Posted by: childagain | June 20, 2009

Oglinda (II)

 
 
Desigur că, de îndată ce se făcu ziuă, regele dori să îşi privească chipul în oglindă. Doar făcuse atâta drum pentru ea! Totuşi, Călăuza îl sfătui altfel:
– Nu ar fi bine să faci asta acum, măria-ta! O călătorie trebuie să aibă un început, şi un sfârşit! Iar scopul ei trebuie îndeplinit numai la sfârşit, astfel ca toate lucrurile să îşi găsească un rost. Şi apoi, la lumina zilei, efectul va fi cu mult mai mic! Ai aşteptat atât, mai ai doar puţin, până ce vei ajunge înapoi la palat!
Regele bombani, dar până la urmă, acceptă. Doar se încredinţase în mâinile Călăuzei!
Trecură din nou prin frig, ploaie, şi zăpadă.   Regele proteja oglinda cu hainele, şi cu trupul său, pentru a nu fi atinsă prea tare de arşiţă, sau de îngheţ, şi a nu se sfărâma.
În cele din urmă, după o călătorie grea, ajunseră aproape de palat, pe malul unui râu, unde făcură un ultim popas, pentru că regele era foarte obosit. Călăuza merse să mai caute ceva de mâncare (tocmai li se terminaseră merindele şi erau flămânzi), iar regele rămase singur un timp. 
Era atât de aproape de sfârşitul călătoriei…iar gândul la oglindă nu-i da pace! “La urma-urmei, aproape am ajuns”, îşi spuse el. “Cred că merit să mă uit în oglindă!” Zis şi făcut! Scoase cu emoţie oglinda de sub pulpana hainei, şi o privi…
O privi o dată, de două ori, apoi, extrem de deazamăgit, începu să o scuture, crezând că va declanşa astfel vraja. În cele din urmă, o aruncă cât colo, obosit şi furios.
Oglinda arăta ca o oglindă banală, aşa cum se puteau vedea prin toate casele. În schimb, timpul şi lipsa de îngrijire îi alungaseră luciul, încât acum arăta mai mult fumurie, şi plină de mici crăpături. Doar rama, cândva măiestrit lucrată (dar acum spartă şi înnegrită şi ea), dovedea că oglinda fusese cândva de soi.
Când veni Călăuza, regele izbucni:
– De ce ţi-ai bătut joc de mine în felul acesta, Călăuză? Pentru ce am înfruntat eu vânt, şi ploi, şi sărăcie, şi cândva, era să îmi pierd chiar şi viaţa, bolnav? Pentru ce am avut eu atâta grijă de această oglindă, ca de cea mai de preţ comoară, ocrotind-o cu trupul meu de îngheţ? Oglinzile din palatul meu sunt cu mult mai valoroase, şi chiar şi cele întâlnite în drum, ar fi mai folositoare decât aceasta, care reflectă imagini deformate!
Călăuza aşteptă ca regele să se oprească, obosit de acesată izbucnire, apoi vorbi:
– Întrucât nu ai mai avut răbdare până la sfârşit, când totul ar fi apărut altfel – în palatul măriei-tale, şi odihnit – voi încerca să îţi explic aici şi acum. Nu am să neg că oglinda nu are puterile magice pe care le-ai aşteptat măria-ta. E doar o oglindă veche, cu însuşiri şi defecte, ca toate oglinzile. Desigur că, îngrijită şi lustruită, ar arăta mai bine! Numai dragostea şi îngrijirea ce o acordăm lucrurilor le face pe acestea valoroase.
Ştiu şi că nu asta ai aşteptat de la această călătorie. Dar, rege, eu am fost trimis pentru a te ajuta să obţii lucrurile de care aveai cea mai mare nevoie: dragostea, răbdarea şi înţelepciunea. Pe toate acestea le-ai căpătat, pe cât a fost posibil, în lunga călătorie. Ai învăţat să ai milă de sărmani, să vezi adevărata valoare a săracilor, şi a bogaţilor, să înduri cu răbdare cele mai grele condiţii, pentru atingerea unui ţel. Ai învăţat, deasemenea, să te sacrifici pentru protejarea lucrului pe care îl iubeai. Iubirea şi sacrificiul tău îi acordau valoare oglinzii, şi nu presupusele ei puteri! Şi, ai mai învăţat şi să ai încredere necondiţionată în Călăuzire, ceea ce e un lucru cel puţin la fel de valoros. 
Acum, eşti pregătit pentru cealaltă mare călătorie, care te va aştepta când vei părăsi acest trup. Înainte de pelerinajul oglinzii, nu erai foarte pregătit – în ciuda faimei, averii şi oarecarei înţelepciuni pe care o căpătaseşi.
Din toate aceste motive, eu zic că această călătorie a fost un câştig pentru tine! Uneori în viaţă, drumul contează mai mult decât capătul lui.
Regele înţelese. Pentru că, într-adevăr, devenise mai bun, mai răbdător şi mai înţelept! Şi, mai înţelese că, uneori, poţi trăi o viaţă, fără să înveţi lucrurile cele mai importante. După cum şi faptul că aceste lucruri pot fi învăţate într-un timp foarte scurt, atunci când există dorinţa, şi călăuzirea.

Lucrurile importante nu iau neapărat mult timp, ci doar mult efort.

 

Responses

  1. Adica se poate spune ca de multe ori platim un pret mare pentru cele mai mici bucurii datorate doar ratiunii.

  2. Eu am inteles ca a acceptat un mare efort pentru a gasi oglinda, acesta era scopul care il facea fericit…si am spus ca i-a luat pret mare pentru aceasta mica bucurie…Si-a dat seama ca alte lucruri sunt mai importante in viata…Atat cuprinde intelepciunea mea, draga Child, cu scuzele de rigoare…

  3. Postarile tale in general,sunt oglinzile tale si reflecta foarte multe raze curate de lumina adevarata.

  4. Poveşti şi tîlcuri. Numai aici Child. Mulţumim pentre darurile făcute. Şi scuze că punctăm aşa de rar.

  5. Ioane, mă bucur că voi, prietenii mei, reuşiţi să treceţi pe aici fie şi câteva clipe! Eu înţeleg foarte bine cum stă problema cu timpul.
    Un weekend frumos să ai!

  6. jenniord, îţi mulţumesc pentru cuvintele bune! Ca de obicei, eşti foarte generoasă!
    Şi tu ai postări deosebite şi pline de învăţăminte – dar, desigur, în alt stil.

  7. Erys, se poate spune şi aşa, dacă asta vrei să vezi, conform experienţei tale! Eu am înţeles puţin altfel: şi anume, că acest preţ este necesar pentru însuşirea unor lucruri absolut necesare, şi mai valoroase decât cele după care alergăm noi, de obicei.
    Totuşi,ştiu că şi tu eşti înţeleaptă, în felul tău (toate postările tale o dovedesc), şi îţi mulţumesc pentru cuvinte.

  8. Buna Child:

    Da , din fiecare incercare avem de invatat cate ceva.Pentru a obtine ceva , trebuie sa actionam ca sa actionam trebuie sa avem si un pic de vointa.Fara vointa nu actionezi in nici un fel.
    Dorinta si vointa ne pun in miscare. Actionand, intalnim multe obstacole pe care trebuie sa le depasim si asa invatam cum sa ne descurcam si cum sa invingem. Asta ne face mai puternici si mai intelepti.
    Nu conteaza ce obtinem, conteaza ce am invatat din acea intamplare.

    Va doresc tuturor o viata fara obstacole.

  9. Aşa este, aryyana, dorinţa este motorul oricărei acţiuni, iar voinţa, forţa de propulsie. Totuşi, e bine ca şi dorinţa, şi voinţa, să fie "sub control", adică, să nu ajungă să ne propulseze dincolo de limita permisă!:) Aici intervine rolul "călăuzelor", care trebuie să ne înveţe moderaţia, şi înţelepciunea.

    Şi, aşa este, contează foarte mult "rodul" întâmplărilor, adică, învăţătura cu care rămânem! Aceasta este adevăratul câştig, şi nu atingerea unei ţinte, de multe ori derizorii.

    Mulţumesc pentru cuvintele tale înţelepte, şi îţi doresc să ai şi tu viaţa cea mai potrivită pentru atingerea ţelului tău!

  10. Am trecut sa te "citesc",sa te felicit…sa te salut cu drag si sa-ti las ceva.
    "Adu-ţi aminte că eşti un actor într-o dramă care-i aşa cum vrea cel care te instruieşte în ea: scurtă sau lungă. Dacă el vrea ca tu să joci rolul unui cerşetor, caută să-l joci bine şi pe acesta; tot astfel dacă el vrea să fii în rolul unui infirm, al unui dregător sau al unui simplu particular. Căci datoria ta este aceasta: să joci bine rolul ce ţi s-a dat; alegerea rolului aparţine altuia." (Epictetus)

  11. Loricel, îţi mulţumesc pentru cuvintele lui Epictet, atât de adevărate! Pentru a juca bine acest rol încredinţat nouă, ne antrenăm toată viaţa, şi totuşi, mereu avem scăpări, şi rateuri…Asta, doar pentru că suntem fiinţe umane imperfecte!
    De fapt, fiecare dintre noi ar dori să îşi aleagă un alt rol, care i se pare că îl reprezintă mai bine, asta-i tragedia! După cum bine spunea Noica: "Ceea ce ceri tu de la lume este infinit mai mult decât cere lumea de la tine. Ea nu vrea decât să joci un rol, tu vrei să scrii o piesă." Dar, pentru a ajunge să ne scriem singuri piesa, trebuie să avem o altă "statură"…

    Mulţumesc, din nou, pentru intervenţie, şi îţi doresc o duminică minunată!

  12. Erys, eu zic că ai înţeles tot ceea ce trebuia, dar în felul tău! Fiecare înţelegem în felul nostru, specific, şi tocmai de aceea, nu există un singur mod de a fi înţelept!

    O duminică minunată să ai!

  13. Oglinda ne-a fermecat din cele mai nescrise timpuri iar poveştile tale ne-au fermecat dintotdeauna sufletele de copii oglindite în suflete de adulţi.
    PUP DULCE UN SUFLET CALD !

  14. Mă bucur că am putut aduce puţin farmec în această lume, uneori lipsită de poezie! Şi, desigur că numai sufletele de copii percep frumos poveştile!
    Pup şi eu un sufleţel cald şi călător!:)

  15. Child … multumesc !
    Voi adormi si maine ma voi privi!
    Cine nu are un povestitor-talmaci spirutual sa-si caute un prieten, o imagine in oglinda, a ta !

  16. Şi eu mulţumesc pentru cuvinte, Brânduşa! Dar, imaginea din oglindă nu trebuie să fie a mea, ci a fiecărui cititor minunat, a părţii celei mai bune din el! Acesta ar trebui să fie rolul oglinzilor: să ne arate imaginea noastră perfectă…iar noi, să ne străduim să ajungem la ea!
    Te saărut, şi vise frumoase să ai!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: