Posted by: childagain | July 18, 2009

Lumina din amurg

 

Se ştie că lumina din amurg e calmă şi blândă, şi e formată din contopirea multor tonuri de culoare, ce trec dintr-unele într-altele.  Tocmai aceste alternanţe dau frumuseţea, dar nu numai! Nu ştiu de ce, dincolo de tonurile schimbătoare, în care predomină roşu şi violet, eu am reţinut mai mult o culoare de miere. Pentru mine, acesta reprezintă amurgul: culoarea mierii, şi senzaţia de “concluzie înţeleaptă” a zilei. Acum, e posibil să nu fie aşa pentru toată lumea, dar eu aşa simt!

Similare luminii amurgului sunt şi anumite înţelegeri care se formează în noi, cresc, “se coc” până la o anumită nuanţă, apoi, ajung la “concluzia zilei”: culoarea mierii – respectiv, “prinderea” esenţei unei situaţii.   Pentru că înţelegerea nu e un proces instantaneu! Desigur, anumite “fragmente” de înţelegere pot surveni instantaneu, dar pentru formarea imaginii generale – sau pentru ca “puzzle”-ul să se completeze – e necesar mai mult timp…variabil pentru fiecare persoană în parte! În acest sens, putem spune că fiecare proces de înţelegere este “o zi” – zile de lungimi diferite pentru fiecare, desigur – dar “tabloul general” îl avem abia în amurg! Atunci când “toate piesele se aşează la locul lor”, şi apare acea lumină blândă – dincolo de suferinţe, iluzii, dezamăgiri…sau, ce am mai întâlnit pe parcurs!

Curios că, atunci când înţelegem, toate situaţiile – fie ele cât de “controversate”, sau de “improprii”- îşi pierd caracterul “tragic” sau “potrivnic”, şi devin, pur şi simplu, etape ale unui proces, ale unui drum. Desigur, pentru asta, e nevoie să înţelegem cu adevărat, să trecem de “interpretarea eului”. Şi, pentru ca acest lucru să se petreacă, e nevoie de puţin har, care să ne salte, măcar pentru o perioadă, “pe acoperişul casei”  – după expresia maestrului Aivanhov – sau, la nivelul Sinelui nostru divin. Şi, la fel se petrec lucrurile şi în cazul înţelegerii esenţei unor persoane, sau în cazul oricărei alte înţelegeri!

O singură adăugire aş mai avea, importantă: atunci când vrem cu disperare să înţelegem ceva, nu trebuie “să forţăm”, alunecând astfel în raţionalizare gratuită, şi care nu relevă decât o schemă palidă a situaţiei respective. Un autor de S.F. spunea că “nu poţi sili înţelegerea să vină”, şi avea mare dreptate! Ceea ce este de făcut este ca, dimpotrivă, să ne eliberăm mintea de situaţia respectivă, şi să ne ocupăm cu alte lucruri, mai relaxante. Dacă e un lucru de extremă importanţă, putem să ne şi rugăm! Apoi, în timp, la un moment dat, va veni ” o revelaţie”  – nelegată însă de situaţii concrete şi în desfăşurare -ci, pur şi simplu, o “lumină de amurg” interioară! Şi acea revelaţie va explica totul la modul cel mai simplu şi adaptat structurii noastre.

Poate părea teorie, dar cei care au trăit aceste lucruri vor spune că există teorii care chiar se aplică în practică!

 

Şi, în sensul celor spuse mai sus, îmi permit să închei printr-un citat dintr-o autoare esoterică, mare călătoare în Tibet, şi cunoscătoare a tradiţiilor şi filosofiei tibetane, pe care a redat-o Occidentului într-o formă “adaptată” structurii ocidentale, şi mai uşor de înţeles. Totuşi, acest citat nu se referă anume la filsofia tibetană, ci are o valoare universală:

 

“Adevărul aflat de la altul e lipsit de valoare.[…] Nu contează, nu e viu şi eficace decât adevărul pe care îl descoperim noi-înşine.” (Alexandra David-Neel)

 

Deşi, desigur, pentru a ajunge la adevărurile noastre, adevărurile general valabile sunt un bun punct de plecare…şi poate, singurul!


Responses

  1. adevarat grait-ai, toate se petrec cand vine momentul lor.

  2. Evolutia unei zile lumina se desfasoara dupa aceleasi coordonate ,ca orice fenomen progresiv din natura.Depinde si se compune din toate influentele ce vin din afara si-si pun amprenta.Viata fiecaruia respecta aceeasi sinusoida mai lina sau mai abrupta,lipsita de temperatura sau confortabila.Conteaza cit permitem si contribuim sa faca parte componenta fiecare element din formula sa

  3. Perfect adevărat. Trăim cu revelaţiile proprii. Şi asta e minunat.

  4. Mă bucur că eşti de acord cu mine, Ioane! Ala este, orice adevăr, până nu devine şi "al nostru", parcă e doar teoretic!

  5. Sunt bulversata total…Eu subscriu celor spuse de tine in totalitate. Ce ne facem cu cei care trambiteaza oriunde si oricand cele ce ai spus, iar cand aud adevarul tau, deja nu mai faci parte din multime?…Mi se pare o lume prea pe dos: una spune si alta face…Concluzia este ca fiecare se aude singur desi vorbim unii cu altii. Dincolo de adevarul fiecaruia, gandesc ca urmatorul pas este intelegerea. Pana la urma, adevarul este o tactica…
    Mi-a placut compararea culorilor amurgului cu mierea, cea care curge impreuna cu laptele in Taramul Fagaduintei. Aici mierea curge din fagurii soarelui.

  6. Buna Copilasu:

    Daca vrei sa cunosti , poti afla de la altii.
    Daca vrei sa stii, atunci numai tu il poti afla prin experienta ta.
    Daca eu citesc ceva , pot sa cred ce am citit,sau nu , este alegerea mea, dar asta nu inseamna ca este si adevarat .Nu am cum sa stiu ca, ce spune este adevarat.
    De unde pot sti daca este adevarat?
    Numai daca trec si eu prin aceeasi experienta .Atunci sunt sigura de adevar.
    Dar subconstientul ne avertizeaza de anumite lucruri iar noi trebuie sa luam avertizarea in serios.

    O viata minunata tuturor.
    Pa!

  7. Erys, la acest aspect nu mă gândisem! Eu m-am referit doar la procesul interior al aflării adevărului necesar, pentru fiecare fiinţă în parte. Ce se petrece după aceea, e altă poveste! E foarte adevărat că, de multe ori, adevărurile noastre nu sunt acceptate şi de ceilalţi. Din simplul motiv că ei nu le-au trăit, nu au ajuns să fie şi "ale lor"! Dar se întâmplă, în cursul vieţii, să fie puşi în situaţii din care să reiasă alte adevăruri decât erau obişnuiţi, şi atunci ajung să înţeleagă, măcar aproximativ!

    Comparaţia cu mierea nu e doar poetică!:) Exact această culoare o are un anume amurg – cel de la munte, din ţinutul Neamţului, unde am copilărit. Pentru mine, a rămas imaginea perfectă a amurgului…

    O zi bună, şi să ai parte de cele mai potrivite adevăruri…şi de cei mai potriviţi ascultărori!:)

  8. Aziz, aşa e, numai că e greu să ştii când e momentul! De fapt, nici nu e nevoie să ştii tu, pentru că momentele vin singure. Coelho spunea că "nu noi ne scriem cele mai bune momente din viaţă".

    O duminică frumoasă, şi spor la pregătiri!

    P.S. De exemplu, pentru mine a venit, în sfârşit, şi momentul plăjii!:) Că tot mă plângeam că nu mai venea! Acum sunt şi eu roşie la faţă ca o piele-roşie autentică!:) Ar trebuie să mă cheme Pocahontas!:)

  9. jenniord, ai dat o formulă mai complicată, dar corectă în esenţă, zilei-lumină! Aşa e , fiecare influenţă îşi pune amprenta pe "sinusoidă", şi contribuie la înţelegerea, şi hotărârea finală. Dar totuşi, finalul este un aspect care aparţine "subiectului" – el retopeşte toate influenţele, şi emite, în sfârşit – "soluţia problemei."

    O duminică frumoasă să ai, pe o sinusoidă blândă!:)

  10. Aryyana, îmi plac grozav definiţiile tale! "Dacă vrei să cunoşti, poţi afla de la alţii. Dacă vrei să ştii, numai tu îl poţi afla, din experienţa ta."
    Diferenţa asta dintre "a cunoaşte" şi "a şti" a dat mare bătaie de cap omenirii!:) În zilele noastre, există foarte mulţi oameni cunoscători, în toate domeniile – chiar şi în cel spiritual – dar foarte puţini care ştiu! Din simplul motiv că acei "cunoscători" nu înţeleg că se poate şti în mai multe feluri! Uneori, ştii din experienţa proprie, aşa cum ai spus. Iar alteori, pur şi simplu ştii, dincolo de conştiinţă! Ştii că un lucru e bun sau rău, că o cale merită sau nu urmată…Ştii şi când o carte spune, sau nu, adevărul, după câteva pagini.
    Unii oameni numesc asta "intuiţie", dar eu zic că e mult mai mult. E un fel de "voce a Sinelui", dar desigur, că El nu vorbeşte mereu…:)De multe ori, e împiedicat de "gălăgia" minţii obişnuite!

    O viaţă cât mai frumoasă şi ţie, şi mă bucur că înţelegi atât de bine unele lucruri!

  11. "Fiecare are in interior o “sub-personalitate cersetor”. Este partea care asteapta ca altceva din exterior sa se intample pentru ca noi sa fim “salvati”, “iubiti”, “apreciati”, “realizati”, “protejati”, pentru a ne simti bine in general.
    Suntem oare capabili sa devenim luptatori? E o provocare, da. Cea mai mare provocare este ca in acest haos sa gasesti un fir pe care sa-l urmezi. O cale interioara, un mod de a exista care sa te implineasca si prin care sa devii un dar pentru ceilalti.
    De fapt, pentru asta ne-am nascut – sa ne reamintim puterea si libertatea."
    L-am citit undeva dar din pacate nu mai tin minte unde …Si mi-a placut mult!

  12. Chiar daca-s o zi-lumina la mare, sa nu-ti inchipui ca nu gasesc timp sa intru si pe webloaga.
    In cazul de fata (scz. me pls., dar la acest PC de la internet~caffe n-am diacritice), sunt 100 % de`acord cu bistriteanul, Erys, aZIS, Jenniord, Aryyana, Loricel si toti ceilalti. Fiecare avem viata noastra si o prisma proprie si personala prin care vedem lumea inconjuratoare.
    Pup !

  13. Loricel, ai pus punctul pe "I" cu acea subpersonalitate! De fapt, Miguel Ruiz – un medic nagual (şaman) mexican, susţine că avem chiar mai multe subpersonalitaăţi…unele în dezacord cu altele! Şi, când le lăsăm în voia lor, ele încep să vorbească, să "se certe", până ce "eul" nu mai înţelege nimic despre sine…Vechii iniţiaţi mexicani (tolteci) numeau acest fenomen: "mitote", sau zgomotul minţii.
    Tot ce avem de făcut este să le facem să tacă, să găsim acel "fir călăuzitor" care să ne îndrepte spre noi, cei adevăraţi! Pentru unii, acest fir poate fi rugăciunea…

    Luptători, da! Tot la tolteci, luptătorul era acel om care a reuşit să se elibereze de zgomotul minţii, de "mitote". Pentru creştini, aceia cred că ar fi sfinţii…

    Foarte frumos ai pus problema, mulţumesc! O zi bună, şi te mai aştept când ai timp! Din păcate, şi al meu e din ce în ce mai puţin…

  14. Dinu, mă bucur că eşti de acord! Măcar pe blog, putem crea o "republică" ideală, unde toţi sunt prieteni, şi contribuie la binele celorlalţi. Întâi vine modelul "virtual", apoi cel "real"!:) Pentru întreaga societate…

  15. Lumina lina..lin lumini….
    Prin logos…undeva in nesfirsirea timpului,o lumina parea sa permita cunoasterea corpului ce o nastea…
    Speriat sau poate nepriceput si neputincios m-am indepartat..
    Mistic ,priveam spre locul unde lumina se genera si in nemernicia sufletului ma bucuram de ea…
    In aceasta dupa-amiaza,la timpul amurgului lumina disparuse, sec aparea un simbol.blog privat..
    (child..iertare pentru lipsa de bunacuviinta ,in asezarea pe blog a acestor cuvinte,fara consimtamintul vostru..!)

  16. D-le 1000 (presupun că sunteţi un domn), în primul rând, nu trebuie să vă cereţi scuze, pentru că nu este un blog privat, ci unul public, şi oricine are dreptul de a pune aici o părere!
    Cuvintele dv. sunt foarte frumoase, şi sincer, îmi pare rău că o lumină a dispărut pentru dv.! Dar, din propria mea experienţă, pot spune că luminile nu dispar niciodată pentru totdeauna, chiar dacă şi o clipă fără lumină pare o veşnicie! Cât despre bloguri private, nici ele nu rămân astfel o veşnicie!:) Din păcate, neştiind despre ce blog este vorba, nu vă pot ajuta prea mult.
    Oricum, lumina are multe surse, şi cea mai statornică este cea de Sus…cea de la noi mai fluctuează, din păcate!

  17. Multumesc….!

  18. PUPICESC CHILD!
    Şi , adevărat îţi spun că te iubesc!

  19. 1000, chiar nu aveţi pentru ce, eu mă bucur să pot ajuta, chiar dacă uneori nu pot prea mult!

    Bebereaga, esti o persoana tare drăguţă, şi meriţi să fii iubită de toată lumea! Mulţumesc, şi te sărut şi eu!

  20. Da, da, da! Chiar astăzi, reflectînd asupra timpului, mi-am odihnit cîteva clipe ochii asupra apusului, către care fereastra mea bate nestingherită, în fiecare seară. Exact aşa cum l-ai descris…

    Mulţumim pentru gîndurile pline de înţelepciune.

    Toate cele bune.

  21. Mă bucur că şi altcineva a mai văzut apusul la fel ca mine! Nu ştiu de ce, credeam că fiecare apus e altfel…:)

    Numai bine şi ţie, şi să găseşti răspunsuri la întrebări! Se pare că deja ai început…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: