Posted by: childagain | June 19, 2009

Oglinda (I)

Se spune că odată, demult, tare demult, într-o ţară îndepărtată, trăia un rege bătrân, şi destul de înţelept. În cursul vieţii sale, strânsese multe comori, şi îşi hrănise mintea cu multe cuvinte de înţelepciune. Un singur lucru îi mai lipsea, ca să fie pe deplin fericit: auzise că undeva, într-un regat îndepărtat, se afla o oglindă magică, care i-ar fi dăruit posesorului său frumuseţe şi tinereţe reînnoită,  ori de câte ori s-ar fi uitat în ea. Mai mult, oglinda ar fi avut capacitatea de a reînnoi şi sufletele obosite şi mult încercate.
În cursul vieţii, încercase multe oglinzi, în speranţa că o va găsi pe aceea. Totuşi, nici una, oricât de frumoasă, nu dovedise a avea aceste calităţi. Până într-o zi când, la poarta palatului bătu un drumeţ prăfuit, care ceru să fie dus la rege, spunând că el ştia drumul spre ţara oglinzii. După ce la început îşi bătură joc de el, soldaţii îi făcură, până la urmă, hatârul.
– Cine eşti şi de unde vii? îl întrebă regele.
– Numele sub care trebuie să mă cunoască măria-ta este Călăuza. Nu am alt nume. Şi, vin din Tărâmul de Dincolo, unde s-a auzit de dorinţa măriei-tale.
– Ce dovadă aduci, ca să te pot crede?
– Nu aduc dovezi! Mă poţi crede, sau nu! Dacă nu mă crezi, poţi să îmi dai drumul să plec, dar dacă mă crezi, te voi conduce în ţara oglinzii.
Regele se gândi un timp. La urma-urmei, dacă îl credea, mai avea o şansă…oricât de firavă, de a găsi ceea ce îşi dorea! Dacă nu îl credea, nu risca, dar nici nu câştiga nimic.
– Bine, fie, voi pregăti suita, ca să mergem în acea ţară! Dar, vai de capul tău dacă ne conduci greşit!
– Nu, măria-ta, dorinţa este doar a măriei-tale, aşa că vom pleca doar noi doi! Aceasta e condiţia pusă de stăpânii mei! Poţi lăsa regatul în grija sfetnicilor credincioşi până ce te vei întoarce.
Regele iar se gândi. Toată povestea semăna a nebunie! Nici un om cu scaun la cap nu i-ar fi pus o asemenea condiţie! Însă, tocmai acest lucru, în mod ciudat, îi dădea speranţe că omul acela (dacă era om, într-adevăr) ştia ce făcea.
Când se auzi vestea plecării regelui împreună cu acel om ciudat, toţi îşi spuseră că regele a înnebunit, şi că oricum, nu se va mai întoarce viu. Însă nici rugăminţile, nici apelurile la înţelepciune, nu îl putură clinti pe rege din hotărârea sa. Astfel că, într-o bună zi, cei doi drumeţi, îmbrăcaţi în haine modeste (după sfatul Călăuzei), părăsiră palatul, pornind într-o lungă călătorie.
Înfruntară frig şi foame, secetă, şi ploaie, şi zăpadă. La un moment dat, regele se îmbolnăvi, şi crezu că îşi va găsi sfârşitul pe meleaguri străine. Însă, Călăuza îşi puse mâinile pe capul şi pieptul său, şi el se înzdrăveni îndeajuns încât să poată porni mai departe. 
Întâlniră în drumul lor tot soiul de oameni. Unii, bogaţi, le aruncau în treacăt câţiva bănuţi, sau nici măcar atât, trecând în goana cailor fără să îi bage în seamă. Alţii, mai săraci, găseau totuşi o bucăţică de pâine şi un colţ de aşternut şi pentru doi drumeţi flămânzi şi osteniţi. La un moment dat, găsiră un om atât de sărac, încât nu avea nici haină pe el, ci doar nişte zdrenţe, zăcând aproape mort de foame pe marginea drumului. Fu rândul lor să împartă cu el mica lor raţie, căpătată prin bunătatea unor târgoveţi. Apoi, regele, mişcat, îşi luă de pe umeri pelerina zdrenţuită şi îl înveli pe străin.
– Nu ştiam că există atâta sărăcie şi nefericire în lume! murmură regele, când porniră mai departe. Şi, atât de mulţi bogaţi care nu se îngrijesc decât de propriul lor bine!
– Orice călătorie, pe lângă scopul ei, are şi  prilejuri de a învăţa alte lucruri, răspunse Călăuza. Chiar dacă suntem bătrâni, sau credem asta despre noi, întotdeauna mai rămân lucruri de învăţat.
Şi, veni şi clipa când zăriră palatul ce adăpostea oglinda! Era un palat frumos şi maiestuos, ca şi al său, gândi regele.
– Vom aştepta noaptea, ca să ne putem strecura nebăgaţi în seamă, spuse Călăuza. Oglinda se află într-o aripă părăsită a palatului, unde nu mai intră nimeni, dar nu e bine să fim văzuţi intrând pe poartă, şi iscodiţi. Te voi duce pe o uşă secretă, care dă în grădină.
– Bine, dar cum de o oglindă atât de valoroasă se află într-o aripă părăsită? Nu era firesc să fie ţinută la mare cinste, poate chiar în sala tronului?
– Cei de aici nu mai cunosc valoarea ei. E o taină din strămoşi, care s-a pierdut. Tocmai de aceea, o vom putea lua!
Zis şi făcut! Noaptea, cei doi călători se strecurară în aripa cu pricina, şi Călăuza îl conduse pe rege prin câteva camere pline de praf şi de păianjeni, până ce ajunseră într-un salon ceva mai spaţios, unde zăriră o lucire. Oglinda reflecta o rază de lună ce pătrundea printr-o crăpătură în perete.
– Ia-o repede, măria-ta, şi ascunde-o sub haină! şopti el. Şi apoi, să plecăm!
Zis şi făcut! Cei doi drumeţi părăsiră palatul cu preţiosul obiect. Regele nu o simţea deloc grea, deşi îi era puţin incomod să o ţină mereu sub pulpana hainei, ca să nu fie văzută. Însă, atunci când urmăreşti un scop mult râvnit, greutăţile nu mai apar drept greutăţi, şi multe lucruri pe care mai înainte le-ai fi considerat improbabile, apar drept posibile, şi chiar de dorit.

 

 

Responses

  1. Dorinta si credinta adevarata sunt cele mai bune calauze in viata;numai asa poti dobindi energie si sanatate cu care sa poti depasi orice obstacol.

  2. Speranta ii da imbold inteleptului, dar ademeneste pe trufas si pe nepasator, care se increde prosteste in fagaduielile ei…

  3. Aşa e, foarte bine ai spus: dorinţa şi credinţa! Plus munca şi curajul! Şi, desigur, ajutorul de Sus!
    Mulţumesc pentru încurajări, o seară frumoasă îţi doresc!

  4. Nu ştiam de această dorinţă a lui Ginghis Han, dar nu mă mir, pentru că aproape toţi marii conducători o au, la un moment dat!
    Desigur că remediul părintelui nu putea fi acceptat de cineva atât de legat de viaţă, şi de plăcerile ei!:) Dealtfel, cei care vor să îşi prelungească viaţa doresc acest lucru pentru a trăi în continuare mai multe plăceri şi stimă din partea lumii, şi nu neapărat pentru dobândirea înţelepciunii. Tocmai de aceea, nu am auzit de vreun sărac care ar vrea!:)
    Mulţumesc pentru vizită şi informaţii, Shk, şi îţi doresc o zi bună!

  5. Se spune ca Ginghis Han (Gingis Han) avea aceasi mare dorinta: sa gaseasca elixirul tineretii fara batranete, pentru a-si putea implini viziunea de a cea un mare imperiu. A intalnit un parinte imbunatatit care dupa ce i-a ascultat dorinta i-a raspuns ca asa ceva nu exista, dar daca vrea sa-si prelungeasca viata sa apeleze la abstinenta. Obiectiv imposibil de atins pentru marele han, despre care se povesteste ca “la doua sute de supusi avea cate un urmas”.🙂
    O zi buna!

  6. Ai spus un lucru atât de înţelept, Erys! Aşa e, nu orice fel de speranţă e bună! E bună doar speranţa pornită din modestie şi conştiinţă.
    O zi bună să ai, şi un weekend pe potrivă!

  7. Buna Child:

    Se putea sa nu gasim ceva minunat la tine ?
    Ne incanti mereu cu povestioarele tale.

    Asa-i si in viata, dorim totdeauna cate ceva care credem noi ca ne vor face fericiti.
    Ne trebue sau nu ne trebuie, noi il vrem cu orice pret si pana nu il obtinem nu ne lasam.
    Iar pentru al obtine, avem multe de facut, poate chiar sacrificii, deci suntem in stare de orice pentru al obtine.
    Si vedem ca ceea ce dorim noi si ni se pare de valoare, pentru altii chiar nu conteaza.
    Cat de relativa este si fericirea asta.

    Toti sa fiti fericiti si sa obtineti tot ce doriti.

  8. Aryyana, ai înţeles extraordinar de bine mesajul meu! Problema este că acele lucruri mărunte pe care le dorim nu contează, în primul rând, pentru Călăuzele noastre de Sus, şi de aceea, ne învaţă şi ei cum pot, folosind slăbiciunile noastre. Poate că în alt mod, nici nu am înţelege!

    Mulţumesc pentru urare, şi îţi doresc şi ţie nuami fericire adevărată…care să conteze!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: