Posted by: childagain | January 3, 2010

Recviem pentru o saga ce nu a (mai) avut loc

Aceste rânduri nu au (probabil) un destinatar anume! Sau, poate au, dar nu acest lucru e important…Important este că ele descriu o stare de lucruri (şi de spirit) foarte prezentă în acest secol despuiat de frumuseţe, de autentic, de profund! În aceste secol al aparenţelor sclipitoare ce maschează un mare gol de conţinut…
Aşadar, ce poate dori de la contemporanul său un om normal, cu un suflet şi o sensibilitate autentică, cu idealuri şi năzuinţe ce depăşesc cadrul “realist” al vieţii comune? Să obţină cât mai multe avantaje? Sau, o satisfacţie a orgoliului pentru lucruri care nu au nimic de-a face cu orgoliul, intrând mai curând în categoria personalului şi intimului? Sau, îndeplinirea cu orice preţ a unor promisiuni vechi şi negate cu obstinaţie?
Desigur că, pentru un om de genul descris mai sus, nimic din toate acestea nu ar putea reprezenta o valoare, ceva de dorit şi de năzuit! Şi, în general, nimic din ceea ce ar putea concepe o minte năclăită în cotidian…El nu ar putea dori, posibil, decât Adevărul! Adevărul despre ceea ce a fost, şi ceea ce este…Adevărul despre ceea ce există în profunzimile fiinţei noastre, şi va exista mereu, indiferent cât de mult vom încerca să ucidem, să îngrădim, sau să deturnăm! Adevărul despre noi-înşine, despre acel Eu Sunt, care reprezintă Divinitatea din noi! Acea Fiinţă despre care Noica spunea că nu este Dumnezeu, ci Iubirea Sa…
În ciuda opiniilor “realiste” şi contradictorii, există oameni care pot vedea acea Fiinţă în ei-înşişi, şi în ceilalţi! Există oameni care pot vedea prin ceilalţi…Pot vedea cum această Fiinţă se zbate să iasă la iveală, uneori aproape reuşeşte…Dar, Eul conştient, ajutat de Eurile conştiente ale celorlalţi, fac tot posibilul să o înnăbuşe, să o murdărească, să o ucidă chiar! Întrucât ieşirea la suprafaţă – am putea spune, naşterea – acelei Fiinţe, doare prea mult, şi cere prea multe sacrificii ale Suprafeţei, este preferabil să fie împinsă la loc în străfunduri, sau chiar ucisă! Pentru ca viaţa zisă normală să poată decurge normal…Adică, superficial, călduţ, materialist, şi plină de satisfacţiile dubioase ale orgoliului!
În acest sens, lumina Adevărului, care ajută naşterea acelei Fiinţe, reprezintă o arsură, şi o ameninţare! Pentru că, într-adevăr, este o lumină care arde…Arde toate impurităţile, toate superficialităţile, toate comodităţile obţinute cu preţul sacrificării autenticului! Te determină, contemporanule, să te priveşti aşa cum eşti tu în mod real, gol şi sărman, dincolo de toate zorzoanele adăugate! Şi această vedere doare…
Poate că deja ai pierdut multe în această viaţă, poate că ai suferit! E foarte posibil, întrucât viaţa nu este o plimbare printr-o vale cu crini! De multe ori, pierderile sunt doar consecinţele deciziilor noastre greşite din alte timpuri, care apar sub o altă formă…Pentru că nimic nu rămâne fără consecinţe! Nici cea mai măruntă lacrimă pe care am smuls-o cuiva vreodată…
Dar, acea Fiinţă te-ar ajuta să vezi totul într-o nouă lumină…să vezi câştigurile rezultate din pierderi…să vezi cee ce înseamnă, de fapt, câştig, şi pierdere! De multe ori, pierderile ne pregătesc pentru alte câştiguri, mai importante, în planuri superioare realului imediat. Cu condiţia, însă, să accepţi aceste câştiguri, şi nu să le înnăbuşi, sau să le ucizi! Altfel, vei rămâne doar cu pierderile iniţiale, fără să câştigi nici acele lucruri superioare! Este cea mai tristă situaţie. Te-ai asemăna astfel acelui împărat care a pierdut totul, ajungând cerşetor, însă refuză să primească în schimb o piatră banală, în concepţia sa, dar care ascunde un diamant! Un diamant ce i-ar putea recâştiga împărăţia, sau chiar mai mult…E vorba de povestea lui Iov, însă cu un final contemporan!
Ar mai fi multe de spus…dar, esenţialul cred că l-ai înţeles! Cândva, poate că această Fiinţă luminoasă din interiorul tău îţi vorbea cu mai multă tărie! Cândva, aproape că ajunsese la suprafaţă…Dar, te-ai speriat de strălucire, sau poate, de durere! Totul era mult prea altfel decât erai obişnuit! Şi atunci, ai preferat să o înnăbuşi…ai fi vrut chiar să o ucizi! Ai ascultat, în acest sens, toate sfaturile Eurilor “normale” şi “realiste” din jur! Toate sfaturile care te puteau ajuta, în concepţia ta, să îţi recapeţi liniştea, şi normalitatea…Toate sfaturile acelora mai orbi chiar şi decât tine…orbii care conduc alţi orbi! Şi care, vor primi şi ei ceea ce au cerut, şi au căutat…din păcate!
Au existat şi momente în care ai vrut să fii salvat, chiar şi după aceea! Momente în care îţi înţelegeai golul, şi greşelile, şi singurătatea! Dar, chiar şi atunci, voiai să fii salvat pur şi simplu, fără să depui nici un efort! Deşi tu erai cel care surghiunise această Fiinţă din interiorul tău, şi al altora, totuşi aşteptai ca ea să vină singură înspre tine, făcând tot ceea ce ar fi trebuit să faci tu! Să vină înspre tine fără sacrificii din partea ta, şi fără schimbări, dansând pe sâma îngustă a concepţiilor tale, după muzica ta proprie! După toate prăpăstiile în care ai prăvălit-o, totuşi aşteptai ca salvarea ta să se petreacă simplu, şi în condiţiile tale! Iar, dacă acest lucru nu a fost posibil, ai preferat să închizi din nou uşile, fugind înspre “realul” familiar, călduţ şi superficial!
Aceasta a fost, din păcate, saga Fiinţei tale înspre lumină! Sau, ar fi trebuit să fie! O poveste care n-a mai fost niciodată scrisă…
Şi totuşi, poate că tu nu ştii, dar chiar şi poveştile nescrise există undeva! Este un loc în afara timpului în care există toate poveştile ce au fost, şi n-au fost vreodată. În care există toate poveştile dorite cândva, gândite, şi simţite…În care există înregistrarea acelei părţi din noi mai profunde şi autentice, care nu întotdeauna ajunge la exprimare şi în ultima lume creată – cea a manifestării!
În acel loc, povestea ta încă există…sau, ar putea exista! Dacă tu ai avea voinţa şi iubirea pentru a o scoate la iveală! Adică, dacă ai putea accepta schimbările şi sacrificiile necesare pentru a renunţa la Eu, în favoarea Fiinţei!
Dacă ai putea face asta, dacă măcar ai dori, ai avea sprijinul tuturor fiinţelor de lumină care îi ajută pe luptătorii spirituali din toate timpurile. Nici un căutător, sau iubitor al Adevărului, nu este lăsat singur!
Şi, desigur, ai descoperi mulţi fraţi şi în această lume zisă reală…
Dumnezeu aşteaptă…El are răbdare! Are şi iubire, infinit mai multă decât a noastră…Acolo unde noi nu mai rezistăm, sau ne dăm bătuţi, El continuă! Şi, desigur, El iartă…
E o putere în această graţie.
Adevărul e în întregime la vedere.
Bat la uşa din dreptul inimii,
Nici o rugăciune, gând meditativ, sau vin
Nu mă îmbată ca acesta.” (Dr. Carlos Warther)

Responses

  1. “Dumnezeu aşteaptă…El are răbdare! Are şi iubire, infinit mai multă decât a noastră…Acolo unde noi nu mai rezistăm, sau ne dăm bătuţi, El continuă! Şi, desigur, El iartă…”
    oamenii nu stiu cat sau cum
    toate povestile nescrise exista undeva, e a mea cautatorule sau poate e a ta!
    mie mi-au trebuit trei ani sa probez asta, ba acum mai conving si pe altii🙂
    niciodata n-am crezut ca se vor schimba mentalitatile celor din jur
    adevarul doare mai mult decat orice, arde pana cand pierzi echilibrul acela in care traiai confortabil
    investesti apoi in alti oameni care mint
    investesti si in idealuri false
    asa suntem noi pregatiti sa investim in ceva

    confirmarile nu vin decat pentru cei care sunt pregatiti sa le vada
    incurcate sunt caile tale Doamne!
    vine si ziua aceea cand orbii parca incep sa vada
    http://www.trilulilu.ro/kor3cvi/336ffd2c5c9b2c

    O seara buna draga mea!
    povestile tale sunt parca🙂 desprinse din realitate
    Credinta sa te insoteasca la tot pasul, stiu ca vindeci si asta imi este destul…

  2. Draga Mariana, e grozav cum înţelegi tu şi lucrurile nespuse! Nu mă aşteptam să înţeleagă cineva atât de bine, pentru că povestea mea e, într-adevăr, desprinsă din realitate!:) O realitate foarte personală…însă, cu posibilitatea de a fi extinsă!

    Tu ai avut nevoie de trei ani ca să înţelegi că poveştile nescrise există, şi să îi convingi şi pe alţii! Draga mea călătoare, optimismul şi perseverenţa ta merită răplătite! Desigur, de către Cineva care o poate face cel mai bine…

    Mie mi-au trebuit trei ani ca să înţeleg că, fie şi dacă poveştile nescrise există, ele nu vin neapărat la vedere în această viaţă! Şi totuşi, nu e o tristeţe în această înţelegere, ci o linişte. Adevărul arde prea tare uneori, după cum spuneai, şi nu mulţi îi suportă arsura! Aşa, măcar înţelegem, cine poate călătoti alături de noi înspre Sursă, şi cine nu e încă pregătit. Proba focului!

    Minunată recitarea lui Marcel Iureş! Toate acele lucruri le-am învăţat şi eu, şi mi-a trebuit o viaţă…:)

    Mulţumesc pentru tot! Şi tu vindeci, de câte ori treci pe aici!

  3. Pana stai cuminte in realul familiar si caldut nu esti deranjat prea tare de intuneric, dar cand te incumeti sa te ridici spre lumina, incepe razboiul pentru care daca nu esti pregatit, pierzi.
    Pentru zilele noastre, daca numai ne pastram credinta, Dumnezeu are grija sa ne scoata spre lumina.
    Asa spuneau unii mari parinti ortodocsi, ca noua, celor din ultimile vremuri, doar pastrarea credintei ortodoxe ne va fi deajus ca sa ne mantuim.

  4. Frumos şi adevărat spus, Emilia! Pare şi simplu, dar e aşa numai la început. Păstrarea credinţei cere mult curaj, atunci când intervin încercările! Iar dacă totuşi reuşim să o păstrăm, atunci, desigur că vom primi ajutorul de Sus, harul, care ne va îndrepta spre lumină.
    Dar totul, aşa cum am spus, e condiţionat de puţin efort, şi puţină voinţă din partea noastră. Să avem măcar acel puţin!

    Mă bucur că ai trecut pe aici, şi îţi doresc un drum frumos spre lumină!

  5. Mulţumim pentru aceste rânduri deosebite!

    Cu toţii ne regăsim în această “piesă de teatru”, cu toţii facem parte din ea.

    Dragă Emilia, credinţa este universală, credinţa nu este orodoxă, catolică, musulmană, ş.a.m.d.

  6. Mă bucur că ne regăsim cât mai mulţi, d-le Munteanu! Deşi are la bază o trăire foarte personală, am înţeles că povestea se poate aplica multora. Acesta este rolul poveştilor, în general!:)

    Mulţumesc pentru vizită, şi împărtăşire!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: