Posted by: childagain | September 29, 2009

Pilda împăratului celui nemilostiv, şi alte gânduri

Glitter Graphics

A fost odată demult, tare demult, un împărat vestit, care domnea peste o ţară bogată şi înfloritoare. Întrucât nu punea biruri mari, şi nu făcea nedreptăţi vizibile, lumea îl numea bun. De fapt, el aşa şi era, în cea mai mare parte. Doar că avea unele momente în care, ca toţi împăraţii, ţinea cu orice preţ să îşi îndeplinească capriciile. Chiar dacă aceste capricii provocau suferinţe şi nelinişti, lucrurile erau repede aplanate de Curtea iubitoare, şi de purtătorii săi de cuvânt, care aveau grijă ca imaginea sa să iasă întotdeauna neştirbită. Nu ar fi fost acesta cel mai rău lucru, dacă această purtare de grijă necontenită a apropiaţilor săi nu i-ar fi creat împăratului ideea că aşa era cu adevărat bine, că el era cu adevărat cel mai bun om, iar capriciile sale, nevinovate. Dacă din când în când mai avea remuşcări, ele erau repede înnăbuşite de laudele Curţii, şi de propriul său sistem interior de apărare.
Astfel, într-o zi, îi veni cheful să vâneze într-un ţinut cu dealuri şi păduri, unde nu mai fusese niciodată. După o vânătoare îndelungată şi bogată în prăzi, dădu o petrecere în are liber, cu muzicanţi, dansatori şi frigări din vânat. Din nebăgare de seamă, focul se întinse, şi arse tot ţinutul, în care se afla şi micuţa moşioară a unui truditor, cu întregul lui avut. A doua zi, toţi fură cuprinşi de păreri de rău, şi nu ştiau ce să facă mai întâi pentru a repara stricăciunile. “Voi pune să se planteze din nou pomi”, spuse împăratul, “şi voi veghea personal ca această lucrare să fie dusă până la capăt”. Când i se spuse şi de căsuţa şi moşioara bietului truditor, împăratul, cuprins de căinţă, făgădui că îi va dărui o pungă de galbeni pentru a le reface.
Dar, întors la reşedinţa sa, Curtea grijulie începu din nou să îi potolească remuşcările. “Pomii trebuie să îi trimiţi, Măria-ta, dar de ce să mutăm nişte oameni ai noştri ca să supravegheze lucrările? Oare localnicii nu au mai mult interes, şi nu o vor face mai cu inimă? Cât despre omul acela, e adevărat că i s-a făcut o oarecare nedreptate. Dar, el este doar un ţăran, iar Măria-ta împărat, şi nu ar trebui să se aştepte acum să îi trimiţi galbenii, sau, mai mult, să te duci chiar Măria-ta cu ei! Ar fi cu mult prea mult! Noi zicem să laşi punga undeva, la păstrare, şi va veni el după ea, dacă va avea nevoie. Şi apoi, unde am ajunge dacă ne-am ocupa aşa de fiecare ţăran?”
Azi aşa, mâine aşa, până ce împăratul fu convins că ţăranul era cu totul neruşinat având asemenea pretenţii, iar el, cu mult prea bun pentru că avusese acele bune intenţii faţă de el. La urma-urmei, era împărat!
Trecură anii, şi în cele din urmă, împăratul îmbătrâni şi se îmbolnăvi. Într-o noapte, avu un vis. Se făcea că venise la el însuşi Îngerul Morţii, pentru a-l conduce pe ultimul drum. “Totuşi, nu te voi conduce”, spuse Îngerul. “Te voi lăsa să mergi singur acolo Sus, pentru că acolo se află un Împărat mai mare ca tine, care nu se poate lipsi mult timp de supuşii săi, dintre care fac şi eu parte. N-avea grijă, El are cele mai bune intenţii faţă de tine, şi ţi-a pregătit un loc plin de cele mari desfătări.” “Dar, cum voi şti eu drumul până acolo? Dacă mă voi rătăci, şi voi nimeri în altă parte, sau voi rămâne prins între lumi?” “N-am nici o grijă de asta”, răspunse Îngerul, “tu eşti un mare şi atotştiutor Împărat. Nu eşti ca acel biet ţăran, care nici măcar n-a mai ajuns la tine! De bună seamă că nu a ajuns pentru că şi-a schimbat gândul, şi şi-a dat seama că nu e vrednic de galbenii Măriei-tale. A preferat să moară în mizerie, ca să nu te supere.”
Împăratul începu să tremure, cuprins de spaimă şi de căinţă. “Dar eu chiar am vrut ca el să vină!” “Desigur că şi Împăratul meu ştie asta”, spuse Îngerul, “şi El vrea ca tu să vii!” Împăratul simţi că soarta lui era pecetluită, şi începu să plângă cu amar. “Şi totuşi, nu sunt un om chiar atât de rău!”
Atunci, Îngerul îşi schimbă vorba şi chipul, devenind mai aspru.
“Nu eşti un om rău, dar eşti nestatornic şi plin de mândrie deşartă. Şi, în momentele cele mai importante ale vieţii tale, ai ales să asculţi glasurile linguşitorilor, care îţi spuneau ceea ce voiai să auzi, în loc de glasul conştiinţei tale. Iar rezultatul a fost la fel de rău pentru ceilalţi, cei care te iubeau şi depindeau de tine!
Acel ţăran te slujise cu credinţă, chiar dacă nu fusese dintre apropiaţii tăi. De multe ori, se rugase pentru binele tău şi al ţării. Ar fi fost gata să îşi dea şi viaţa pentru tine, dacă ar fi fost nevoie! Atunci când i-ai pustiit întregul avut, a fost pentru el o lovitură cu mult mai mare decât cea fizică. În sufletul lui, s-a surpat ceva. Dar, a crezut şi a sperat, că sufletul tău bun va învinge, şi vei face ceva să îţi îndrepţi greşeala. Nu voia nici măcar banii tăi, nici vreo altă înlesnire sau funcţie, pentru că era obişnuit să se bizuie doar pe forţa braţelor sale. Însă, i-ar fi fost de-ajuns un singur cuvânt bun! Un cuvânt care să dovedească faptul că ţi-a păsat de el, că ai suferit şi tu pentru nedreptatea făcută fără voie. Un cuvânt care să justifice toată iubirea şi credinţa lui! A aşteptat un timp acel cuvânt…dar apoi a înţeles că el nu va veni!
Toată povestea asta i-a măcinat viaţa, şi i-a scurtat zilele. El s-a rugat în continuare pentru tine, dar ceva în interiorul lui murise. Niciodată n-a mai putut crede că binele dintr-un om poate învinge răul. Lumea şi-a schimbat chipul pentru el.
Acum, desigur că îţi pare rău! Dar, nu ştiu cât îţi pare rău pentru tine, şi cât pentru el! Oricum, e bine măcar că ai început să simţi ceva. Ştii, eu aş fi putut să vin la tine de multă vreme! Moartea ta a început demult… Mulţi oameni din zilele noastre sunt, de fapt, morţi care umblă prin lume, şi nici măcar nu o ştiu!”
Împăratul plângea cu amar, fără să poată scoate măcar un cuvânt.
“Acum am venit doar ca să te previn”, spuse Îngerul mai blând. “Împăratul meu îţi mai lasă un timp, în care să îţi poţi îndrepta greşelile, atât cât vei putea. Măcar să te schimbi pe tine-însuţi, şi tot ar fi de-ajuns!”
Când împăratul se trezi…ei, dar povestea nu spune ce a făcut el mai departe! Putem doar să ne închipuim, fiecare…Şi, dealtfel, nici nu e  greu de închipuit!
Iată ce ne spune, în schimb, Steinhardt – acest mare spirit creştin – despre puterea cuvântului bun:

“Hristos pe cruce, gol, ţintuit, bătut, scuipat, batjocorit în aşteptarea doar a unei lungi şi teribile agonii, n-a răsplătit El vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduinţa extraordinară: “Astăzi, cu Mine, în rai”? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepţii Vechiului Testament mai zăceau încă în iad!


Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl desferecase pe Hristos? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliţă bună. I-a îndulcit şi rourat sufletul – în acel pustiu al cruzimii, răutăţii, pizmei şi batjocurii de pe infectul maidan al Golgotei – cu o vorbă bună. De care Hristos avut-a cu adevărat nevoie, de vreme ce a răsplătit-o cu: ‘ Astăzi vei fi cu Mine în rai!’ ”


Responses

  1. Multumesc frumos! La fel tie, tot binele din lume si nu numai!

  2. Basmul acesta este o poveste invatata litera cu litera de cei ce diriguiesc in politica si se manifesta in campanii electorale. Este tinuta adoptata prin lege de orice oportunist,lingusitor,candidat ajuns la putere, care uita promisiunile facute,inainte de a fi mare si tare. Diferenta fata de povestea de origine si reper este faptul ca notiunea de probleme de constiinta a fost eradicata pe traseu.

  3. Eu nu vreau sa spun decat atat…"Da-i omului cand are nevoie"…indiferent cum, acela e momentul cand sufera si are lipsuri. Degeaba gandim cu mila, degeaba compatimim, daca intr-un moment de necaz nu suntem langa cineva macar cu o vorba.
    Ce bine ca nu ascult eu de altii care ma cearta ca dau toata ziua cui imi cere!

  4. E bine că nu asculţi de aceia, Erys!:) Apropos de ascultare:),şi mie mi s-a întâmplat să stau şi să ascult, fie şi la limita oboselii, câte un om spunându-şi necazurile şi dezamăgirile vieţii. Deşi nu spuneam mare lucru, simplul fapt că ascultam, se pare că avea importanţă. Sunt multe feluri de a dărui…Desigur, sunt şi multe pe care le-am ratat, sau nu am ştiut să le aplic!

    Şi, apropos de "a dărui atunci când are nevoie", mi-am amintit o altă pildă: aceea a omului însetat, care avea nevoie de o cană cu apă. Unii nu aveau să îi dea, alţii, îi promiteau mai târziu. Unul dintre aceştia i-a promis o fântână cu apă limpede şi rece, dacă aşteaptă până ce o va termina. Însă omul nostru era pe jumătate mort de sete…Normal că a băut prima cană întâlnită în cale!

    Ei, dar iar m-am întins!:) Ai tu darul acesta, de a "provoca" oamenii la discuţii!
    Pup, şi o seară bună!

  5. Tu vorbesti, Child?…Nu e bine cand ne "provocam"?….Eu zic ca da.
    Referitor la cee ce este de daruit, fireste ca sunt multe feluri de a darui si multe lucruri pe care le poti darui. Important este sa vrei sa daruiesti macar ceea ce iti sta in putere sau macar din ceea ce ai mai mult si mai bun. Eu, pana nu impart cu cineva tot ceea ce-mi place mai mult, nu ma simt bine. Insa aici este vb despre altceva, anume ca de multe ori renunt eu la unele placeri pentru a putea fi alaturi de cineva in dificultate. Daca nu o fac, nu dorm bine.
    Vezi ce m-ai provocat?

  6. Ai perfectă dreptate în legătură cu "regulile dăruirii", dragă Erys! Măcar ceea ce îţi stă în putere – asta ar fi "norma de bază"! Şi eu am tendinţa de a dărui tot ceea ce pot, şi chiar de a renunţa la multe lucruri pentru ceilalţi, şi tocmai de aceea, atunci când descopăr oameni care nu fac la fel, e un fel de şoc dureros pentru mine! Sau, cel puţin, era, pentru că acum "am mai crescut", şi privesc totul mult mai filosofic!

    M-am bucurat de provocare:), te pup din nou, şi îţi doresc vise cât mai bogate…în daruri! Uneori, visele sunt mai bogate decât realitatea…cel puţin o vreme!:)

  7. E adevărat, jenniord, politica este un domeniu în care basmul se poate aplica uşor!:) Totuşi, eu zic că împăratul din povestea mea este totuşi ceva mai puţin "colorat" decât politrucii de astăzi. Democraţia a creat mai mulţi oportunişti politici decât orice tiranie, şi mai lipsiţi de scrupule. Poate pentru că ei ştiu că, prin natura sistemului, poziţia lor acolo sus este de scurtă durată! Şi atunci caută să compenseze prin intensitatea trăirii!:)))

    De fapt, cam acelaşi lucru îl spuneai şi tu! E adevărat, dar nu are rost să începem acum să demolăm ceea ce este evident putred, şi va cădea de la sine. În fapt, nici nu ştiu ce am putea face acum, când posibilităţile de alegere sunt limitate. Mai bine-zis, nu ai pe cine să alegi! Poate doar să schimbăm sistemul, şi să ne întoarcem iar la monarhie, deşi mie şi soluţia asta îmi dă frisoane!:)

    O zi bună, şi…să încercăm să trăim aşa cum ştim noi, dincolo de politică!

  8. Buna !

    Pacat este cand intentiile bune se pierd pe drum.
    In momentul in care iti propui sa realizezi ceva, intentia trebuie dusa pana la capat.
    Intentiile fara fapte nu au nici o valoare. Din contra, ele ne dauneaza ptr. sunt energii emanate de noi si daca nu actionam sa le indeplinim, atunci ele raman " agatate " de noi si pana nu le realizam nu ne putem elibera de ele.
    Mai mult, ele vor perturba si universul, iar acele energii raman pentru un anumit timp fara finalizare.
    Pana la urma acele energii se vor materializa dar….tot noi vom fi acei care vom suferi.

    O zi minunata tuturor.
    Pa !pa!

  9. Nu ştiam că aceste intenţii "amânate" pot face atâta rău, dragă aryyana! Ce-i drept, şi Dante spunea că "drumul spre iad este pavat cu bune intenţii"!:)
    Totuşi, e bine să apreciem măcar existenţa lor, pentru că şi ele crează o atmosferă pozitivă. Faptul că nu se realizează îi face rău mai mult persoanei "emitente" decât destinatarului. Pentru că astfel, ratează ocazia de a-şi mai şterge din karmă, sau de a face fapte bune care să îl/o "ridice" spiritual.

    M-aş bucura ca aceste bune intenţii să se materializeze, totuşi, până la urmă, aşa cum spui tu, chiar dacă în moduri neimaginate. E posibil ca acest lucru să se întâmple chiar în alte vieţi…Castaneda spunea că "intenţia este o forţă vie a universului".

    Mulţumesc că ne-ai adus, din nou, lumină şi pace, şi îţi doresc să ţi se realizeze toate bunele intenţii!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: