Posted by: childagain | July 6, 2009

Câteva consideraţii despre lumea modernă

Nu intenţionez vreun pamflet; nu aş vrea acest lucru, în primul rând, pentru că pamfletul nu se potriveşte prea mult cu spiritul creştin! Nu aş dori să fac nici măcar observaţii critice, ci doar simple observaţii…Chiar dacă sunt, în majoritate, triste!

Aşadar, ceea ce se observă, chiar şi de la prima vedere, în societatea noastră, este graba, superficialitatea şi deriva valorilor. Cu alte cuvinte, să avem cât mai repede ceea ce ne trebuie nouă, iar ceea ce considerăm că nu ne trebuie, să aruncăm tot atât de repede! Desigur, lucrurile, sentimentele, situaţiile, pot fi de folos o vreme – atât timp cât ne aduc nouă o satisfacţie materială sau psihologică. Dar, atunci când această satisfacţie încetează, sau ne plictisim, sau descoperim alte lucruri, sentimente, situaţii mai atrăgătoare pentru spiritul nostru, aruncăm rapid ceea ce e vechi la coşul de gunoi al  existenţei noastre, fără o privire măcar.

Acum, nu spune nimeni să ne cramponăm de trecut, sau de lucruri şi situaţii neviabile! Dimpotrivă, reînnoirea permanentă este o cerinţă a oricărui drum spiritual, este chiar un sine-qua-non, după cum se exprimă Eckhardt Tolle – despre ale cărui lucrări (şi în special “Puterea prezentului”) am vorbit pe acest blog. Însă, depinde mult cum şi când facem acest lucru! Este bine să o facem în mod natural, urmând cursul firesc al lucrurilor – sau “curgând o dată cu apa”, în sensul filosofiei daoiste. Mişcările bruşte şi lipsite de respect nu aduc nici un bine individului, sau societăţii ca atare. (Şi, s-au văzut zeci de exemple în acest sens, chiar şi în istorie, dar nu are rost să începem acum o lungă înşiruire.) Toţi maeştrii autentici şi-au învăţat discipolii să parcurgă etapele în mod firesc, pe măsura desfăşurării lor, şi să aibă respect pentru “lucrurile mici”. Acei care au efectuat “ruperi” bruşte, sau chiar brutale, la adresa societăţii, sau  a unor indivizi, au avut de suferit consecinţe, chiar dacă nu imediat! Valabil atât pentru acei tineri care mergeau la călugărie fără să îşi anunţe părinţii – supunându-i astfel unor mari suferinţe şi îngrijorări – cât şi pentru cei ce trăiau în lume, dar hotărau, la un moment dat, să nu îşi mai respecte partenerii de afaceri, şefii, prietenii, familia. Par lucruri mici, dar nu putem şti niciodată cum apar ele în ochii Divinităţii! Chiar dacă spunem că suntem oameni de spirit, şi urmăm un drum spiritual, dacă faptele noastre contrazic acest lucru, trebuie să ne întrebăm ce cântăreşte oare mai mult în ochii Lui: propria noastră părere despre noi, sau purtările noastre, care se răsfrâng asupra celorlalţi?

Dar totuşi, atunci când schimbările vieţii noastre urmăresc un ţel mai profund, chiar dacă, fără voia noastră, îi influenţăm pe ceilalţi, putem spune că avem circumstanţe atenuante. Însă, aceste cazuri sunt destul de rare în societatea actuală! Ceea ce se observă mai mult este, după cum am spus, deriva – adică, alunecarea de pe un drum pe altul, în urmărirea (uneori subconştientă) a propriilor interese şi plăceri, pe care le deghizăm în idealuri. Nici acest lucru nu ar fi rău întrutotul (pentru că individul trebuie să îşi urmărească şi propriile interese – conform piramidei necesităţilor a lui Maslow), dacă ar fi făcut, după cum am spus, cu sinceritate şi respect faţă de ceilalţi – cu respectarea, adică, a sentimentelor şi punctelor lor de vedere.
Terapeutul Serghei Lazarev ne indică două moduri în care pot fi “conduse” situaţiile la modul eficient: strategia şi tactica. Însă, ele nu se referă la ştiinţa războiului, ci la aceea a convieţuirii în lume. Strategia se referă la încercarea individului de a-şi armoniza propriile interese cu ale celorlalţi – de a ajunge, adică, la un consens. Cu alte cuvinte: eu vreau asta, tu vrei cealaltă, ceea ce vrem noi amândoi nu se prea poate în acelaşi timp, şi atunci, să încercăm să găsim o cale de mijloc!
Deşi nu e o cale întrutotul altruistă, dar pentru că ţine cont şi de punctul de vedere al celuilalt, este totuşi acceptabilă. Oricum, mai mult decât simplul: “eu vreau asta, şi altceva nu mă mai interesează:”
Calea tacticii se referă, pur şi simplu, la aplicarea punctului de vedere divin asupra situaţiilor. Adică, atunci când lucrurile nu par să se poată rezolva “în exterior”, să recurgem la ajutorul divin – prin rugăciune – individuală, sau în cadrul Bisericii. Şi atunci, ele vor găsi o cale de rezolvare “prin interior” – prin schimbarea esenţei situaţiilor, sau a sentimentelor umane. În acest caz, schimbările – dacă trebuie să se facă – vor decurge lin, şi fără suferinţe sau jigniri nedorite. Putem avea chiar surpriza ca oamenii să aibă înţelegere faţă de sentimentele şi interesele noastre, şi să îşi schimbe ei-înşişi sentimentele la modul optim.

Dar, toate aceste căi, după cum uşor se poate vedea, cer un anumit grad de maturizare psihologică. Este un anume prag, atunci când copilul trece de la noţiunea de “eu vreau” la aceea de “eu vreau, dar aş vrea să nu te supăr nici pe tine.” Acelaşi prag apare şi la nivel social.  Erich Fromm, un eminent psiholog american, despre a cărui carte – “Arta de a iubi” – am vorbit pe un alt blog, compară nivelul psihologic al societăţii actuale cu acela al unui copil de 4-5 ani. La această vârstă, el vrea doar să se joace, şi să nu fie deranjat prea tare. Desigur însă, că el va alerga la tata (în acest sens, Părintele divin) deîndată ce va avea o supărare, sau o temere (şi, de fapt, numai atunci!)

Societatea Evului Mediu avea nivelul psihologic al unui copil de 8 ani: el se juca, dar era permanent conştient de prezenţa tatălui, a cărui stimă dorea să o câştige. Şi, în acest sens, el era conştient şi de ceilalţi, pentru că ştia că Tatăl îi iubeşte pe toţi…Oare, cât de mândri trebuie să fim noi, cei moderni, de evoluţia noastră?
Întrucât am spus deja prea multe lucruri, mă opresc aici, lăsând pe fiecare dintre dv. să îşi facă propria imagine despre societatea actuală, şi despre modul în care ar putea fi ea schimbată. În bine, desigur!

“Viaţa noastră nu este altceva decât o cale a desăvârşirii, prin legăturile cu Dumnezeu, şi cu aproapele.” (Avva Dorothei)


Responses

  1. Asa-i?🙂 Dar e totusi epoca noastra! Trebuie sa incercam sa facem ceva din ea!:)

  2. Asta e, aryyana, ai înţeles bine că deciziile noastre sunt cele care ne "croiesc" calea! Şi, în principal, deciziile legate de ceilalţi – pentru că aici e "tema" cea mai grea! E o adevărată artă să îmbini binele tău, cu al celorlalţi, sau măcar – după cum sună un cunoscut principiu al medicinei – "primum non nocere". Dacă toţi s-ar conduce după acest principiu, lumea ar fi ceva mai bună…şi, culmea, s-ar descoperi că lucrurile se pot aranja şi "de la sine", fără prea mult efort şi sacrificiu! Pentru că noi ne temem de unele lucruri, dar s-ar putea descoperi că temerile sunt fără obiect!
    Toate acestea sunt "rupte din experienţă", de aceea îmi permit să le spun!

    Mulţumesc pentru gândul bun, şi o zi bună şi ţie!

  3. Buna Child:

    In sfarsit am reusit sa intru si eu in blog.
    Da, toti suntem in vizita in acest loc si in acest moment.Suntem doar in trecere.Am venit sa observam, sa invatam, sa crestem,sa iubim si sa ne intoarcem acasa,
    Am venit sa ne perfectionam.Cum?
    Asa cum poate fiecare, cum crede fiecare, cum stie fiecare, cum vrea fiecare,cum…fiecare.
    In functie de deciziile pe care le luam ,vom vedea cat de performanti am devenit.

    O zi minunata tuturor.
    Pa!

  4. Erys, atunci cand vom face toate acestea, vom putea spune ca suntem cu adevarat crestini! Din pacate, chiar si cei mai responsabili au uneori momente de "pierdere a controlului"!

    Despre educatia tineretului, sunt de acord cu tine, mai ales ca am si eu un baietel, care trebuie convins in fiecare clipa de necesitatea altruismului.:) Si totusi, el e foarte credincios, si de mic imi punea niste intrebari filosofice de ma incuia!:)

    Multumesc pentru ganduri, Erys, si tie o seara minunata!

  5. Exista si din astia?:)

    Inca o data, relaxare placuta la mare!

  6. Păi faceţi ce vreţi din ea. Ce, vă ţin io ?
    Apa trece, pietrele rămîn. Eu sunt un bolovan !
    PS – Un bolovan pupăcios…

  7. Da, există şi din ăştia, dar la singular: IO, DINU CEL DESCULŢ-007…

  8. Din cand in cand ar trebui sa ne verificam starea de omenie, cantitatea de egoism, starea auzului la vocea omului de langa noi, deci ca si cum ne-am face analizele de sange, sa ne facem analiza starii sensibilitatii si a starii simturilor. Pentru a fi "om adevarat", nu se cere implinirea catorva conditii, ci a TUTUROR, nu catva timp si din cand in cand, ci TOT TIMPUL, nu in anumite conditii si la alegere, ci NECONDITIONAT.
    Daca acum, in epoca noastra moderna, totul a crescut mai repede decat Fat Frumos din basme, pasul tineretii trebuie si el sa fie mare si indraznet. Si ei trebuie sa fie constienti ca sunt necesare exercitii nu numai de matematica, ci si de generozitate, de raspundere, de autocritica, de demnitate, de disciplina, de indatoriri…etc.
    O seara placuta si numai ganduri bune din partea mea!

  9. Nu-mi place epoca modernă !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: