Posted by: childagain | November 1, 2009

Despre fructe

Pentru fruct, greu nu e
lovit să fie, scuturat,
pe sus luat
şi în cămară mutat.
Greu nu e
nici în întuneric a rodi
deplin,
nici a rămâne singur
fără un vecin.
Cel mai mare greu
şi chin, este doar coaja
a o lepăda, pentru a rămâne
fraged, în esenţa sa.
Dar coaja asta nu e
doar o coajă,
e imaginea ce o prezintă
spre a lumii vrajă.
Şi, mai este şi un scut,
faţă de al lumii foşnet
neîntrerupt.
E un punct al coacerii
extreme,
când să îşi arate miezul
nu se teme.
Şi acest bun gând urmând
Multe fructe nu o leapădă
nicicând.
Mult mai simplu este, şi uşor,
coaja să o ţii pentru decor.
Chiar de miezul înăuntru
nu deplin rodeşte,
cine caută desăvârşire?
Doar un fruct nebun,
fireşte…

Responses

  1. Revin după foarte multă vreme, doar pentru puţin timp, pentru a răspunde comentariilor unor oameni dragi mie, chiar dacă numai “virtuali”!

    @ D-le Radu, mă bucur că simţi astfel când intri pe blogul meu, şi te asigur că sentimentul e reciproc! Poate voi reveni, când îmi voi rezolva problemele presante ale vieţii reale, dar nu pot promite cu siguranţă. Încă nu m-am familiarizat cu noul weblog!:)
    Numai bine şi d-tale!

    @ wyu, draga mea, ţie ţi-am răspuns pe mail. Sper să mai vorbim!
    Te sărut!

    @ Andrei, mă bucur că îţi place, pentru că noi umblăm cam prin aceleaşi “ţinuturi cu aer rarefiat” ale fructelor nebune!:) Tocmai asta am apreciat la weblog: faptul că mi-a îngăduit să cunosc atâţia oameni deosebiţi, şi să ne îmbogăţim reciproc!
    Multă bucurie şi ţie, şi celor dragi!

    @ Zâmbetule, şi tu faci parte dintre “fructele nebune”, deşi eşti un fruct aflat abia la…începutul pârguirii!:) Poate tocmai de aceea şi-au plăcut acele versuri!
    Te pup, şi mulţumesc!

  2. Buna Copilasu !

    Am trecut sa te salut si sa-ti spun ca ne este dor de blog-ul tau plin de intelepciune.

    Am crezut ca au inchis blog-ul si eram f. suparata ca nu as fi putut sa mai trec prin blog-urile mele favorite.
    Sper sa nu mai schimbe ceva ,ca abia m-am descurcat cu farmatul asta nou.

    Iti doresc tot binele din lume si…o sa trec mereu pe aici sa te salut.
    Pa !pa !

  3. Dragă Arryana, nici nu ştii cât mă bucură vizita ta! Acum, când tot ceea ce cunoşteam pare străin, sau întors cu fundul în sus:), o prezenţă dragă şi familiară parcă încălzeşte locul!
    Şi eu am fost supărată, crezând că îmi voi pierde postările – adică, amintirile – dar măcar răul cel mai mare nu s-a produs!
    Şi eu îţi doresc tot binele, şi mă bucur că ne-am regăsit cărările – chiar dacă nu vom posta prea des. Eu încă nu sunt în starea necesară…
    Te sărut, şi…multă inspiraţie!

  4. … atat de adevarat….!
    O zi minunata iti doresc

  5. Multumesc si eu de vizita, si mai ales – pentru prietenia constanta!
    Si, ma bucur ca totusi pe noul weblog au mai ramas cativa prieteni buni!
    O seara buna si tie!

  6. Coaja este uneori doar un scut,prin care se protejeaza interiorul de vicisitudini si i se permite acestuia, sa se coaca, sa se maturizeze in bune conditii. Alteori cind coaja este tare si tepoasa si nu se desprinde singura,este doar o cochilie in care se refugiaza un interior ce nu este dispus sa se integreze intr-o formula mixta cu exteriorul din jur.

  7. Cât de bine ai sintetizat esenţa, jenniord! De un scut avem cu toţii nevoie, mai ales la început, în adolescenţă şi prima tinereţe, când sensibilitatea extremă ne face să primim lucrurile şi încercările distorsionat de dureros. Dar, devine o problemă atunci când coaja persistă şi mai târziu – uneori din teamă de exterior, alteori, pur şi simplu, din obişnuinţă şi comoditate. Uneori, ea se transformă în cochilie, după cum bine ziceai…:)
    O seară bună, şi mulţumesc de vizită şi înţelegere!

  8. …Cine cauta desavarsire?…Numai cine lasa sa-i patrunda prin "coaja" lumina si care lasa sa-i iasa din miez toata energia ce se manifesta in diferite forme…
    Un fruct liber si dornic, intotdeauna se coace frumos…

  9. Poate că m-am exprimat eu puţin greşit, dragă Erys! Nu e vorba atât de a căuta desăvârşire, cât a face tot ceea ce trebuie pentru tine, şi pentru ceilalţi. Adică, tot ceea ce îţi stă în putere! Şi, pentru asta, chiar ai nevoie să dai coaja jos, pentru că ea te împiedică să vezi clar, şi astfel, din ignoranţă, poţi face cele mai mari nedreptăţi.

    Oricum, foarte frumos şi adevărat ai spus…Ultima frază a ta e cea mai adevărată!
    Mulţumesc, şi o seară cu vise frumoase!

  10. Nu-i nimic gresit, cred…a cauta desavarsirea inseamna a incerca…a face ceea ce trebuie, de aceea am spus sa ne lasam luminati, sa putem da si lua ce-i mai bun.
    Numai bine, draga mea Child!

  11. Ehe, foarte frumoasă poezia. Şi plină de tîlc.

  12. @ Erys, numai bine şi ţie, pentru că îl meriţi!

    @ Ioane, mulţumesc pentru aprecierea generoasă, mai ales din partea unui artist ca tine, care a depăşit perioada începuturilor!
    Eu una nu am pretenţia să fiu artistă, ci doar transmit nişte idei şi trăiri…
    O seară bună îţi urez!

  13. Buna!

    Ce fructe frumoase am fost si noi.
    Pe parcurs,unele fructe s-au stricat, altele au cazut din pom ,altele au putrezit,altele au fost atacate de daunatori, altele …etc.
    Dar indiferent de fruct, toate au un invelis protector. De ce ? Ca sa-si apere samanta,ptr. fara acea minuscula samanta …nu ar mai exista alte fructe.
    Spiritul "fructului", trebuie protejat de toate ‘intemperiile" la care este supus fructul .Daca "fructul" este mai puternic (mai luminos), atunci va face fata tuturor incercarilor abatute asupra lui.

    Tuturor va doresc sa fiti niste fructe sanatoase si luminate.
    Pa! pa !

  14. Aryyana, ai sintetizat cum nu se poate mai bine traiectoria fructelor!:)
    Învelişul are rolul lui, după cum am spus, şi asta, mai ales la început – când fructul e tânăr, şi are nevoie să îşi apere miezul de condiţii extreme. Însă mai târziu, dacă nu reuşesc să dea jos învelişul, unele fructe se pot usca în interior, deşi pe dinafară arată îmbietoare. Am întâlnit cu toţii nuci care arătau minunat, dar la interior erau seci, ba chiar mai rău…
    La asta m-am gândit atunci când am zis că învelişul trebuie "dezbrăcat"!
    Altfel, desigur că un fruct cu o mare lumină interioară va emana lumină şi căldură prin orice înveliş. Şi, la un moment dat, chiar nu va mai avea nevoie de înveliş! Se ştie că lucrurile cele mai frumoase din acesată lume sunt, în acelaşi timp, extrem de fragile…şi totuşi, fragilitatea nu le ucide!:)

    Mulţumesc pentru urare, şi ţie îţi doresc acelaşi lucru, şi mă bucur că exişti!

    P.S. Cu regret trebuie să îmi anunţ bunii prieteni că voi face o pauză mai lungă…poate chiar voi renunţa la weblog. Este doar consecinţa unei lungi perioade obositoare, şi în acelaşi timp, a unor restructurări personale:) Însă, voi mai reveni din când în când, fie şi "neauzit", pentru a vă vizita!

  15. Buna Child !

    Vestea ca nu vei mai scrie si vei renunta la blog, m-a intristat f. mult. Eu cand deschideam blogul intram intai si ma uitam la trei persoane f. f. bragi mie din acest blog si apoi intram la mine si la ceilalti .
    Pe toti la care am intrat ii indragesc f. mult dar …ptr. tine , Erys si Nervblood am ceva special in suflet.Chiar daca nu ne-am vazut niciodata ,dar ne-am cunoscut pe acest blog, v-am indragit pe toti.
    Da, daca simti nevoie de-o pauza trebuie s-o iei, dar sufletul nostru va ramane mai pustiu.
    Ne vei lipsi… cu sfaturile si scrierile tale minunate si intelepte.
    Oricum, ia o pauza daca simti nevoia, dar..nu, nu, inchide blog-ul, ca sa mai venim in vizita pe la tine. Da?

    Iti doresc sa te refaci din oboseala acumulata si..sa fii mereu fericita si sanatoasa.
    Nu inchide blogul ca eu tot mai trec pe aici. Da?
    Pa !pa !

  16. Aryyana, şi eu am pe aici câţiva oameni pe care îi simt foarte aproape, şi tu eşti unul dintre ei! Nu voi închide blogul, am înţeles mai demult, în alte timpuri, o lecţie în privinţa asta. Însă, chiar am nevoie de o pauză!
    Oricum, sunt convinsă că blogul tău va rămâne la fel de înţelept şi plin de lumină şi fără prezenţa mea! Se spune că prietenii sunt "mortarul" vieţii, dar scheletul casei îl deţine fiecare. Iar acoperişul îl acordă Altcineva…

    Te sărut, îţi mulţumesc din suflet pentru cuvintele calde, şi să ne regăsim cu bine…cândva!

  17. child, intru cu placere, ca de obicei, pe blogul tau pentru ca aici imi gasesc o anumita liniste interioara si spirituala ! Nu renunta la blog ! Scrie atunci cind vrei, cind poti, cind ai timp, dar scrie !

    Numai bine !

  18. nu mai stiu unde am ramas te salut Flo
    parca mi/ai yis odata ca te inscri pe ning.com? cum e/acolo , unde scrie, la tine pe blog, sau in emailul meu, nu am timp sa te caut, te rog spune/mi unde mai esti si sub ced nume, saluta/l pe Altmarius din partea mea, spune/i ca intr/o yi o sa vin la el sa/mi scriu promisiunea, acum, mai mult ca niciodata ma bantuie bandajele aruncate innainte
    petele de ulei, cutiile goale de conserve, seringile folosite, reclamele pe bucati de cartoane, resturile si putreyiciunile din apa si putregaiurile de pe pereti si peste toate, ochii calauyei- singura neinoculata, cea mai curata apa

  19. Vai! Foarte frumos! "[…] cine caută desăvîrşire? Doar un fruct nebun, fireşte."

    Îmi place foarte mult, trebuie să îmi fac timp să citesc şi însemnările din urmă…

    Îţi doresc ţie şi celor dragi numai bine.

  20. precum andrei cel de mai sus (ironia,nu?),daaa,fructul acela nebun imi pare ca e sarea si piperul poeziei.ultimele versuri devin unul din citatele mele preferate🙂.
    foarte frumoasa poezie.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: