Posted by: childagain | July 8, 2009

Solenoid

Orice melodie are

acorduri repetitive,

chiar dacă nu întotdeauna

armonice…

Spirale,

spirale similare,

deşi nu identice

şi posibil ascendente,

Acesta e

traseul solenoidului

numit viaţă…

Iar când sarcina electrică

devine excesivă

intervine o descărcare

vitală… 

E o poveste

ce se repetă

de atâta timp

încât mă mir

că Povestitorul

nu oboseşte…


Responses

  1. iar noi nu am invatat inca nimic in peste 2000 de reiteratie…tot ce se putea spune s-a spus ,tot ce s-a putut scrie s-a scris…dar nimic din ce a fost spus si scris nu ne descopera viata asa cum e ea de fapt…dc?…simplu pentru ca inca nu suntem pregatiti sa o vedem…cat o sa mai dureze pana cand " o sa dea si noua okii" precum animalelor…suntem inca in faza in care suntem orbi…

  2. Povestitorul nu va obosi. Viata e o spirala. O spirala care , la un moment dat, se opreste. Sau incepe o alta spirala……….

  3. aici e farmecul… nu oboseste si o ia mereu de la capat🙂

  4. Dinule, pe langa faptul ca nu inteleg foarte bine nuantele porumbei/albatrosi, si ce ii intereseaza pe fiecare:) (probabil sunt cam obosita acum, dupa munca), ma bucur ca ai stabilit data. Sper sa retina si ceilalti porumbei/albatrosi!:)

  5. Lasa-l sa se DESFASOARE, ca se INFASOARA EL…Spirala Timpului…

  6. Nu-ti face probleme, Child! Eu am facut un joc de cuvinte care se dorea a va face sa zambiti…nu m-am gandit la nimic altceva. Mi-a facut placere, sa spun asa, sa ma bag in vorba. Nu sunteti voi mereu cu mine aici?
    V apup, pe curand!

  7. O să mai văd, peste 8 ani. Deşi chiar în vara asta cred că voi începe să nu mă mai simt albatros. Cred că mă voi metamorfoza într-o scoică de mare, mă voi închide acolo între valve şi voi aştepta să mă ducă valurile spre alte ţărmuri…

  8. Pentru că… dup`atâta viaţă latentă, pribegind pe-ntinsele cărări, pot face chiar o perlă. Dar nu oricine o poate vedea. Dar ea este acolo, între acele valve de sidef, aşteptând. Şi de atâta aşteptare, ea, perla, se tot măreşte şi se măreşte… Şi tot încerc în disperarea-mi mută să atrag atenţia cuiva, dar… lumea trece mai departe. Şi perla creşte, în neştire, în amorţeală, în tristeţe…

  9. Wow…ati luat-o razna? Lumea face copii si voi va ocupati cu matasurile fine si cu culturile de perle?…La naiba! Nu’nteleg nimic…doua pasari, care nu vor mai fi mult , ca se vor face alte pasari,da’ tot cu pene, una e nemuritoare, alta se transforma in scoica-fat-frumos cu perla…care sta pe fundul apei si creste, creste, creste,…Opreste-te Dinule,pretiosule, din crescut, fiecare cu specia lui…opreste-te si tu sa te vada lumea aia care trece…Asa! Nu-i asa ca nu mai esti trist?
    (Child, Dinu, a fost o gluma!) Va pup!

  10. @ Ioane, poeţii înţeleg mai bine lucrurile care ţin de "filosofia devenirii", nu ştiu de ce…:)

    @ Brânduşa, mă bucur că ai revenit aici, printre noi, deşi m-am bucurat nespus să te cunosc şi "sub aspect tridimensional"!:) E bine că vara asta ţi-ai urcat "spirala" din plin!
    Te sărut şi eu!

    @ Erys, aşa e, greu e ca lucrurile să înceapă să se desfăşoare, că de "înfăşurat", e mult mai simplu!:)Valabil şi pentru timp, şi pentru orice proces…

    @ Dinu, ai reuşit să îmi descreţeşti fruntea, după o zi de muncă grea! Dar dacă unii rămân pescăruşi/albatroşi chiar şi după acea vârstă?:) Poate nu e aşa de greu!:)

  11. Poate viaţa ta adevărată va începe abia după ce vei deveni scoică…şi apoi, vei trece şi de asta! Întotdeauna, înaintea fluturelui,a existat omida!:)

  12. Ei, lasă că-mi explici cum e treaba cu solenoidu` peste o săptămână, când ne vom întâlni cu bloggerii la mare. Îţi poţi închipui, ce romantic… Doi porumbei, lipăind pe malul mării, pe nisipul rece, sub clar de lună, şoptindu-şi amintiri galeşe despre mişcarea browniană, sin(x) ctg.@ , şi mărimi sinusoidale… Pentru ca, mai apoi, să aplice legea lui Arhimede: "Un corp cufundat într-un lichid," … se udă. AH !

  13. Erys, nu am mai răspuns la comentul lui Dinu, pentru că a fost mai mult un fel de meditaţie personală, şi orice răspuns mi s-ar fi părut nepotrivit.
    Mă bucur că pui atâta suflet în prieteniile pe care le ai, fie şi în cele virtuale, pentru că la fel sunt şi eu! Dar trebuie să precizez că fiecare dintre cele două păsări are drumul său propriu, şi nu o poate ajuta pe cealaltă decât, cel mult, printr-un tril de încurajare!:) Poate că au fost şi alte interpretări pe aici, dar eu îţi spun ce este, ca să nu fie confuzii!:)

    Şi eu îmi doresc ca perla din scoica respectivă să ajungă să fie preţuită după cum merită, dar pentru asta, nu pot decât să mă rog!

    O searî bună, şi..aştept sî ne vedem cu toţii! Ca să asculţi "păsările" pe viu!:)

  14. Scuze, văd că, in grabă, am început să încurc literele!:)

  15. Am luat un vis, răsucindu-l
    Dar oricât m-am jucat,
    Nu mi-a ieşit decat o Cale Lactee,
    Ce se-nvârte-n jurul meu.
    Apoi am luat două vise
    Dar oricât m-am chinuit nu am reuşit altceva,
    Decât să le răsucesc jur-împrejur, descâlcind viaţă.
    Am luat atunci trei vise şi eternitatea ţi-a strecurat îndoiala
    Pentru că nimic nu-mi reuşea, oricat le-aş fi sucit şi răsucit.
    Şi fiidca nu se legau, le-am împletit coadă:
    Unul s-a albit, luminând întunericul.
    Al doilea s-a-nroşit răspândindu-mă,
    Iar cel de-al treilea a rămas întunecat,
    Acunzând toate răspunsurile.
    Şi neputinţele.
    Macovei Costel – Spirale

    Multumesc de vizita…imi place aici la "tine"

  16. Si noi te pupăm, Erys! Şi, să ştii că ţinem la glumă!:) Cred că o glumă bună este tot ce îi trebuie prietenului nostru Dinu ca să iasă din starea de…scoică!:)

  17. În anul 3 de facultate am luat 10 la examenul de fizică, pe subiectul "Mărimi sinusoidale". Acum nu mai ştiu ce-s alea, dar îmi place însemnarea şi autoarea ei !

  18. Am zis porumbei, nu albatroşi. Şi sigur, îi va interesa mai mult chimia. Iar apoi, spre sfârşit, muzica, sculptura, arta în general. În fine, să zic că acest eveniment să aibe loc sâmbătă 18 iulie a.c., cam pe la 17:04 ? Să zic !

  19. Buna Child:

    Suntem pe spirala evolutiei si nu se stie unde si cand se va opri ea.
    Nu se stie macar daca am urcat putin, sau… poate am coborat.
    Cine stie in afara de EL unde ne situam si unde trebuie sa ajungem.

    In orice caz, tuturor va doresc sa urcati cat mai sus.
    Pa!

  20. Loricel, poezia ta este absolut superbă! De fapt, nu e a ta, dar e un cadou de la tine!

    Aşa facem şi noi, cu visele noastre!Că ne dăm seama, sau nu…

    Şi mie îmi place mult la tine, de aceea te vizitez când am timp…din păcate, nu prea des!

    O seară frumoasă!

  21. Cum Aryyana, tu (mai) crezi în evoluţie ? Că eşti din maimuţă ? Iar dacă viaţa e ca o spirală, atunci mişcarea de rotaţie a ei a fost la început centrifugă, dar acum, de vreo 50 de ani încoace (la noi cam imediat după XII `89) centripetă !
    Trebuie să ajungem la punctul terminus, adică să ne omorâm între noi.
    Da, coborâţi în sus.
    TOT ÎNAINTE ! Că era mai bine înainte.

  22. Nu oboseşte pentru că se schimbă mereu, într-o spirală a povestitorilor.

  23. Dinule, şi eu am fost "roaba" fizicii, însă în liceu!:) Am făcut un liceu de matematică-fizică, şi unele noţiuni mi-au rămas foarte bine fixate chiar şi acum, după atâţia ani! (Unde mai pui că unele părţi din fizică se cereau şi la admiterea la Medicină!)
    Dar, ideea însemnării are doar o vagă tangenţă cu fizica!:)

    Mulţumesc pentru aprecieri, dar lasă că şi tu pui însemnări bunicele!

  24. E un punct de vedere pe care tu mi l-ai readus în memorie, Ioane! De fapt, aşa se şi spune: ca oamenii au două poveşti – mica, şi marea poveste. Cea mică se referă la evenimentele "vizibile" ale vieţii lor, şi la scopurile lor de toate zilele. Cea mare reprezintă planul divin pentru omul respectiv, care rămâne ascuns, dar transpare din când în când, în momente de graţie. Şi, desigur, la înţelesul profund al faptelor şi evenimentelor, dincolo de sentimnetele pe care ni le trezesc ele. Această poveste doar unii oameni o pot vedea, şi nici ei tot timpul…

  25. Ioane, iată un nou punct de vedere! Pe lângă Povestitorul principal, mai suntem şi noi, micii povestitori, care avem şi noi un cuvânt de spus pe "spirală"!Ba, chiar, unii povestitori au un cuvânt de spus şi pe spiralele altora!:) Depinde însă cum influenţăm noi spiralele, asta e o mare răspundere…

    Mulţumesc de vizită, şi urcare plăcută!:)

  26. Aryyana, aşa este, nimeni nu ştie unde şi când se va opri..aşa cum nu ştim nici unde ne aflăm pe spirală, după cum bine ai zis! Însă, ceea ce putem face este să participăm la "deschiderea" ei, după cum îi spuneam mai sus lui Atelocin. Prin cât mai multe acumulări valoroase! (A nu se înţelege, însă, "bunuri materiale"!:))

    Şi eu îţi doresc să ajungi cât de sus îţi este posibil! Te sărut!

  27. Atelocin, aşa este, Povestitorul nu va obosi, dar noi suntem obişnuiţi să Îl privim prin prisma măsurilor noastre omeneşti!:) Eu, în mod sigur, aş fi obosit în locul Lui!:)

    Viaţa chiar este o spirală – este ceea ce au descoperit cei care studiază energiile universului, şi ale fiinţelor umane. Şi, e şi ascendentă! Contează numai ca "deschiderea" (sau raza) finală a spiralei să fie mai mare decât cea de început. Asta înseamnă că fiinţa a evoluat, şi a acumulat o cantitate de energie-informaţie peste cea cu care a venit la întrupare.

    Desigur, după viaţa în trup material, începe o altă spirală, dar despre aceea nu ne putem da prea multe păreri…

  28. Nervblood, cred că nu este foarte exact spus că nu am învăţat nimic! Mai curând, că omenirea întâmpină aceleaşi probleme, aceleaşi întrebări, la care răspunsul este la fel de greu de găsit! Însă, unii l-au găsit chiar şi cu mii d eani în urmă, alţii, acum…Nu e vorba de omenire ca ansamblu, ci de indivizi, pentru că, la urma-urmei, indivizii crează omenirea. Dacă tu vei reuşi să "deschizi ochii", şi să afli răspuns la problema propriei tale "spirale", sau vieţi (adică, de ce s-au petrecut lucrurile aşa, şi nu altfel, şi care e misiunea ta), în mod cert, vei ajuta şi omenirea! Pentru că "fiecare om e forma spontană a umanităţii" – după cum spune Montagne.

  29. Elza, ai prins un sens plin de optimism! Aşa este, aşa cum spirala nu oboseşte, nici noi nu trebuie să obosim!
    Mulţumesc, te sărut!

  30. Dinule, m-ai făcut să zâmbesc! E aici vorba de o evoluţie, dar nu a lui Darwin!:)

    Da, există şi spirale centripete (adică, cu sensul îndreptat spre propriul lor centru – a se citi "egoism"), însă, nu trebuie să le vedem doar pe acelea!

    Era mai bine înainte, în Epoca de Aur a omenirii (şi nu e vorba de cea a lui Ceauşescu:), ci de timpul când zeii umblau pe pământ), dar de atunci încoace, se pare că noi avem misiunea de a reinstaura acesată Epocă de Aur! Asta, ca să avem o ocupaţie, şi să nu ne mai omorâm între noi!:)

    O seară bună, şi pregătiri uşoare pentru plecare!

  31. Ai prins sensul sinusoidei, jenniord! Ascensiunea aceasta trebuie să fie şi cea pe care ne-o dorim, dar mai ales, cea care ne este "înscrisă în programul de zbor"!:) Şi pe care, la rându-i, trebuie să îl descoperim treptat!

  32. Viata este o sinusoida cu o traiectorie speciala pentru fiecare. Important este sa reusim sa construim ascensiunea cea mai aproape de suflet si pe care ne-o dorim.

  33. Da, mica şi marea spirală. Un punct de vedere interesant.

  34. Dinule, îţi explic atât cât îmi aduc eu aminte, că totuşi liceul e cam departe!:)

    Cât despre porumbei, ca să nu-şi facă lumea impresii greşite, precizez că va fi un stol, şi nu doar doi…şi toţi "prietenoşi"! Cel puţin, aşa sper…Desigur, nu toţi vor fi preocupaţi de fizică!:)

  35. Uf, bine dragelor, ies dintre vAlve şi intru-ntr-o cochilie de melc. Nu, staţi blânde; nu ştiţi de crabul Diogene ? Diogene a fost un mare filozof al antichităţii, un om de o cultură extraordinară, dar care avea şi el o ciudăţenie: îi plăcea să doarmă într-un butoi. De acolo vine şi asta. Există o specie de crab, care pentru a se ascunde de prădători caută un melc cu cochilie, îl dă afară din casă (uneori chiar îl omoară dacă proprietarul se împotriveşte) şi se bagă-n locul lui. Crabul Dyogene !

  36. Orice melodie are
    acorduri repetitive,

    chiar daca nu intotdeauna
    armonice…
    Spirale,
    spirale similare,
    desi nu identice
    si posibil ascendente,
    Acesta e
    traseul solenoidului
    numit viata…
    Iar cand sarcina electrica
    devine excesiva
    intervine o descarcare
    vitala…

    E o poveste
    ce se repeta
    de atata timp
    incat ma mir
    ca Povestitorul
    nu oboseste…

  37. vzlik, din moment ce ai simtit nevoia sa rescrii poezia mea, trebuie sa deduc ca ti-a placut!
    O zi buna, si multumesc de vizita!

  38. Ăsta nu-i comentariu, Vzlik. E copy-paste pe însemnare. Dar te iert. Cănd eram mic am citit o poveste ştiinţifico-fantastică, "Robinsonii Cosmosului", de Francis Carsac (Editura tineretului – 1964). Unde era un personaj Vzlik, sub forma unui centaur de tip swiss roşu (bun).
    Altfel, acum vreo 20 de ani am făcut un tablou "Centaur pe spirala timpului". Mi l-a luat o olandeză…

  39. Din păcate.

  40. Şi… dragă Child, cât suntem încă tineri, suntem porumbei şi pescăruşi (albi). Toţi, fără excepţie. Apoi, când nu vom mai fi tineri (după 58 de ani), devenim GOGOMÂRCI !

  41. Simpla, eterna poveste !
    Si ce frumos, o "spirala" !
    Cu drag,

  42. Diogene cunoştea adevărul implacabil al întregii creaţii, dar să îl lăsăm deocamdată în butoiul său iubit, unde este mai fericit decît toţi oamenii la un loc.
    Este o poezie deosebită, întradevăr, şi reflectă întocmai esenţa vieţii. Însă omul, din păcate nu se poate identifica, în acest moment, cu această esenţă. E doar o diferenţă de nuanţă, căci în realitate ceea ce am spus mai devreme este o falsitate. Dar, Universul nu se mişcă după legile noastre logice. Ci noi ne mişcăm după o MICĂ parte din legile Universului. El o bănuieşte, o miroase, o gustă doar, viaţa. Nu se poate lăsa pătruns de ea. Ceva i se împotriveşte. Deşi el doreşte din tot sufletul să se lase pătruns de viaţă. Şi iarăşi, ceea ce am spus contravine flagrant cu adevărul… dar există un rost în spatele tuturor acestor contradicţii. Rostul lor este spirala către înalt… dar şi asta din urmă, este o contradicţie a adevărului…

    Fiţi pe pace, aşadar, totul este unde şi cum trebuie să fie.

    Fiţi iubiţi!

  43. Acum cînd citesc, iar, observ iar contradicţiile care răsar din încercarea de a transpune în cuvinte ceea ce gîndeam. Căci realitatea nu este nicio realitate. Off…

    Am uitat să îmi cer iertare, child, că am lipsit atîta vreme, dar am fost ocupat🙂

    Bine am revenit, deşi pentru foarte scurtă durată…

  44. @ Dinu, Diogene a fost o personalitate pe care am respectat-o extraordinar! Uneori, în anumite aspecte, cred că mă asemăn cu el!:) Nu sub aspectul crabului-Diogene, asta nu:), ci sub cel al iubirii adevărului. Deşi, nu am tocmai forţa lui de convingere!:)

    @ bnegativ, salut întoarcerea ta cu forţe proaspete! Se vede că absenţa ţi-a priit, pentru că prinzi foarte bine nişte adevăruri profunde.
    E adevărat că noi avem doar iluzia că Universul se mişcă după legile noastre. E ca şi cum un şoricel care pune lăbuţa pe un stâlp, ar avea iluzia că el susţine stâlpul! E o comparaţie prea puţin poetică, dar e singura pe care am găsit-o acum!:)

    Faptul că noi ne mişcăm după legile universului (nu după o mică parte, ci după toate, doar că le manifestăm pe rând, pe măsura "creşterii" noastre), îl descoperim mai târziu, atunci când vedem că "aceea ce e jos, e totuna cu ceea ce e sus". Este ceea ce am descoperit şi eu, mărturisesc, pentru că poezia am scris-o pornind de la nişte "spirale repetitive" ale vieţii mele proprii. Apoi, mi-am dat seama că acelaşi lucru se petrece şi în Universul mare…dar la o altă scară!
    Universul mare se reflectă în universul mic, şi acesta din urmă reproduce, destul de exact, procesele universului mare…Însă, ca să îţi dai seama de asta, durează, pentru că procesele din universul mic nu au chiar aceeaşi formă cu cele din universul mare. Doar esenţa e aceeaşi!

    Mulţumim pentru urare, şi pentru încurajare! Zbor lin!:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: