Posted by: childagain | June 24, 2009

Despre dragostea frăţească

Citeam, sau mai bine-zis, răsfoiam deunăzi, una dintre cărţile  dragi din biblioteca mea, şi anume “Scrisori către o începătoare” de stareţa Taisia. Acum, să nu ne închipuim că acele sfaturi sunt doar pentru călugăriţe, şi cuprind precepte cu totul anevoie de înfăptuit de către păcătoşii din lume! Dimpotrivă, sunt lucruri de bun-simţ, necesare oricărui om care trăieşte printre semenii săi. După cum şi Sf. Serafim de Sarov spunea că mântuirea nu e doar pentru călugări, pentru că Hristos nu a făcut o despărţire netă între călugări şi laici. Dimpotrivă, toţi cei care purtăm numele de creştini trebuie să urmăm aceleaşi porunci pe care El ni le-a dat, şi care nici măcar nu sunt atât de greu de îndeplinit!

Dintre acestea, prima, şi cea mai importantă poruncă este iubirea aproapelui, sau dragostea frăţească. Această formă de iubire- phileia – intermediară între eros, dragostea lumească, şi agapé, iubirea divină – este şi cea care ne poate readuce, în cea mai mare măsură, asemănarea cu Dumnezeu, pierdută prin păcatul originar.  Şi aceasta, întrucât ne este foarte accesibilă, şi potrivită firii noastre, iar răsplata este cu adevărat dumnezeiască – şi aceasta chiar de aici, de pe Pământ. De fapt, răsplata apare aproape imediat, printr-o stare de bine şi o pace profundă, după înfăptuirea oricărui gest de iubire.
Totuşi, nu întotdeauna drumul iubirii, chiar şi al celei frăţeşti, este presărat cu roze! Se ştie că, de multe ori în cursul istoriei, cele mai mari suferinţe şi pierderi le-a cauzat iubirea – iubirea greşit înţeleasă – şi nu ura. Iată ce ne spune în acest sens stareţa Taisia: “De socoteşti să afli raiul pe pământ, chiar şi într-o mânăstire, te înşeli amarnic! Raiul, binecuvântarea deplină, nu există pe pământ, şi nu poate să existe, căci nu pentru pământ a fost făcut omul, ci pentru cer. Dar ca să te poţi sălăşlui în raiul cel ceresc, trebuie să îl câştigi încă de aici, prin multă muncă, necaz şi osteneală, luând adică seama la tine însăţi.[…] “Împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă, şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.” (Matei 11.12)
Şi, iată ce ne spune în continuare despre necazurile şi dezamăgirile îndurate din pricina oamenilor: “Oamenii îţi vor apărea după felul ochilor cu care-i priveşti.” Este posibil ca şi pe cei foarte buni şi binevoitori să îi vezi strâmb, şi  cei răi îţi pot apărea ca fiind buni.” “Vezi, înţelegi măreţia iubirii creştine? Trebuie să ne punem sufletele pentru făpturile asemenea nouă, adică să ne sacrificăm pentru ele fără deosebire, fără să luăm în seamă atitudinile şi dispoziţiile lor sufleteşti, chiar dacă va trebui să primim ocări şi duşmănii din partea lor, după cuvântul Domnului [—]”
Desigur că aceste sfaturi, atât de simple, şi de “logice” în felul lor – adică, în felul iubirii evanghelice – sunt, în mod paradoxal, mai greu de pus în aplicare în zilele noastre, decât în vechime! Şi aceasta întrucât omul modern a pierdut, într-o oarecare măsură, simţul sacrului, dezvoltându-şi însă, în mod proporţional, intelectul. Astfel, la fiecare poruncă a iubirii creştine, el ar putea găsi un contraargument foarte “valid” şi raţional, şi, desigur, aplicabil în societatea actuală. Însă, Apostolul Pavel chiar de acest fenomen vorbea într-un adintre epistolele sale, atunci când făcea comparaţie între “înţelepciunea de Sus” şi cea lumească. Concluzia sa era că unele lucruri trebuie judecate duhovniceşte, şi numai astfel îşi vor afla sensul, altfel,  ele părând “nebunie” în ochii celor lumeşti. Iar dragostea este unul dintre aceste lucruri, şi poate, cea mai mare taină…
În încheierea capitolului, stareţa mai spune câteva cuvinte despre un alt aspect al iubirii frăţeşti, care constituie o sursă inepuizabilă de suferinţe şi nemulţumiri – capacitatea diferită a fiecăruia de a dărui: “Domnul nu cere zece talanţi de la cel ce a primit numai doi; ci El îi împarte după puterea fiecăruia, şi la fel, îi culege după puterea înmulţirii lor. Iar noi, chinuindu-ne fără milă unii pe alţii, adesea cerem de la aproapele nostru ceea ce nici chiar noi nu putem împlini, şi în mod sigur, n-am fi putut împlini dacă am fi fost în locul lui.”
Desigur, capitolul este mult mai complex decât am putut eu reda aici, iar cartea în întregime este un mic “manual” al trăirii creştine. Însă, întrucât nu vreau să devin plictisitoare, şi nici să vă răpesc plăcerea citirii ei, mă voi opri aici.
Şi, iată cel mai mare adevăr, care poate rezuma un tom întreg de discuţii teologice:

“Cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne întru el.” (Ioan, I 4.16)


Responses

  1. Mulţumesc, bebereaga, tu întotdeauna eşti caldă şi drăguţă! Te pup şi eu!

  2. Tu nu poţi căuta ceea ce este deja în tine.
    PUP DULCE!

  3. Deja am rămas, Brânduşa, altfel, am fi avut alte întâmplări în viaţă, şi mult mai puţini prieteni!
    Te sărut şi eu, şi…multă iubire îţi doresc! De care fel ai nevoie!

  4. Sper sa reusim ! Trebuie sa ramanem, altfel … .
    Cu drag,

  5. Aryyana, poezia ta spune tot ce am vrut eu să spun, dar mai frumos, şi mai concis!
    Mulţumesc, şi eu îţi doresc tot binele din lume!

  6. Buna Child:

    De cauti raiul pe pamant
    Chiar ca esti un om pierdut.
    Noi n- am venit sa huzurim
    Ci am venit sa ne-nplinim.

    Sigur ca-i vezi dupa cum privesti
    Si ii intelegi dupa cum esti
    Nu poti gandi si alt cumva
    Decat ce trece doar prin mintea ta.

    Talantii ce ni I-a dat Dumnezeu
    Este evolutia din sufletul meu
    Daca stau pe loc si nu fac nimic
    N-am sa mai inmultesc talantii nici un pic.

    Pe toti va admir pe toti va iubesc
    Si la toti numai bine eu va doresc


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: