Posted by: childagain | October 3, 2009

Caseta

Era odata o familie de mici meseriasi care locuia intr-un oras mare si frumos. Chiar vis-a-vis de casa lor, se inalta un conac mandru, al unei familii bogate. Familia avea o fetita, careia, in drumul ei spre scoala, ii placea sa priveasca ornamentatiile frumos alcatuite ale fatadei casei boieresti. Nu ii trecea nimic prin minte atunci, afara de faptul ca erau frumoase. Nici nu se gandea macar cum ar fi daca ar locui ei acolo, si ce viata ar duce. Stapanul conacului o observase, si vorbea din cand in cand cu ea, in drumul ei spre scoala si inapoi. Intre ei se infiripase chiar o prietenie, desi nici unul dintre ei nu ar fi stiut sa defineasca exact acest lucru. Ajunsese sa ii spuna lucruri care ii stateau pe suflet, durerile sale, si cate ceva despre familia sa. La un moment dat, i-a aratat o caseta frumos lucrata, incrustata cu aur si pietre scumpe. Inauntru se afla un frumos trandafir rosu, cu codita infasurata in putina vata umezita, ca sa dureze cat mai mult.
“Vreau sa ti-o daruiesc tie, pentru ca stiu ca esti printre putinii care pretuiesc mai mult trandafirul dinauntru, decat caseta. Stiu ca familia mea nu va fi de-acord, dar nu are importanta.” ” Nu e nevoie sa faci asta”, spuse fetita. “Caseta aceasta este prea scumpa pentru a se potrivi in casa mea, si m-as simti ca si cum as fi furat-o! Dar, iti multumesc ca te-ai gandit, si acest lucru va fi mereu in inima mea.” Totusi, el insista ca fetita trebuia sa o primeasca, pana ce aceasta aproape se convinsese ca nu ar fi un lucru chiar atat de ingrozitor…Doar aproape!
Si, intr- zi, cand trecu din nou prin fata conacului, fetita vazu ca era gol si parasit.
Anii au trecut, si conacul se paragini tot mai mult. Fetita, care intre timp crescuse, si devenise o doamna, incercase in fel si chip sa afle ce se intamplase, dar oamenii nu spuneau decat lucruri banale: ca stapanii conacului plecasera in strainatate, si nu se stia cand, si daca, vor reveni.
Peste un timp, ea il revazu intamplator pe strada pe fostul stapan al conacului, dar arata cu totul schimbat. Anii, si nu numai anii, ii asprisera chipul, si ii stinsesera lumina din priviri. Ea il opri, incercand sa ii vorbeasca, dar el o repezi imediat. “Nu te cunosc, nu vreau sa vorbesc cu tine! Multi oameni au zis ca ma cunosc, si au incercat sa obtina diferite avantaje de la mine. Eu nu mai am nimic de dat.” “Nu aveam de gand sa iti cer caseta”, raspunse ea. “Voiam doar sa stiu ce ti s-a intamplat, si de ce ai disparut asa. Intr-un fel, erai dator sa imi spui asta. Pentru ca ai intrat in viata mea, si de atunci nimic nu a mai fost la fel”. El o privi ceva mai bland, dar tot grabit. “Caseta am dat-o demult, cuiva din familia mea. Cuiva in a carui casa se potrivea foarte bine. Poate iti voi spune candva, dar…”
Insa, de data aceasta, ea nu mai voi sa asculte. Sufletul ii era plin de durere si umilinta! Desi nu facea parte din lumea lui, simtea ca ea poseda ceva ce multi oameni ar fi dorit sa aiba. Chiar oameni cu casete si conace! De fapt, de cand nu mai vorbisera, ea cunoscuse multi oameni, din toate categoriile sociale, si toti o pretuisera. Toti stiusera sa vada dincolo de originea ei modesta. Oamenii o iubeau si o respectau cu adevarat, din inima!
Se indeparta fara sa mai asculte nimic. Din nou, timpul trecu…
Peste mai multi ani, ea simti din nou nevoia sa afle ce se intamplase! Desi era acum un om realizat, simtea ca ramasese ceva nerezolvat in viata sa. Intr-un fel, si din vina ei! Era un punct dureros, ca un junghi care aparea la o respiratie mai profunda, atunci cand te asteptai mai putin. Unii oameni ar fi zis ca acorda prea multa importanta unei povesti din trecut, oarecum banale, mai ales ca, din cate se vedea, aceasta importanta  aparea astfel doar pentru ea. Dar, ea stia ca, in Cartea Lumii, acolo unde se scriu toate povestile care au fost vreodata, nici una nu este fara importanta! Si, ele apar scrise cu litere cu atat mai luminoase, cu cat povestea respectiva a coborat mai mult in inima, de unde isi iau povestile lumina.
Si, in cele din urma, a aflat! Nu importa cum, dar a aflat…Si-a inteles si ea greselile fara voie, si a plans pentru sufletul prietenului ei. Acum, el ar fi voit sa ii dea caseta, asa cum ii promisese atunci demult. Dar, dupa atata vreme si intamplari, ea intelese ca ar fi facut-o doar ca pe o penitenta. Ceea ce fusese frumos si cald in prietenia lor murise, se dusese…Caseta era acum tocita si cu aurul dus de la toate mainile prin care trecuse. Iar trandafirul dinauntru se ofilise demult, era praf si spulbere.
Nu insemna ca ea nu pretuia caseta, chiar si acum! Dar, nu putea primi un obiect daruit din datorie, si care ar fi umplut-o de tristete ori de cate ori l-ar fi privit. Prefera sa ramana cu imaginea casetei de demult, si a minunatului trandafir dinauntru. Acea imagine nu se va sterge niciodata din inima ei! Poate ca unele lucruri nu sunt facute sa dainuie in mod real, dar vor dainui totusi intr-o alta lume…acolo, unde casetele raman mereu stralucitoare, si trandafirii vesnic vii!
Acolo, unde nu se face niciodata dimineata…

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: