Posted by: childagain | September 16, 2009

Despre a înţelege

Există momente în viaţă în care, pur şi simplu, înţelegi!  De fapt, nu doar înţelegi, pur şi simplu, ci e aşa, ca şi cum ai citi undeva, pe un ecran…Chiar şi această expresie este puţin improprie, pentru că fenomenul respectiv nu are  legătură neapărat cu văzul, ci mai mult cu un fel de a “simţi în tine”, sau “prin tine”. Coelho numea, aproximativ, acest fenomen: “la un moment dat nu mai ai nevoie de explicaţii, pentru că totul se petrece în tine”. Iar Meister Eckhardt spunea despre acest lucru (cu referire la divin, desigur, dar eu cred că se aplică oricărui gen de înţelegere, care are ca suport tot harul) faptul că reprezintă o nouă etapă în a-l concepe pe Dumnezeu. El spunea despre trecerea de la “eu mă închin”, sau “eu nu mă închin” la “eu şi Dumnezeu suntem una”.  Prin extensie, în cazul unei înţelegeri oarecare, ar reprezenta trecerea de la “eu înţeleg în mod logic, prin concepte intelectuale”, la “acest lucru se petrece în mine, instantaneu, şi nu pot simţi decât adevărul, sau ceea ce este“.
Desigur, această înţelegere deosebită are nevoie de nişte condiţii: linişte, limpezirea minţii şi inimii (pentru a nu crea interferenţe dureroase) şi multă credinţă. Şi, desigur, un anumit grad de iubire interioară! Se spune că un lucru sau o situaţie nu devine cu adevărat “familiară” până ce nu investeşti iubire. Acum, desigur, e o mare diferenţă şi între genurile de iubire investite, dar ar însemna să lungesc prea mult subiectul aici. Deajuns să spun că înţelegerea supremă, şi pe care o simţi adevărată fără putinţă de tăgadă, este numai atunci când te poţi “desprinde de eu”. E o sintagmă prea uzitată, şi totuşi nu i se înţelege pe deplin sensul. Eu am înţeles abia atunci când am trăit-o…Nu înseamnă neapărat că devii un fel de zeu impersonal, “departe de lumea dezlănţuită”, ci doar că ţelurile şi emoţiile măruntei tale fiinţe îşi pierd importanţa. Cumva, cu ajutor de Sus, reuşeşti să înţelegi motivaţiile, emoţiile şi zbaterile fiecărei fiinţe umane. Nu doar să înţelegi, ci să simţi în tine, şi să mai înţelegi că ” schema generală a lucrurilor” nu include numai cerinţele şi motivaţiile tale, ci şi pe ale celorlalţi, şi din acest motiv, trebuie acţionat în sensul binelui general.
Înţelegi, în felul descris mai sus, atunci când oamenii regretă, când ar dori sincer să repare ceva, dar nu ştiu cum, şi nici nu îndrăznesc. Înţelegi că nici viaţa lor nu a fost un drum cu roze…
Acestora ai dori să le spui că  le-ai primit regretele, şi asta e de-ajuns, pentru că şi tu eşti un om păcătos, şi nu poţi cere altora mai mult decât ai putea face tu, în situaţia dată.
Înţelegi, pe de altă parte,  şi că mulţi dintre cei pe care i-ai considerat prieteni se agăţaseră de o imagine a ta, oarecum idealizată, iar atunci când imaginea a părut că se clatină, aceste fragile prietenii  s-au clătinat şi ele ca bătute de vânt. Nu mai ştiu care autor spunea că oamenii vin înspre tine atunci când cred, fie şi la nivel subconştient, că poţi să le oferi ceva, iar atunci când “dăruirea” pare că încetează – din motive care ţin de parcurgerea unor etape ale vieţii tale, sau din cauza necesităţii unor clarificări personale,  sau din oricare alte motive, ei pleacă pur şi simplu, în alte direcţii, unde cred că pot primi ceva. De fapt, cred că aceste situaţii reprezintă o “sită” a prieteniilor adevărate, şi în acest sens sunt foarte utile! Nu mai ştiu unde am citit că prietenul nu este acela cu care râzi şi te distrezi în vremurile bune, şi nici acela care e primit în casa ta la orice oră, ci acela pe care îl poţi suna tu, sau îi poţi vorbi la orice oră ai nevoie. Şi mai e şi acela în faţa căruia poţi să îţi povesteşti nebuniile, şi chiar eşecurile, fără să te temi că te faci de râs, sau îi pierzi  aşa-zisul respect.
Şi, mai înţelegi şi că maturizarea este un proces care durează o viaţă! Pentru că sunt obiceiuri şi senzaţii cu care “am crescut”, ne-au devenit familiare, spunem chiar că sunt parte din noi, dar de fapt, ele sunt doar reminiscenţe ale copilăriei, sau adolescenţei noastre. Devenim, de fapt, dependenţi de anumite senzaţii – fie şi la nivel psihologic, subtil – şi nu înţelegem la timp că ele fac parte dintr-un “eu” mai vechi, care ar fi trebuit primenit…
Ei, înţelegerile astea sunt fără de sfârşit, atunci când se declanşează! Dar, pentru că oamenii, chiar şi cei mai maturi dintre ei, nu pot suporta prea mult adevăr dintr-o dată, simt nevoia să se oprească, şi să “digere” adevărurile deja percepute.
Iar cel mai mare adevăr este că toţi ne asemănăm, la nivelul necesităţilor şi durerilor vitale.
“Oamenii se disting prin ceea ce arată şi se aseamănă prin ceea ce ascund”, spune Seneca.
“Când înţelegi dorinţele unei fiinţe umane, nici una nu e de îndepărtat. Nici o viaţă nu e lipsită de sens. Dacă le înţelegi gândurile, până şi cei care în concepţia ta greşesc cel mai mult au făptuit lucruri generoase, care au spălat măcar o parte din păcatele lor. Cât de neaşteptat regăsim în noi trupul lui Dumnezeu, în chiar clipa când credem că suntem alcătuiţi numai din ţărână!” (Orson Scott Card)
Şi, în final, un autor care m-a pus întotdeauna pe gânduri, şi un citat măreţ în simplitate:
“Rostirea adevărului este o artă atât de grea, cu care nimeni nu s-a născut, şi nici nu a murit învăţat.” (August Strinberg) Atât am avut de rostit…

Responses

  1. stiu ca esti ocupata ziua, daca nu-mi raspunzi aici, te sun diseara, m-am bagat fara legatura peste insemnarea ta, iarta-ma, mi-a fost dor de tine da nu mai suport scrisul asta cretin fara viata, sunt vie nu? sunt vie

  2. Erys, multumesc pentru mult prea generoasele aprecieri! Si eu cred ca tu simti foarte bine unele lucruri, doar ca nu stii exact sa le pui in cuvinte. Si mie imi era greu la inceput…

  3. hmm… strange text!

  4. Eu cred ca textul e sugestiv asa cum este! De fapt, este vorba despre niste experiente personale, pe care nu am pretentia sa le inteleaga toata lumea.
    Multumesc de vizita, si o seara buna!

  5. Buna:

    Gradul de intelegere a unei persoane este in functie de gradul sau de evolutie.
    Degeaba incerc eu sa inteleg ceva, daca nu am ajuns sa cunosc acel ceva.
    In momentul in care sunt "plin de cunoastere",atunci cu siguranta voi intelege mai mult si voi fi si mai intelegator ce cei din jurul meu.
    Intelegerea vine o data cu cunoasterea ,iar cunoasterea se obtine in functie de stradaniile fiecaruia, de evolutia fiecaruia.

    O zi minunata tuturor.
    Pa !

  6. Este foarte adevarat ceea ce spui;de multe ori investim sau asteptam mult mai mult de la prietenii din jurul nostru tocmai din dorinta de a ridica pe un pedestal aceasta notiune si de aici apar dezamagirile la un moment dat. Bine ar fi si pentru noi si pentru ei sa distingem reala masura cu care ne intimpina sau ii intimpinam noi.

  7. Intelegerea e relativa…fata de realitatea obiectiva. Ai dreptate intru totul cand spui ca modalitatile, schemele proprii de intelegere ni se trag din copilarie. Mintile noaste sunt depozite vaste de informatii uitate.Intelegerea cred ca este un mecanism de sortare. Ce ni se potriveste intelegem, ce nu, nu. Cand ajungem sa intelegem mai multe, e semn ca s-a schimbat ceva iar Sinele s-a dezvoltat…Mai sunt multe de spus…isa nu mai ocup spatiul…
    Interesant subiect. Multumim, ca de obicei!

  8. jenniord, ai subliniat un aspect foarte important: de multe ori, oamenii confunda noţiunea de prietenie, sau idealul prieteniei, cu omul, prietenul, care, oricât ar fi de bine-intenţionat, e şi el doar un om – cu slăbiciuni, defecte, neîmpliniri. Eu, de când am înţeles acest adevăr, am devenit mult mai îngăduitoare!:)

    Mulţumesc pentru vizită, şi părerile întotdeauna interesante!

  9. Erys, răspunsul tău e foarte complex, şi regret că nu am timpul şi spaţiul necesar, să îl dezvolt mai mult! Dar, în esenţă, ai schiţat un mare adevăr: minţile noastre sunt "depozite". De fapt, depozitul este, în cea mai mare parte, subconştientul, de unde ne vin cele mai multe informaţii – şi dintre cele deţinute de noi, şi multe, multe altele! Ştiinţa esoterică spune că sufletele noastre (întrucât subconştientul conţine o mare parte din suflet) comunică între ele, şi cu universul, ca un fel de sistem de vase comunicante. Iar unii oameni, cu canale mai deschise, sau cu un grad mai mare de iubire, pot primi astfel informaţii cu totul diverse şi total inedite. Să ne gândim doar la vise, şi nu numai…Există chiar metode aşa-zis paranormale (dar de fapt, perfect normale), de a cere anumite informaţii din "oceanul universal", primind răspunsul prin intermediul subconştientului nostru. Dar, deja am alunecat de la subiect!:)

    Înţelegerea este şi un mecanism de sortare, dar nu numai! Este, în primul rând, acel moment în care Sinele nostru divin preia "conducerea", aruncând lumină exact asupra acelor lucruri din subconştient necesare la un moment dat. Ca şi cum s-ar aprinde un bec pe o porţiune! Desigur, aceste momente, calitatea şi durata lor, depind mult de "materialul" elevului, ca să zic aşa!:)

    Mulţumesc pentru ideile interesante, care permit o dezbatere atât de interesantă! O zi cât mai bună!

  10. Multumesc si eu, Child!
    Exprimarea ta in cuvinte este mult mai experimentata. Eu ma multumesc doar cu perceptia deocamdata. Dezbaterile pe care le faci sunt foarte bune explicatii si conexiuni pentru alte idei si intelesuri.Si pentru mine si pentru ceilalti…Multumim.
    O zi usoara!

  11. Te salut Flo. Te/am cautat si pe mess dar nu erai, am fost plecata o perioada, ce este cu Xanadu, unii plang, altii râd, ce se intampla, si-a schimbat numele de blog, s-a dus pe alt blog, sau nu mai e pe pamantul asta, zi-mi te rog, ai aflat ceva cu adevarat din virtualul asta nenorocit?

  12. Wyu, draga mea surioara, si mie mi-a fost dor de tine! Chiar m-am intrebat pe unde mai haladuiesti in ultimul timp.:)
    Despre Xanadu pot spune ca, intr-adevar, a parasit acest pamant. Nu am intrat pe blogul lui sa las cateva cuvinte de apreciere si regret din simplul motiv ca sunt altii mai in drept ca mine pentu a o face.

    Ma bucur sa vad ca ai revenit, desi chiar sunt ocupata, dupa cum ai zis. Si pe mess stau foarte putin. Dar, pentru o buna prietena, imi pot face timp!:) E mai ieftin decat telefonul, oricum. Asa ca diseara, te astept!

  13. Îmi plac ultimele cuvinte… atît de adevărate, ca de altfel și toată însemnarea. Mă bucur că îți mai faci, din cînd în cînd, timp și pentru scris.

    Numai bine.

  14. Mulţumesc, Andrei, şi mă bucur că ţi-au plăcut aceste cuvinte! Dealtfel, eu ştiu că tu recepţionezi imediat lucrurile profunde, ca şi mine.

    Numai bine şi ţie, şi un weekend frumos!

  15. Aryyana, ai spus nişte lucruri foarte adevărate, şi eu aş mai adăuga doar ceva în acelaşi sens: gradul de înţelegere este în funcţie şi de "nivelul iubirii" atinse de persoana respectivă. Desigur, e vorba de iubirea – agape, de care ne-a vorbit Iisus! Pentru că, în cele din urmă, evoluţia constă în a înainta spre sfinţenie, iar sfinţenia veritabilă înseamnă iubire cristică. Înţelepciunea şi cunoaşterea derivă de acolo, şi nu invers! Celui cu mai multă iubire i se va permite şi mai multă cunoaştere veritabilă – acesta e un adevăr recunoscut. Desigur, în măsura în care o va cere!
    Că există şi cunoaştere fără iubire, e adevărat şi asta, dar aceea e întotdeauna efemeră, şi nu va atinge niciodată nivelul celeilalte cunoaşteri. E deosebirea dintre cunoaşterea luciferică şi cea divină…

    Iar m-ai incitat la discuţie, ai tu acest dar, dragă aryyana!:) Mulţumesc pentru cuvintele înţelepte, şi îţi doresc şi ţie o zi plină de lumină, aşa cum o meriţi!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: