţind timp, suflet şi energie. Nu se vor socoti mulţumiţi dacă nu vor fi putut ajuta, cel puţin cu un cuvânt bun! În schimb, atunci când ei vor suferi, sau vor fi în nevoie materială, sau când vor simţi că au nevoie de un cuvânt bun mai mult ca de orice, vor găsi doar zâmbete ironice, şi remarci inteligente asupra situaţiei. Uneori, vor întâmpina chiar uşi închise elegant în faţa lor. Nu toată lumea are timp de prostii, li se va spune! (Adică, de problemele altora.) Să înveţe să se integreze social, şi să ştie să nu ceară, sau să spună lucruri plicticoase! Asta înseamnă bună-creştere.
Războinicii cred în cuvinte perimate ca “iubire”, “prietenie”, “idealuri”. Lumea, desigur, va surâde discret la auzul unor asemenea bazaconii, însă, pentru a nu-i contraria, le va spune: “Desigur, şi noi credem!” Şi le va vorbi “pe limba lor”, ca unor copii mari. Însă, în momentele critice, când adevărul va ieşi la iveală, vor auzi fără pic de remuşcare: “E timpul să vă maturizaţi! Chiar credeaţi că noi credem?”
Şi, ar mai fi multe asemenea exemple! Dacă v-aţi recunoscut măcar în câteva dintre  ele, înseamnă că sunteţi pe drumul cel bun…drumul războinicului! Aşa că, mergeţi înainte! Dacă mai rezistaţi…

Responses

  1. Iar m-am dus aiurea cu comentariul, ai vazut? Sunt varza…scuze! Dar raman in razboi, fireste. Adaug faptul ca fiecare om poarta in el samburii oricarei insusiri umane, cateodata se manifesta una, cateodata alta…el se schimba mereu dar ramane acelasi om. Nu vreau nici "jertfa" din iubire de oameni…pentru ca atunci ar insemna sa nu mai traiesc viata pamanteasca.

  2. Am impresia ca ai spus totul fara rasuflare, in fata unui juriu modest care nu te mai intelege.Eu, din public inca iti fac cu mana si te sarut prieteneste. Multa forta, draga mea !

  3. Wyu, ca întotdeauna, venirea ta îmi aduce un zâmbet!
    E adevărat că a existat un eveniment final, cauzat de o persoană în care începusem să investesc, cel care a reuşit să "dea capacul pe dinafară"! Dar, nu e numai asta! Mi-am făcut un bilanţ al întregii vieţi, şi am văzut că, de fapt, existau unele "leitmotive" care s-au repetat în viaţa mea. Leitmotive dureroase, mă refer! Şi atunci, mi-am zis că nu există decât două explicaţii: fie sunt blestemată, fie e vorba doar de clasica soartă a "războinicilor luminii". Prefer a doua variantă, pe care sincer, o şi simt mai aproape de adevăr! Pentru că Dumnezeu mi-a oferit şi unele compensaţii, pe care alţi oameni nu le-au avut. Totuşi, uneori, tot greu este…

    Draga mea, vorbele tale totdeauna se vor potrivi cu stările mele, nu trebuie să îţi faci probleme! Mai ales că foarte puţini prieteni care ştiu câte ceva despre viaţa mea (nu vorbesc despre comentatorii mei, care oricum nu ştiu mare lucru), s-au obosit să mă întrebe măcar cum mă simt, şi ce se întâmplă cu mine. Asta, în condiţiile în care eu m-am străduit să le fiu mereu alături, oricât de greu mi-a fost, uneori. Dar, astfel de momente sunt ideale pentru a înţelege care îţi sunt adevăraţii prieteni, şi care sunt doar "prieteni de vorbe şi de glume". Şi, desigur, e vorba din nou, de soarta "războinicului luminii", şi atunci lucrul ăsta n-ar trebui nici să mă mire, nici să mă întristeze. Dimpotrivă, ar trebui să mă bucure că încercările nu mă ocolesc! Însă, uneori mai am scăpări…:)

    Te sărut, şi îţi doresc o seară bună, şi fără întristări! Ca şi tuturor prietenilor dragi de pe acest blog!

  4. Buna!
    Inainte de a deveni "razboinicii luminii", trebuie se ne "razboim "cu noi insine.
    Daca reusim sa intelegem rostul nostru pe pamant,daca reusim sa gandim si sa facem totul pentru a primi cat mai multa lumina, atunci putem incerca sa aratam si altora drumul catre lumina. Dar fiecare are drumul lui in viata si degeaba i-as spune eu ce si cum sa faca ,daca el are alt drum .
    Cand spui "razboinici",ai impresia ca iti impune ceva cu forta, cu violenta (probabil asa a facut si inchizitia).
    Daca "cautarea" nu vine din interiorul nostru, degeaba il fortezi,pentru ca tot nu o sa creada.

    O viata minunata si plina de lumina va doresc tuturor.

  5. Erys, am înţeles unde ai vrut să comentezi, nu-i problemă! Ştiu că eşti tristă, şi îmi pare rău că noi, cei "virtuali", nu putem face prea mult în privinţa asta. Însă, măcar să ne simţi pe-aproape…
    Sunt de acord cu ceea ce spui despre însuşiri, dar şi jertfa are rostul ei. Uneori, te simţi minunat ştiind că ai făcut tot ce trebuia, chiar dacă aparent nu ai căpătat nimic. Numai că, e adevărat că îţi trebuie o structură specială ca să te jerfeşti mereu. Greu, foarte greu se ajunge în postura lui Iisus! Uneori, înţelegi că e un lucru aproape inuman…:) Numai cu mult har de Sus poţi reuşi…dar şi primirea acestuia e condiţionată de purificarea noastră, ceea ce iar, ne limitează.
    Eh, sunt lucruri grele, pe care mai bine le trăieşti, decât le vorbeşti!:)

  6. Aryyana, am mai întâlnit pe cineva care, exact ca tine, nu era mulţumită cu utilizarea termenului "războinic" în legătură cu viaţa spirituală. Fiecare înţelege acest termen aşa cum îl simte, de fapt!:)
    Foarte bine ai spus că trebuie să ne războim întâi cu imperfecţiunile noastre. E cel mai greu război! Sfinţii au purtat toată viaţa război cu patimile, şi cu diavolul. Deci, şi ei se războiau! Dealtfel, un părinte rus, nu mai ţin minte care, spunea că în fiecare călugăr trebuie să se afle un rugător, şi un războinic. Chiar şi în Evanghelie spune undeva că trebuie "să ne croim drum prin regimentele duşmanului nevăzut".
    Desigur, ai înţeles că acest război nu este împotriva semenilor noştri (acest lucru deosebeşte credinţa de fanatism), ci doar împotriva slăbiciunilor şi viciilor noastre, şi a piedicilor puse de "vrăjmaş". Tot un sfânt părinte spunea că de trei feluri sunt "împotrivirile" de care avem parte: de la trup, de la lume, şi de la diavol. Şi, desigur, fiecare avea un mod specific de "întâmpinare"!
    Desigur, putem folosi şi un alt termen pentru ucenicul spiritual: discipol, învăţăcel, sau pur şi simplu, ucenic. Nu sunt decât termeni aleşi de noi, care definesc aceeaşi realitate.

    Mulţumesc pentru prezenţa ta benefică, şi pentru urările minunate! Multă lumină şi ţie!

  7. Brânduşa, iar ai înţeles nişte lucruri mai profunde! De fapt, nu e vorba de un juriu, ci doar de dorinţa mea de a mă elibera, de a mă "spovedi". Uneori, se adună prea multe lucruri, prea multă dezamăgire, şi simt că, dacă nu spun cuiva – fie şi acestui blog – va "da pe dinafară"!:)
    Mulţumesc pentru încurajarea "din public", te sărut, şi îţi doresc şi ţie tăria necesară pentru a face faţă provocărilor tale!

  8. te salut!
    nu pot sa-ti spun decat ca dorinta de a sta sub cupola luminii adevarate trebuie sa ramana vie in oricare dintre noi indiferent ca suntem mai razboinici sau mai putin activi in actiuni.
    poop!

  9. buna dimineatza child….
    mi-a fost dor sa te citesc…
    timpu mi-a devenit dusman iar oboseala stare de spirit:))
    asha ca nu prea mai am timp pt blog
    insa cand prind putin timp liber…incerc sa citesc ce s intampla pe aici

    razboinicii sunt blestemati sa lupte…si cu asta cred k am zis tot!

  10. Danielle, mă bucură vizita ta, şi nu pot să îţi spun decât că "războinicii" sunt de mai multe feluri, şi nu trebuie să fie neapărat "activi". Iluminaţii indieni spuneau că forma cea mai înaltă de acţiune e contemplaţia.
    Pup şi eu, şi o duminică plăcută!

  11. Bună-dimineaţa, nervblood!(Deşi, e aproape de amiază, dar merge!:))Şi mie mi-a lipsit prezenţa ta prietenoasă!
    Cât despre timp, şi mie îmi rămâne tot mai puţin, pentru că munca mă solicită din ce în ce mai mult. Probabil că voi posta mai mult în weeekenduri.

    Ştii, eu cred că războinicii nu sunt blestemaţi, ci binecuvântaţi să lupte!:) E o nuanţă…E tot o formă de destin, dar pozitiv în final!

    O zi bună şi ţie, şi multă reînnoire să îţi aducă vara! (Eu deja simt că am început să mă reînnoiesc.)

  12. A avea lumina ta proprie este foarte important. Daca doresti sa oferi din aceasta lumina sau sa aduci un pic de lumina si in alte perimetre,se cere un efort suplimentar,care inseamna multa energie,sacrificiu personal,multa perseverenta si rabdare. A imbraca costumatia de razboinic al luminii inseamna sa te identifici in ceea ce faci cu acest efort de a oferi lumina,de a strapunge intunericul si de a-l indeparta
    treptat.

  13. E foarte adevărat ce spui, jenniord! Pentru a aduce lumină şi în alte locuri se cere un mare efort, şi multe sacrificii, pe care numai o structura solidă le poate suporta. Dar, în primul rând, după cum ai spus, trebuie să ne câştigăm întâi lumina personală, fără de care nu îi putem ajuta pe alţii.
    "Costumaţia de războinic al luminii" (foarte frumos ai denumit-o)nu e doar un accesoriu al vieţii, ci şi o răspundere. Chiar dacă uneori ne pare cam strâmtă:), totuşi aceste momente trec, şi rămâne efortul de zi cu zi.

  14. razboinicul luminii lupta intodeauna pentru bine…🙂
    o sa fie bine🙂

  15. Mulţumesc, Elza, pe tine te cred întotdeauna!:) Pentru că şi tu faci parte dintre "războinici", în felul tău!

  16. Elza, ce ai făcut cu blogul tău? Mare, mare păcat!
    Şi eu am făcut asta odată, dar nu aş mai repeta-o. Tot ceea ce iese din mintea şi sufletul nostru reprezintă o părticică din noi, şi nu merită "să moară".

    Oricum, vei fi întotdeauna binevenită aici!

  17. mai fată dragă, cine te-a supărat intr-atât? spune-mi-l mie!

    o sa-ti para deplasate vb. mele de acum si poate nu se potrivesc cu starea ta de fapt, da gasesti tu ceva ce se potriveste

    nu cere de unde nu ai ce şi nici de unde nu e de dat, si nu impinge unde nu intra! :)) stii, dar îti mai reamintesc, cateodata trebuie sa mai scuturi si praful de pe sandale pe unde treci si sa nu te mai uiti inapoi.
    Şi dacă plânge Roată de-un scuipat, las’ că-l pupă, El Cuza!

    si totusi, cred ca razboiul asta ar trebui sa ramana Nevazut (i-am imprumutat titlul lui N. Aghioritul), si numai fapta care rezulta sa se vada (sau nu, asta conteaza mai putin), luptele interioare sa ramana in interior ca sa nu ajunga de batjocura cainilor. cand ai vazut tu un suflet pus pe tava fără să-l manânce nimeni, zi merci ca nu l-au bâzâit doar muştele si data viitoare, daca-i prea plin, partea care dă pe dinafară, pune-o la rece ca sa ţină si dă-o cui îţi bate la uşă şi-o cere pe nume ca să fii sigură că numai având cu adevărat nevoie şi cunoscând ce vrea a venit după el. Aşa va fi de folos de două ori. Nici tu n-ai risipit în zadar amărându-te şi descurajându-te, (căci amărându-te vei cere şi tu la rându-ţi) şi nici cel ce-a cerut nu va pleca cu mâna goală.
    Si iată-mă, vorbindu-ţi de propria mea lecţie.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: