Posted by: childagain | August 7, 2009

Ce faci când trecutul te prinde din urmă

Cred că toţi am trecut în viaţă prin perioade bune, şi mai puţin bune. Unii, chiar prin perioade care s-ar putea numi rele – după criteriile noastre omeneşti! Dar, numitorul comun al tuturor lucrurilor trecute este faptul că le-am depăşit. Cel puţin, unii dintre noi…Dar, ce ne facem cu cei care încă nu pot, sau nu vor, să le depăşească?  Sau, mai ales, cu acei care nu-i lasă nici pe ceilalţi să le depăşească, şi le stau mereu în drum?
Desigur, toate lucrurile vieţii noastre sunt lecţii – asta o ştim din toate învăţăturile spirituale autentice ale omenirii. Şi, ca toate lecţiile, pe unele le trecem cu note mari, pe altele – mediocru, şi iar pe altele – mai deloc! Tocmai acesta este motivul pentru care unele lecţii se repetă – până ce “elevul” , chiar şi cel mai greu de cap, să poată înţelege “soluţia problemei”, sau esenţa. Sau, mai ales, să înveţe să găsească singur soluţii, adaptate fiecărei situaţii – pentru că nu toate sunt identice, deşi unele par!
Până aici, toate bune şi frumoase – să zicem că noi am înţeles…Sau, suntem măcar pe -aproape…Dar, ce ne facem cu cei care nu vor cu nici un chip să înţeleagă, şi mai mult de-atât, ne trag şi pe noi în jos, înapoi în “problemă”?
Ar exista mai multe soluţii. Una ar fi să le explicăm mereu, şi de fiecare dată, că problema este a lor, că soluţiile noastre nu li se potrivesc neapărat şi lor, sau, pur şi simplu, că noi am rezolvat problema, şi nu mai constituim un “termen” al ecuaţiei. Această soluţie pare bună, până la un punct, dar are un mare dezavantaj: te lasă sleit de puteri, şi uneori chiar fără chef de viaţă, şi nici măcar nu eşti sigur că celălalt a înţeles! Poate că sunt elemente în interiorul lui/ei care îi împiedică înţelegerea: orgoliu, frică, laşitate, comoditate…Iar soluţia problemei ar consta, de fapt, în profunda lui/ei transformare interioară. Ceea ce nu e chiar atât de uşor şi comod, şi de aceea, unii preferă să lase să treacă soluţiile, şi să îi stresseze în continuare pe ceilalţi.
Altă soluţie ar fi să apelăm la un “for superior”: un psiholog, un preot, sau chiar la Dumnezeu. Adică, să ne rugăm pentru ei, sau să îi lăsăm pe cei mai aproape de Dumnezeu să o facă. Este soluţia ideală, dar are totuşi un mic dezavantaj: e posibil ca lucrurile să nu se petreacă chiar aşa cum credem noi, sau chiar atât de repede. Sau poate (aici, nu pot da verdicte sigure), e posibil ca fie şi rugăciunea să îi poată ajuta numai  pe cei care vor să se schimbe, sau au măcar un dram de credinţă în interior. Sau, se poate să îi ajute oricum, dar nu într-un mod vizibil pentru noi!
Ultima soluţie (pe care o văd eu, desigur) ar fi ca, după ce le-am încercat pe toate cele de mai sus, să îi lăsăm pur şi simplu în pace, pe drumul lor, până ce vor găsi singuri soluţia. Iar dacă nu vor, să îi ţinem la distanţă, chiar şi prin procedee mai drastice, până ce vor realiza că trebuie să îşi rezolve problema, şi în ce mod. Nu ar folosi la nimic să tot explicăm, iar ei să nu înţeleagă (sau să nu vrea), epuizându-ne timpul şi energiile…chiar sufletul, uneori!
De fapt, cred că soluţiile nu sunt alternative, ci consecutive! Adică, se aplică în ordinea de mai sus! Dar desigur, a doua poate fi prelungită în timp…
După toate astea, cred că bine spunea Ţuţea: “Eu nu am trecut. Eu m-am născut ieri.” Toţi ar trebui să ne naştem în fiecare zi, ştergând vechile dureri şi neînţelegeri. Desigur, nu şi învăţăturile…Dar, câţi dintre noi vrem oare să ne naştem din nou şi din nou? Câţi acceptăm că asta e soluţia? Pentru că, desigur, orice naştere e dureroasă… Iar omul e o fiinţă care nu acceptă riscurile decât în ultimă instanţă!

“Cele mai multe necazuri ne vin din faptul că nu mergem decât până la jumătatea drumului.” (Horatius)


Responses

  1. Placut sau neplacut, mai aruncam citeodata privirea asupra trecutului;important este sa nu traim sub pecetlea trecutului si sa casunam pe ceilalti sa ne inteleaga,sa ne descopere solutii in care nu credem si nu le vom incerca.

  2. Putem lua din invatamintele trecutului ceea ce ne poate folosi in viitor,pentru a nu mai plati in aceeasi moneda, pentru o istorie ce se repeta.

  3. Fiecare vede aceste preluari in sensul experientei si simtirii sale, jenniord! Poate fi si asa cum spui, sau putem sa preluam partea buna – "acumularea" – faptului sau intamplarii respective. Indiferent daca ne va mai folosi, sau nu, candva, in sens practic! Insa, va folosi sufletului nostru, "zestrei" cu care vom pleca din aceasta scoala.:)

  4. …trecutul..a fost viitor si prezent..este viata..de ce ar trebui sa schimbam ceva..caut starea de impacare cu sine…si atunci nimic..nici ura..nici bucurie..doar nimic..sau poate doar viata..

  5. Cit de bine ne pricepem, fiecare, la teorii ! Problema este ca, in practica, aplicam sau suntem obligati sa aplicam…. altceva ! O zi buna !

  6. Child, eu nu m-am referit neaparat la tine cind am spus ca aplicam altceva ! Poate ca trebuia sa specific "uneori" sau "in anumite situatii". Oricum, m-am referit si la mine dar si la altii cind am dat de inteles ca una-i teoria si alta-i practica ! Stiu eu ce stiu -)….

  7. din trecut este bine sa inveti, de acord. insa este bine sa nu ajungi s acrezi ca o solutie la un anumit gen de situatie poate constitui aceeasi solutie la o alta situatie, aparent identica cu prima.
    mi s-a intamplat in viata ca aceeasi solutie sa nu fie agreabila unei intamplari ulterioare, si asta pentru ca eu in primul rand ajunsesem un cu totul alt om. nu are sens sa tratezi copilul/adolescentul/tanarul din tine, in conditiile in care problema adultului care ai devenit nu se rezolva de fapt.

    imi amintesc de o carte citita inainte de ’89, Paiata se numea. acolo, la un moment dat, intr/un dialog al diavolului cu un pamantean, primul este intrebat de ce se bucura pentru ca povestea de dragoste a uneor tineri s eincheie foarte frumos, respectandu/se legile adevarului/binelui/echilibrului. raspunsul diavolului, pe care nu am sa il uit niciodata, a fost acela ca aceasta poveste de dragoste va avea o continuare mai putin frumoasa, in sensul ca rodul dragostei celor doi va ajunge un criminal, etc..in ideea de a nu se mentine acel echilibru.
    razbunarea diavolului este deci…cu bataie lunga, iar sub un bine aparent, se ascund de multe ori, o pereche de carje si neputinta.
    dupa cum din ceva trist, Dumnezeu trimite ceva frumos- vezi cazul lui Beethoven/tatal alcoolic si violent, mama tuberculoasa in ultimul grad. poate ca Beethoven nu a fost fericit in timpul vietii sale, dar din atata durere, de la atatia oameni…azi mii se bucura de compozitiile sale.
    de aceea da, este bine ca fiecare om sa isi gaseasca drumul propriu. si s anu ne imbatam cu apa rece ca ceea ce este frumos este si durabil. mai mult decat atat, durerea este privita de catre unii psihologi ca fiind un factor ce sculpteaza persoanalitatea cuiva, nu neaparat in directie negativa.
    problema nu este in faptul ca zi de zi suntem bombardati cu negativismele celor care isi plang de mila, ci modul in care facem noi fata la acest bombardament.
    pentru ca are acesta ,si rabdarea dar si eficienta picaturii de apa.
    psihicul uman este inse mult mai complex de atat. de aceea si am incredere in el.

  8. Stiu ca si tu esti Berbecuta, Erys!:) Avem pe aici o adevarata comunitate de Berbeci!
    Mult mi-a placut cum ai spus: "Noi suntem oglinda trecututlui, dar in alta rama." Asa este, nu spune nimeni ca trecutul trebuie ignorat, ci doar depasit! Noi suntem astazi ceea ce suntem datorita alegerilor si intamplarilor de atunci. Si, la fel, alegerile de azi ne vor determina viitorul!
    Si, la fel de adevarat este ca exista oameni si intamplari care te pot marca pentru toata viata, care nu pot ramane "doar" in trecut.Insa, greseala este sa incercam sa "reeditam" lucrurile in forma de atunci. Oamenii se schimba, viata se schimba…Valabil si pentru lucrurile bune, si pentru cele rele!:)
    Si da, bine ai spus ca toleranta este cheia! Toleranta inseamna si flexibilitate, capacitatea de a accepta noul, sau ceva cu totul diferit de conceptiile si obisnuintele noastre. Sau, in ultima instanta, a accepta ca si noi putem gresi…

    O zi luminoasa si tie, si multa bucurie prezenta!

  9. jenniord, asa este, trecutul trebuie folosit ca sursa de invataminte, si (uneori) de placute amintiri. Dar sa ramanem "prinsi" acolo este cu totul nesanatos! Desigur, ceilalti trebuie sa inteleaga unele aspecte, si noi trebuie sa intelegem, dar nu trebuie facut din asta un scop bolnavicios!:) (Ca in cazul relatat de mine.)

    Un weekend placut si tie, si…cat mai ancorat in prezent! (Apropos, nu mai stiu care autor spunea cam asa: "Sa facem un viitor mai bun, cu elemente luate din trecut.")

  10. Buna, Child! Eu tot berbec…
    Mi-a placut chestia cu "elevul – greu de cap"…
    Pentru toti sunt lectii de invatat in orice perioada a vietii…eu stiu asta f bine, le identific acum cu usurinta, nu pot spune ca e greu sau nu sa le invat, nu e nimic nou sub soare…rezultatele pana la final oricum sunt amestecate. Tanjim dupa perfectiune si intelegere, cred ca ar trebui in primul rand sa ne obisnuim cu faptul ca poate nimic nu e cum vrem noi, iar de aici sa vina acea toleranta care ne schimba intotdeauna. In bine. Apoi, puterea exemplului si a datoriei spirituale si sufletesti fata de cel care accepta, precede o alta schimbare…Totul este ca o moara de apa…ca un perpetuum mai bine spus. Sau ar trebui sa fie. Trecutul se estompeaza la un moment dat. Insa noi suntem de vrem sau nu vrem, oglinda lui…poate in alta rama.
    O zi placuta si ganduri bune!

  11. Buna-dimineata, draga Aryyana! Ma bucur sa incep o noua zi vorbind cu tine. Acum am o perioada extrem de aglomerata, de aceea apar mai rar.

    Ai dreptate in ceea ce priveste "incarnarile in grup". Cred ca am identificat deja in viata mea cativa oameni cu care am venit impreuna!:) Insa din pacate, nu toti si-au invatat lectiile.
    Acum, nu zic ca eu as fi un "elev-minune", am si eu multe greseli! Dar macar, ma stradui sa nu le repet pe cele vechi!

    Aici e vorba despre cel putin doi oameni: unul care m-a iubit candva, si acum are sentimente confuze, si altul/alta care probabil ca ma uraste, sau cel putin, ma detesta – si asta pentru ca nu isi poate rezolva problemele propriei vieti, si cauta tapi ispasitori.
    Desigur ca m-am rugat pentru amandoi, desi tentatia a fost mare sa le spun exact ceea ce cred! Sunt Berbec si nu suport cu usurinta prostia si suficienta. Insa, am inteles ca si asta poate fi o lectie pentru mine: invingerea impulsurilor naturii inferioare, a maniei, care altadata mi-a dat mult de furca. Poate e si pentru mine o lectie, pe mai multe planuri…

    Dar, situatia descrisa in text nu e doar individuala, ci are valoare generica. Eu cred ca se potriveste multor oameni…si in special unor oameni apropiati mie!

    Multumesc oricum pentru intelegere, si sfaturi, si iti doresc sa traiesti numai in prezent, asa cum meriti! Multa fericire si tie!

  12. Ai dreptate, Andrei, atunci când vom ajunge în această stare, toate sentimentele omeneşti vor avea o valoare egală…De fapt, ceea ce descrii tu e o stare de transcendere, care apare doar după un timp de creştere spirituală. E aproape idealul, dar până atunci…ne mulţumim să fim oameni, şi să facem totuşi diferenţe între cele trei timpuri!
    Ce-i drept, la un anumit moment dat, aceste diferenţe nu vor mai fi dureroase. Şi acesta reprezintă un progres! Apoi, vom începe să ne "desprindem" – adică, să ne privim trecutul ca pe o poveste aparţinând altcuiva. Ei, atunci vom fi depăşit deja un prag, dar puţini ajung chiar şi până aici…

    Până atunci, îţi urez să îţi trăieşti la maximum prezentul, acesta e primul pas! Trăind prezentul, trecutul începe să se estompeze, ca un clişeu supraexpus.:)

    O seară bună, şi succes la toate transformările necesare!

  13. Catalizatorul!:) Sigur, Dinu, eu cred că va răsări şi pentru tine!
    Dar, ca idee, să ştii că eu am reuşit să mă desprind cu mult înainte, şi fără catalizator!:) Sau, poate, catalizatorul a fost altul, mai de Sus…

    Toate lucrurile la timpul lor, asta-i o mare înţelepciune!

  14. După cum îţi mai aminteşti de orele de chimie, viteza unei reacţii chimice poate fi mărită prin folosirea unuei substanţe numite catalizator.
    Iar în viaţă şi noi avem nevoie, la un moment dat, de un "catalizator". Ştii foarte bine ce vreau să zic. Astfel că tu poţi acum să te mai desprinzi (întrucâtva) de trecut. Eu însă… nu. Poate, totuşi, va răsări odată… … … ..

  15. Buna :

    Dragul nostru copilas, ne bucuram ca ai aparut.
    Chiar daca trecutul nu iti da pace, te trage inapoi,stiu ca esti o fiinta plina de lumina si ai sa poti depasi orice obstacol.
    Cand venim pe pamant, venim impreuna cu un grup de persoane( de entitati ). Noi ne construim viata pe care trebuie s-o traim pe pamant impreuna cu familia, cu prietenii, cu dusmanii, cu vecinii, cu… orice persoana care ne iese in cale. Impreuna vom evolua, indiferent de lectia pe care o avem.
    Acum si aici se ard toate karmele, toate legaturile cu alte persoane.
    Eu spun ca cea mai puternica protectie este protectia cu lumina.
    Vizualizeaza o coloana de lumina asupra ta si a familiei tale.
    Poti sa-i trimiti o coloana de lumina si asupra persoanei care nu intelege ca trebuie sa-si vada de viata lui.
    Daca este cineva care te uraste, trimite-i lumina din inima ta in directia lui.Ai sa vezi ca se va schimba.

    O viata minunata iti doresc si sa fii linistita si fericita mereu.
    Pa !

  16. Mare dreptate ai, scanteie, in legatura cu solutiile diferite la momente diferite! Lucrul acesta l-am inteles si eu. Intr-adevar, acum nu ne mai dorim si nu mai simtim ca in copilarie, sau adolescenta! Unele solutii socotite bune si de dorit atunci, acum le privim zambind…:)

    Foarte interesant acel exemplu cu diavolul din cartea citata de tine! Asa este, in mare parte: binele si raul se afla in echilibru. Totusi, exista si exceptii: oamenii care s-au pus sub protectia lui Iisus, Mantuitorul nostru, nu mai sunt supusi in mod necesar legii cauzalitatii. In acest caz, o rugaciune poate schimba un destin, nu numai echilibrul dintre bine si rau! Si Tutea spune la un moment dat: "Eu nu am destin." Si, toti adevaratii crestini!
    Asta nu inseamna ca suntem neinsemnati, ci doar ca avem puterea si libertatea de a ne fauri noi-insine destinul – bineinteles, cu ajutorul Lui. Cu conditia, insa, sa nu facem prea multe greseli, care sa trebuiasca reparate…

    In rest, foarte frumos ai spus, ca si din ceva trist, si niste conditii minime, Dumnezeu poate scoate ceva bun. Au fost zeci si sute de exemple de oameni celebri proveniti din parinti saraci, sau cu handicapuri. (Exemplul lui Beethoven e foarte bun.)
    La fel, in cursul vietii, si din cele mai triste situatii, poate iesi o valoare. Este exemplul acela al scoicii perlifere, care mie imi place foarte mult! Maestrul Aivanhov se refera la el, si spune ca, deodata, scoica simte un graunte de nisip care o chinuie, o framanta, nu o lasa sa traiasca linistita! In loc sa inceapa sa se lamenteze la nesfarsit, ea face altceva: incepe sa secrete o substanta, care acopera grauntele. Si, cu timpul, apare in acel loc o perla minunata! Este un mare dar, si o mare intelepciune, sa ajungem sa ne transformam incercarile si suferintele in "perle" pentru noi si ceilalti.

    Multumesc pentru frumoasele tale cuvinte, si ma bucur ca ai trecut pe aici! O zi cu soare iti doresc!

  17. Da, toţi ştim câteodată!:) Şi mie mi-a luat mult timp să ajung să simt ca acum! Dar cu timpul, ai să vezi că soluţiile astea se recomandă de la sine!

    O seară bună, şi succes cu practica!:)

  18. Dinu, ai mare dreptate în tot ce ai spus legat de trecut! Eu nu am zis că trebuie uitat, ci doar depăşit! Şi eu îmi amintesc perfect, cu sufletul, anumite momente din viaţa mea. Îmi amintesc şi acele momente care mi-ar fi putut schimba viaţa, dar le-am ratat…
    Ceea ce am vrut eu să spun este că, oricât de minunat ar fi fost trecutul, nu trebuie să rămânem cramponaţi de el, în acest mod evitând prezentul. Există oameni care au rămas "prinşi" într-o anumită situaţie, pe care nu au putut-o depăşi, şi din acest motiv nu pot accepta că alţii au depăşit-o. Mă refer în special la situaţii negative! Şi, desigur, la lucruri care m-au atins direct.
    Altfel, după cum am spus, tot ce zici tu e 100% adevărat. Şi eu îmi amintesc trecutul, chiar îl retrăiesc uneori, cu toate senzaţiile specifice! Dar deosebirea faţă de alte momente, din prima tinereţe, este că acum îl privesc, cumva, ca pe o altă viaţă, ceva ce nu mă mai poate atinge direct. Este a mea, dar totuşi altfel…
    Greu mi-a fost să ajung aici, dar am reuşit! Eu cred că la asta se referea Ţuţea, cu afirmaţia aceea. Se referea la influenţa exagerată a trecutului, care ajunge să atârne greu – ca o cutie încărcată cu tot felul de lucruri – până ce nu te mai poţi mişca! Soluţia este, fie să mai aruncăm din lucrurile mai puţin utile, fie să le "subţiem" pe toate – adică, să le extragem doar esenţa, fără toate trăirile întortocheate şi neînţelegerea completă a lucrurilor din prima tinereţe. Eu cred că aşa am făcut!:)

    O seară bună, şi…să păstrezi frumos momentul micuţei turcoaice!

  19. Gata, am sosit !
    Ştiu că nu puteai pune însemnare 9 fără să-mi vezi urmele tălpilor p-acilea… Care urme, nu mai sunt footprints, ci asta, de-o făcui în stil Yin – Yang. Deci hai să comentez !

    Cum să mă prindă ceva în care stau ? Eu trăiesc tot în trecut, că era mult mai bun şi mai frumos decât prezentul continuu.
    Trecutul este istoria mea. Cine-şi uită trecutul este ca şi cum ar uita de unde-a venit.
    "FEREŞTE-TE DE OMUL CARE A UITAT DE UNDE A PLECAT" !
    Apoi, tot ce ţine de trecut, bun sau rău, e ţinut "sub chee". Totul ! Bunul la bunuri, răul la rele. Vrei să uiţi ceva rău ? Păi exact aia nu vei uita !
    Eu mi-aduc aminte când am primit primul sărut: în după amiaza zilei de 8 august 1969. Adică acum mai bine de 40 de ani. De la o ţigăncuşă turcoaică, în Constanţa, la bunicii mei. Venise cu tot alaiul familial s-o ajute pe bunică-mea, că sosise camionul cu lemne şi cărbuni. Iar când totul a fost cărat din stradă în magazie, frumos stivuit, oamenii au luat banii şi au plecat. Pentru ca mai apoi s-aud un lipăit de picioare desculţe şi mica cadână de 6 ani, în şalvari verzi, m-a cuprins în braţele ei transpirate şi m-a sărutat cu foc. Acum 40 de ani !
    Ţin minte când am luat singurul 10 la istorie din toată viaţa mea. Pe răscoala de la Bobâlna. Acum nu mai ştiu când a fost, dar mi-a plăcut povestea.
    Dar ţin minte şi lucrurile rele. Şi, parcă ar fi mai multe decât alea bune. Dar nu spun nici unul acum. Că mâine plec la lucru.
    Da` păi cum să uiţi ceva în care ai trăit ? Pentru că l-ai trăit intens, cu tot sufletul tău. L-ai trăit pentru că dacă a fost bun, să-ţi aduci amunte de el mereu. Iar de fu rău, tot aşa ca să nu-l uiţi şi să-l eviţi pe viitor ca să nu se mai repete !
    Nu uita astea…

  20. Eu nu am aplicat altceva, d-le gheorgheradu! Tocmai de aceea am scris, pentru că asta am simţit, şi am făcut. Cel puţin, până acum! Pentru viitor, nu garantez…:)

    Mulţumesc oricum pentru vizită, şi pentru interes! O zi bună!

  21. Dragă Brânduşa, este exact lucrul cel mai bun pe care îl poţi face pentru mine!
    Mulţumesc pentru încrederea că trenul meu va fi întotdeauna luminat.

    Te sărut, şi…călătorie uşoară şi ţie!

  22. Trenul vietii tale, printre opriri, restrictii de viteza, urcari si coborari isi va continua drumul; iar in el stiu ca va fi lumina .
    Nu-ti pot oferi sfaturi, nu-ti pot da incredere, nu te pot alina, n-am incredere in exemple … te pot prinde pentru o clipa de mana, te pot privi cu drag si-ti pot ura la nesfarsit: fii tu si El va sufla viata in tine !

  23. Buna:

    Am trecut sa mai recitesc scrierile tale si am vrut sa te mai salut.
    Iti simtim lipsa cu totii.
    Chiar daca ceilalti nu ti-au spus-o , sunt sigura ca gandesc la fel.
    Nu te obosi prea tare, ca mai greu se reface organismul mai ales acum pe caldurile astea mari.

    O zi minunata, minunata, minunata.
    Pa !

  24. Draga mea prietenă, nu pot să îţi spun cât mă mişcă această dovadă de afecţiune! Şi eu v-am simţit lipsa, tuturor prietenilor mei dragi, dar din păcate, chiar trec printr-o perioadă grea şi agitată – cel puţin, la nivelul vieţii fizice! Sufletul meu e bine, dar chiar trebuie să rezolv nişte probleme în real, de aceea fac pauze de scris.

    Mulţumesc pentru toată grija, şi prietenia!
    o săptămână minunată îţi urez, şi multă linişte!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: