Posted by: childagain | July 4, 2009

Despre apă vie, lemne uscate şi alte lucruri

Cred că toată lumea a ascultat în copilărie poveşti despre apa vie, care avea puterea de a învia lemnele uscate, şi chiar fiinţele omeneşti. Toţi o luam drept un lucru firesc…în poveste, desigur!  Şi asta, întrucât tot ce e frumos, şi mulţumeşte sufletul, pare atât de firesc…
Dar, crescând, şi trecând şi noi prin încercările voinicilor din poveste, vedem că nu e atât de simplu! Apa vie, oricât ar fi ea de vie şi de clară, nu poate învia chiar toate lemnele uscate…Uneori, mai reuşeşte să dea câte o frunzuliţă, cu mare greutate…alteori, minunata ei putere se consumă chiar fără ca acel lemn să înfrunzească precum toiagul lui Lohengrin din legendă! Şi, ne simţim atât de secătuiţi, şi de inutili, încât ne întrebăm uneori: la ce bun atunci să posezi apa vie? Oare nu e un păcat, şi o pierdere, să iroseşti atâta apă vie pentru lemne uscate, care nu vor, sau nu pot, să înverzească?
În plus, apa noastră vie nu se obţine din locul unde se bat munţii în capete, ca în poveste, ci în viaţa reală, ea are o origine mai personală şi mai dureroasă: inima noastră. Fiecare strop de apă vie se obţine cu efort şi durere, şi de aceea, atunci când constaţi că nu are acea putere ştiută din poveşti, te simţi cu totul secătuit…
Dar, nu te dai bătut, şi mergi mai departe! Poate că lemnul acesta, pur şi simplu, nu a putut să înverzească, era chiar prea uscat! Şi, mergi la următorul lemn, care speri că îţi va aduce bucuria dorită. Şi, nu înverzeşte nici acela…Sau, mai există şi situaţia când pare să fi înverzit, pare să fi dat două-trei frunzuliţe, dar de aproape, vezi că sunt prea firave, şi fără vlagă în ele! Sau, mai rău, realizezi că nici măcar nu înverzise, ci era doar o iluzie, o reflexie a unui pom înverzit, din sufletul tău…
Şi, atunci când totul pare fără speranţă, atunci când nu mai vezi nici un rost în a poseda apa vie, vine Marele Grădinar şi spune: “Nu-ţi fă griji, tu ai făcut tot ce ai putut! Chiar dacă nu a avut efectul din poveste, apa vie totuşi are putere! Numai că e o putere limitată, ca a oricărui lucru omenesc – fie el şi de poveste. Mai departe, e rolul Meu să activez procesele de regenerare din lemne. Când se va întâmpla asta, şi în ce ritm, poate că tu nu vei afla acum! Tot ce îţi pot spune este că se va întâmpla…Până atunci, tu nu trebuie să uiţi de izvor, pentru că e un păcat să îl laşi în părăsire! Şi, să descoperi lemne mai puţin uscate, ca să nu îţi pierzi speranţa! Mai bine-zis – să îţi apreciezi corect puterile…Nu orice apă vie poate învia orice lemn! Dar, când vei creşte mai mult, vei învăţa şi unde sfârşeşte curajul nebunesc, şi începe lucrarea înţeleaptă. Sunt multe de învăţat, chiar şi pentru cei care cred că ştiu!”
Şi, cu asta am spus cam tot ce am învăţat din poveste…Poate or mai fi şi alte lucruri de reţinut, dar eu atât am fost în stare! Pentru că poveştile reale nu sunt atât de simple şi de frumoase ca poveştile-poveşti, şi nici nu sfârşesc întotdeauna cu “am încălecat pe o şa”…

Succesul nu constă în a nu greşi niciodată, ci în a nu repeta greşelile pe care le-ai făcut.” (G.B.Shaw)

“Toate cărările duc oriunde, de aceea este important să alegi cărarea care are inimă.” (Calos Castaneda)


Responses

  1. imi place cararea care are inima🙂

  2. da, te-am recunoscut dupa modul in care ai scris🙂

  3. Buna Copilasu:

    Tuturor ne plac povestile,dar mai ales astea spirituale.

    Ca sa primesti ceva, trebuie mai intai sa vrei ,
    ca sa "bei’ ceva trebuie mai intai sa-ti fie sete.
    Daca nu ti-e sete nu bei si atunci incepi sa te deshidratezi si sa te usuci .
    Daca vrei "viata" , atunci musai sa bei.din apa "vie".
    Numai El are aceasta apa vie si cum poate El sa-ti dea sa bei din apa Lui daca tie nu ti-e sete nu doresti asta. Ai libertatea de-a alege .Nu?
    Exact ca samanta unui mar,care contine in ea o livada intreaga.Daca acea samanta cade pe o stanca atunci nu va rodi nimic.Depinde de solul in care cade samanta .

    Tuturor va doresc sa beti din apa vie.
    Pa.

  4. Ai mare dreptate, Child, ca toata viata ai de invatat cate ceva…si tot nu le stii pe toate cand "pleci"! Important e sa fii deschis si sa vrei sa primesti ceea ce ti se ofera ca si invatatura…De multe ori am simtit ca toamna frunzelor cazute e permanenta, insa s-a intamplat sa vad "muguri" noi in gandurile mele mai bune si in trairile mele mai mature, in sufletul din ce in ce mai bogat…Probabil e forta cu care ne inzestreaza Dumnezeu, nu stiu…
    Numai bine!

  5. Viata oamenilor este un copac,cu mai multe crengi,mai groase sau mai subtiri,cu frunze mai verzi sau mai pale,care trece ciclic prin regenerare.Anumite frunze se ofilesc si cad sau sunt spulberate de furtuna pe parcursul unui ciclu de vegetatie. Depinde de codita prin care se alimenteaza si ce apa vieajunge la ea. Nu orice apa poate fi vie si generatoare de viata. Unele particule sau stropi inmagazineaza aciditate din jur si atingerea lor provoaca arsuri.

  6. Aşa este, Erys, toată viaţa învăţăm, şi cele mai importante lecţii sunt acelea ale primirii şi dăruirii!
    Toamna nu este permanentă, Erys, aşa este, dor că uneori, ea poate dura foarte mult, atât de mult încât ai impresia că nu vor mai apărea niciodată muguri! Şi totuşi, ei apar…chiar dacă nu în forma în care ne-am aşteptat!
    Mulţumesc pentru gânduri, şi rezonanţă!

  7. O vorbă înţeleaptă spune – niciodată să nu spui niciodată…. Aşa, cel "învăţat" spune – "Voi muri tot prost" …
    PUPICI DULCI!

  8. Multă apă vie să curgă pe la tine, Child.

  9. Foarte frumoasă comparaţia vieţii cu un copac, jenniord! Aşa este, fiecare crenguţă şi frunzuliţă care apare cere efort şi învăţare, şi nu orice apă prieşte…Însă, eu mă refeream la apa vie a iubirii, sprijinului şi încrederii, care trebuie să hrănească toţi "copacii" umani! Şi care, din păcate, nu întotdeauna dă rezultate…
    Eu vorbesc, desigur, doar din prisma experienţei mele, şi nu am dreptul să influenţez alte păreri. Mă refeream doar la acei oameni cărora le dăruieşti mereu "apă vie", ştiind că ei nu pot răspunde momentan, pentru că au mii de probleme şi dureri. Şi totuşi, ei promit că totul va fi bine cândva, într-un viitor îndepărtat (şi care mereu se îndepărtează, precum Fata Morgana:)), atunci când vor fi capabili să ofere mult, atât de mult…Şi timpul trece, şi acei oameni nu au absolut niciodată timp pentru tine…Nici chiar atunci când ai avea cea mai mare nevoie! Dar tu dăruieşti mereu, pentru că ştii că ei au atâta nevoie…Şi tot aşa, până ce realizezi că, după luni, sau chiar ani, eşti la fel de singur ca la început, şi acel viitor minunat nu s-a apropiat nici cu un milimetru! Iar apa vie s-a irosit în zadar…cel puţin, după măsurile noastre omeneşti!
    Povestea se repetă o dată, de două ori…până ce stai, şi îţi faci un bilanţ, şi zici: "Ia stai puţin! Ceva nu merge! De ce irosesc eu apa vie? Să o torni unui copac uscat care revine la viaţă, e un lucru minunat şi de folos, dar unor copaci care doar o sorb, ca şi cum li s-ar cuveni, şi nu dau în schimb nici măcar o frunzuliţă, e chiar o risipă condamnabilă!"
    Desigur, apa noastră omenească e plină de imperfecţiuni…şi poate că nu are întotdeauna gustul dorit! Numai apa de Sus poate da viaţă cu adevărat! Şi atunci, mai bine te rogi pentru acei oameni să primească apa de Sus, ca abia apoi să fie capabili să o preţuiască şi pe cea de aici.

    După cum spuneam, eu vorbesc de viaţa, şi experienţele mele! Ale altora pot fi diferite…Unii copaci se pot hrăni reciproc cu apă vie, cel puţin o perioadă…E o situaţie ideală, pe care eu nu am întâlnit-o până acum decât în poveşti!
    Dar, după cum spuneam, pentru alţii poate fi reală! Şi, poate că ei nici nu-şi dau seama, pentru că s-au obişnuit cu gustul apei vii…:)

  10. Aryyana, ai spus nişte lucruri foarte adevărate! Poate că nu cerem aşa cum ar trebui, ca să primim ceea ce avem nevoie! Sau poate că, nici noi singuri nu ştim exact ce avem nevoie…şi atunci, El ne trimite alte lucruri, la care nu ne-am gândit, şi care ne trebuie cu adevărat! Deşi, nu după măsurile noastre omeneşti…
    Mi-a plăcut şi că ai amintit pilda evanghelică a sămânţei! Aşa este, depinde mult în ce sol cade sămânţa…printre altele! Şi, depinde şi de calitatea apei vii care a hrănit-o! Pentru că, uneori, apa vie de Sus, o transformăm, fără să ne dăm seama, în material pentru dorinţele şi trăirile noastre omeneşti! Însă, chiar dacă se întâmplă asta, o sămânţă hrănită cu această apă vie, va realiza după o vreme…

    Mulţumesc pentru urare, aryyana, şi eu îţi doresc să ai parte de cea mai autentică apă vie!

  11. Bebereaga, vorba asta e chiar înţeleaptă! Şi din păcate, mereu o uităm!:)
    Aşa e, prostul moare tot prost numai dacă merge mereu pe acelaşi drum! Dacă însă ar avea măcar dorinţa de a înţelege ce s-a întâmplat, şi care ar fi drumul bun, lucrurile ar sta cu totul altfel!

    Mulţumesc pentru încurajare, şi te pup şi eu!

  12. Ioane, mulţumesc de urare, şi asemenea îţi doresc şi ţie! Oricum, pe la toţi curge întâi apa de Sus, iar cea de jos, îi va urma!

  13. Da, şi mie! Ca şi şinele tale… Şi ele au inimă, ştiu eu!:) (Cred că ţi-ai dat seama că şi eu am o "căsuţă" pe blogspot!)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: