Posted by: childagain | October 4, 2009

Despre raportul interior-exterior, sau inexistenţa termenului "subiectiv"

Toată lumea ştie că percepţiile date de simţuri se deosebesc, într-o oarecare măsură, de cele aduse de alte “organe” senzoriale, de alt nivel – şi includ aici intuiţia, clarviziunea, premoniţiile, ş.a.  Şi totuşi, informaţiile aduse de cele două tipuri de “instrumente”  nu se opun, nici nu se exclud, ci se completează.
Maestrul Aivanhov oferă un foarte frumos exemplu în acest sens. Domnia-sa compară observatorul “realist” sau ştiinţific, al realităţii (sau, cu alte cuvinte, omul care percepe realitatea doar prin cele cinci simţuri) cu un om aflat pe suprafaţa exterioară a unei sfere. El va percepe lumea ca fiind convexă, şi va fi foarte convins că aceasta este realitatea. Într-un fel, va avea dreptate!
Pe de altă parte, observatorul “interior”- misticul sau clarvăzătorul – este comparat cu un om aflat la interiorul sferei. Desigur că el va percepe lumea ca fiind concavă, şi va fi convins că acesta este adevărul. Şi, va avea dreptate şi el!
Desigur, soluţia optimă este nu opoziţia, ci unificarea celor două tipuri de viziuni. Şi acest lucru nu se poate face decât de către cineva “dinafară”, cineva care a depăşit dihotomia interior-exterior, reuşind să atingă viziunea globală. Acest cineva este, desigur, în primul rând, Creatorul nostru – fiind concomitent şi imanent, şi transcendent. Iar dintre oameni, sunt doar acei puţini aleşi, cei care au atins stadiul iluminării, şi au trecut chiar mai departe – acei mari maeştri şi învăţători ai popoarelor. Până a atinge acest stadiu, noi ceilalţi trebuie să ne mulţumim cu una dintre cele două tipuri de cunoaşteri, sau percepţii.
Dar de fapt, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, pentru ca oamenii nu sunt “liniari”, şi atât de uşor de împărţit în categorii. Unii dintre ei au depăşit etapa “imaginii convexe” şi au început să vadă câte puţin şi din “concavitatea” lumii. Dintre aceştia, unii pot da înapoi, pentru că ieşirea din tipare, şi îndepărtarea de imaginea cunoscută a realităţii poate fi percepută drept străină, chiar înfricoşătoare. Alţii, vor continua să meargă mai departe…Iar alţii, cei care au pătruns prea mult în “interiorul sferei”, pot întâmpina alt pericol: pot pierde contactul cu “suprafaţa”, cu convexitatea, şi nici acest lucru nu este de dorit! Foarte rari sunt cei care reuşesc să găsească un echilibru între cele două (şi de obicei, numai cu ajutor de Sus), şi, în momente privilegiate, să poată vedea concomitent şi “convexitatea”, şi “concavitatea”!
Acum, nu pot să nu spun câteva cuvinte şi despre un termen mult vehiculat în legătură cu “interiorul sferei”: subiectiv. Se spune că aceea ce nu poate vedea toată lumea, şi nu poate fi imediat demonstrat, sau reprodus la comandă, reprezintă o însuşire ce aparţine doar unui anumit observator, şi a primit această denumire generică. Este de fapt, un mod eufemistic de a denumi ceea ce pragmaticii numesc “închipuire”, sau “imaginaţie”. Mie mi-a plăcut foarte mult cartea d-lui Andrei Pleşu – “Despre îngeri” – despre care am şi vorbit în unele postări anterioare, şi în care se află un capitol care tratează exact problema “imaginaţiei”, sau “imaginalului” – cum îl denumeşte domnia-sa. Nu voi repeta aici cele spuse atunci, voi reaminti doar că, pentru domnia-sa (ca, dealtfel, pentru toţi misticii şi unii filosofi) termenul “subiectiv” nu există. Există doar un alt fel de realitate, cu legi proprii. O realitate care “funcţionează”, şi are efecte, inclusiv în realitatea unanim recunoscută! De fapt, aceasta ar fi şi definiţia dată de domnia-sa realului: “este real tot ceea ce produce un efect asupra noastră“. În acest sens, chiar şi visele, şi creaţiile gândirii, au o realitate a lor, într-un anume spaţiu. Ceea ce ne influenţează profund, şi ne determină viaţa, şi alegerile, este o realitate, chiar dacă nu aparţine neapărat planului “vizibil”!
Din anumite motive, am considerat că aceste lucruri trebuiau spuse. E necesar să se înţeleagă că noţiunile de “adevărul meu” şi “adevărul tău” nu sunt neapărat opozante, şi, mai ales, nu se exclud! Mai mult, ele se includ într-un Adevăr universal, mai cuprinzător…
Şi în încheiere, iată ce spun, în acest sens, unii scriitori:

“Există atâtea adevăruri câţi oameni sunt. Fiecare are adevărul lui. Dar ele nu ajung niciodată să se armonizeze, se contrazic.” (Kosztolanyi Deszõ)

“Adevărul universal nu există drept ceva despărţit cu totul de lume […] şi singura cale prin care ajungem la adevăr este întrepătrunderea reciprocă a fiinţei noastre cu totalitatea lucrurilor.”( Rabindranath Tagore)

“Oricine crede că înţelegerea lucrurilor dumnezeeşti se bazează pe demonstraţii concrete a îngustat prin gândurile sale vastitatea graţiei divine.” (Gazali)

Adevărul este că, tot ceea ce s-a spus despre adevăr este adevărat.

Responses

  1. Adevarul general este o rezultanta a atitudinilor noastre fata de anumite aspecte;fiecare dintre noi avem la indemina mijloace proprii de a face permeabil acest adevar. Adevarul este acea sfera in totalitate,ce cuprinde zona de structura profunda,esente,cauze si zone de suprafata,ca formule de redactare pentru vizualizare mai larga si pentru consum. A fi realist inseamna sa percepi vizual intreaga structura a sferei si sa alegi zona de navigare in care te simti in elementul tau,fara a pierde cirma din mina si a te departa de cursul general.

  2. Ai dreptate, Child. E un subiect care ar trebui pus in fata ochilor nostri mai des…Psihicul fiecaruia se impregneaza de tot ceea ce este propriu, specific subiectului. A fi subiectiv inseamna a reflecta corect obiectul dar prin propria interioritate psihica. De aceea se spune ca psihicul are proprietatea de a transpune obiectivul in subiectiv. De fapt asta este constiinta, forma de org psihica prin care se realizeaza integrarea subiectiva si activa a fenomenelor vietii psihice, lucru important in raportarea individului la mediu…ei, poveste lunga.
    "In mod necesar, adevarul trebuie sa fie mai straniu ca fictiunea, caci fictiunea este o creatie a mintii omenesti si prin urmare se adapteaza mai mult cu ea" Chesterton G.K.
    O noapte buna!

  3. problema e mult mai complicata de atat.
    e interesant de urmarit ce se intampla prin spalarea asta de creier numita invatatura- fie ea partila, daca de scoala si lipsita de acea satisfactie a descoperirii, fie cea generata si intretinuta de massmedia- si psihismul fiecaruia…

  4. În sfârşit, am descoperit că pot să comentez, dar numai nelogată!:) E o mică ghiduşie e weblogului!:)

    Dragă aryyana, ca de obicei, ai spus mari adevăruri! Fiecare are propria sa realitate, conform căreia reacţionează şi interacţionează cu ceilalţi. Trebuie o mare deschidere, sau o mare iubire interioară, ca să poţi "vedea" şi în realităţile celorlalţi, şi să accepţi astfel modul cum ei reacţionează la diferite lucruri.
    Coelho spunea despre asta cam aşa: "Trăim fiecare în universul nostru propriu, dar uneori aceste universuri se pot combina, creind sisteme solare şi galaxii."

    Iar, ca să ajungi să vezi Adevărul suprem, de dincolo de realităţile individuale, calea e şi mai lungă! Dar, uneori, putem avea sclipiri…

    Te îmbrăţişez şi eu, dragă aryyana, şi pot să îţi spun că interacţionez foarte bine cu realitatea ta!:)

  5. Foarte bine ai punctat, Erys! Psihicul chiar are proprietatea de a transpune realitatea în "simboluri" accesibile nouă, sau, altfel spus, de a o "traduce" în limbajul nostru. Cred că şi reciproca e velabilă, dar e mult mai greu să transpui "simbolurile" personale în adevăruri universal valabile. Probabil că artiştii se descurcă mai bine!:)

    Şi citatul e grozav! Cu adevărat, de multe ori adevărul, sau altfel spus – viaţa, bate ficţiunea!:)

    Mulţumesc de trecere, şi o săptămână grozavă îţi doresc!

  6. Foarte bună definiţie ai dat realismului, jenniord! Atât de completă, încât chiar nu mai pot adăuga nimic! Poate, ar mai fi loc doar de o discuţie despre ceea ce înseamnă realismul pentru fiecare. S-ar putea să existe păreri mult diferite! Din definiţia ta, realismul ar fi echivalent cu termenul "echilibru", sau "măsură", sau "adecvare optimă la realitate". Care realitate, iarăşi, înseamnă altceva pentru fiecare…:)
    Poate cu altă ocazie vom deschide o discuţie separată pe această temă (şi cu mai mulţi participanţi), care e mult prea vastă pentru a fi abordată în câteva cuvinte.
    Mulţumesc pentru idee, şi pentru părerile atât de incitante, şi îţi doresc o realitate cât mai…aproape de ideal!

  7. Scânteie, problema cunoştinţelor dobândite în şcoală e veche şi demult nesoluţionată! Pe de o parte, ele nu pot fi, pur şi simplu, "tăiate din listă", pentru că astfel unii copii nu ar mai căpăta nici bruma de cunoştinţe generale necesare unei existenţe normale. Mă uit la copiii din ziua de azi (şi chiar la al meu), şi văd cu tristeţe cât de uşor ar renunţa ei la cunoştinţele din şcoală…dar, fără a le înlocui cu nimic valoros!
    Pe de altă parte, e adevărat că "învăţătura şcolii" e limitantă, chiar schematică în unele privinţe, şi a-ţi crea o imagine a lumii numai din aceste cunoştinţe, înseamnă a-ţi crea o imagine de "robot".
    Eu cred că soluţia ar fi cumva, la mijloc: să nu se renunţe nici la cunoştinţele generale, dar fiecare să caute şi alte surse, alternative, care să îi permită acea bucurie a descoperirii, de care spuneai, şi, poate, să îi deschidă o viziune mai apropiată de complexitatea lumii. Eu cred că am mers pe acest drum, şi simt că am făcut bine!:) Totuşi, dacă nu porneam de la început cu şcoala, dacă nu mi s-ar fi trezit acolo interesul pentru cunoaşteri diverse, nu aş fi ajuns să ştiu nici altele.
    Problema generaţiei actuale este că ei nu mai au acest inters pentru cunoaştere! Pentru ei, şcoala reprezintă doar o "chestie plicticoasă şi obligatorie", de care abia aşteaptă să scape! Măcar de ar suplini prin alte cunoaşteri, prin alte metode de descoperire…
    (Şi, desigur, educaţia dată de mass-media o continuă, cumva, pe cea a şcolii, dar într-un mod mult mai interesat, şi mai comercial. Trebuie doar discernământ pentru a alege emisiunile şi informaţiile care chiar pot aduce ceva.)

    Mulţumesc pentru ideea interesantă adusă în discuţie, care e şi foarte actuală!
    O săptămână bună şi ţie!

  8. Buna !

    Conteaza cum privim realitatea. Conteaza cine priveste acea realitate.
    Fiecare persoana are realitatea sa.
    Ea percepe si intelege in functie de cunostintele sale.
    Cu cat persoana a cautat sa afle cat mai mult, a studiat si a cercetat, (poate chiar a si experimentat ),cu atat va intelege tot ce va percepe.
    Cu cat persoana este mai ignoranta, cu atat intelegerea perceptiei este mai limitata.
    Poate ca tot ce produce efect asupra noastra este real, dar nu poate percepe realitatea decat persoana care a produs acea realitate
    Daca ptr. o persoana poate fi realitate, ptr. mine nu poate fi. De ce ?Ptr. nu provocam aceleasi realitati.
    Cat despre adevar, el este unul singur.Acela in care crede fiecare . Nu ?
    Degeaba insist eu sa lamuresc pe cineva ca ceia ce spun eu este adevarat, daca ea nu crede ce spun eu. Ea are adevarul ei. Are realitatea ei.Cum ? Asa cum si-a format-o.

    Va imbratisez cu drag si va doresc o zi minunata tuturor.
    Pa !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: