Posted by: childagain | December 5, 2010

Despre fulgii din această iarnă

Imaginea aparţine: http://www.insemnari.ro/2009/01/povestea-fulgilor-de-nea/

Au fost, până acum, multe ierni, şi mulţi fulgi! Şi, toţi diferiţi…Unii erau reci, reci de tot, deşi atât de frumoşi în cristalizarea lor! Alţii, erau mai mult topiţi, mai mult apă, dar nu dureau la atingere, ci încălzeau. Alţii, erau frumoşi în structură, dar nu aveau forţa de a şi-o păstra multă vreme. Se încâlcea repede, până când se topea… Pe cei foarte reci, şi foarte tăioşi, nu îi mai pun la socoteală, pentru că erau mai mult aşchii brute, decât fulgi.
Şi, din fiecare iarnă, am învăţat câte ceva. Fiecare fulg şi-a lăsat o amprentă în troianul iernii. Tocmai de aceea, nu există nici iarnă, şi nici zăpadă, la fel. Pare la fel de albă, dar uneori e mai mult albastră, alteori, mai mult noroioasă, sau mai mult apoasă, ca lacrimile…
Şi, mi-a luat un timp şi până să înţeleg că nu trebuie să învinuim răceala iernii. Frigul poate fi o binecuvântare, ucide bolile, şi lasă în urmă mirosul proaspăt al adevărului. De fapt, mie îmi plac iernile care se respectă, oricât ar fi ele de geroase. Gerul iernii este adevărata ei natură, şi eu respect adevărul, în orice formă l-aş întâlni. O iarnă fals călduroasă, bolnăvicioasă, e o iarnă prefăcută, care ascunde noroiul de dedesubt. Şi, nu oferă nici bucuria ninsorii de Crăciun! O iarnă care nu ştie să ofere daruri e jalnică…
Ei, şi acum, a sosit o nouă iarnă, şi noi fulgi! Şi, mă întreb cum să îi întâmpin…Sunt fulgi frumos lucraţi, atent cizelaţi până la ultima linie filigranată. Parcă prea frumoşi! Frumuseţea extremă poate fi o capcană – poate fi o mască peste un gol, sau, pur şi simplu, un prilej pentru o frumoasă piesă de teatru, nimic real. Desigur, sunt frumoase şi piesele, atunci când le luăm ca atare…
Şi, mai sunt şi alţi fulgi, mai vechi, dar tot frumoşi, cărora le ştiu acum aproape exact, şi duritatea, şi limita de topire. Cândva, m-au rănit tare cu acele lor, atunci când nu meritam, dar apoi am înţeles că nu ştiau să fie altfel. Răneau atunci când erau pe cale să se destrame…Asta, în loc să ceară ajutor! Şi acum, nu ştiu cum să mă joc nici cu ei. Oricum, fulgii rămân fulgi, ceva inconsistent, indiferent de frumuseţe. Nu vor ţine nicicând de sete! Dar, poate că Marele Artist vrea să îi ajut să rămână cristale, să nu se topească prea devreme. Asta, pot să o fac! Dar, după cum am spus, ca într-o piesă de teatru…
Oricum, iarna e abia la început. Vor fi ninsori bogate, ba chiar, se anunţă şi furtuni! Voi şti atunci care fulgi au viaţă. Cei foarte frumoşi, dar de departe, sau ceilalţi…Voi şti şi dacă eu-însămi nu m-am transformat între timp într-un fulg…
Totul e frumos la începuturi – de iarnă, şi de viaţă. Totul ar rămâne frumos dacă am şti să păstrăm senzaţia începutului. Şi asta s-ar întâmpla dacă…am şti să spunem ceea ce trebuie, atunci când trebuie. Ca să rămânem cu amintirea unor fulgi frumos cristalizaţi, chiar dacă nu perfecţi. Fiindcă, o amintire imperfectă doare! Măcar acolo, în troianul interior, totul ar trebui să fie aproape perfect. Pentru ca, ajunşi în iarna vieţii, să putem face un bilanţ fericit al celorlalte ierni. Altfel, la ce au folosit?
Pentru noi ca fulgi, mă refer, nu pentru noi ca nori eterni! Fiindcă, atunci când ajungem nori, totul se decantează, sublimează, şi capătă o altă vibraţie. Atunci suntem fericiţi exact aşa cum suntem, pentru tot ceeea ce suntem, şi am fost. Însă, până aunci, fulgul vrea perfecţiune…nu a iernii în totalitate, dar măcar a clipelor! Clipe, care se transformă în amintiri…
Şi orice fulg care ninge din caierul timpului,
Este frumos în fragilitatea sa,
Dar perfect, doar în adevărul său.
Fulgii care nu au adevăr,
sunt doar stropi iluzoriu închegaţi…  

Responses

  1. Esti trista Flo, vie si trista, dar vei fi vesela si..vei munci ca de obicei:) eu sper ca vei primi mai mult de-atat
    N-am sa te las sa renunti la blogul asta, este cel care te reprezinta cel mai bine, aici esti tu cu tine toata si intruchipezi o roata🙂 si-n celelalte esti tu dar nu toata.
    IMi vine sa sparg ecranul asta si sa trag de sinele de cale ferata sa pot sa te iau in brate si sa-ti sterg fiecare lacrima pe care n-o plangi si o indesi in infimul colt de inima care ti-a mai ramas pt. tine. As fi vrut macar ca de Mosul asta, de Mosul celaltat si de toti Mosii care vor veni sa te mangai pentru tot restul care-ti lipseste, dar nu pot, as fi vrut sa am un frate caruia sa -i vb. despre tine asa cum te inteleg si te vad eu si caruia sa i te dau in paza pt. tot restul vietii, sa te adaposteasca, sa te iubeasca, sa te faca fericita asa cum meriti, pe tine si pe baietelul tau, caruia ii doresc o lume mai buna care sa-i poata pastra nevinovatia si sa nu-i ucida speranta. Numai bine draga mea tie, si tuturor copiilor tai. Aura

  2. Draga mea, mulţumesc pentru toată grija şi ocrotirea pe care mi-o trimiţi! Ştiu că tu ai vrea să vindeci lumea întreagă, şi suferi că nu poţi să o faci. Dar, am să-ţi spun ceva care să te liniştească: nu sunt tristă, chiar deloc! Sunt chiar bine, şi am căpătat o linişte durabilă. Gândurile de mai sus sunt doar sinteze ale unor stări trecute, şi întrebări despre viitor. Acum, prea puţine lucruri de pe această lume mi-ar mai putea clinti liniştea – cred că am depăşit, cumva, o treaptă a astralului:)

    Moşul acesta a fost bun – ca toţi Moşii, dealtfel – şi, mi-a oferit o promisiune! Poate, în anul care vine, ea se va concretiza. De fapt, e o promisiune pe mai multe planuri, mai mult decât am cerut!

    Mulţumesc pentru gândul despre frăţior, mi-ar fi plăcut să cunosc un frate al tău!:) Măcar ca să înţeleg dacă există, totuşi, şi bărbaţi aşa cum suntem noi – deşi, mă îndoiesc!:) Dar, draga mea inimoasă, să ştii că eu nu vreau pe cineva care să mă ocrotească! De asta am fugit. Cel mult, aş fi dorit un egal, un tovarăş spiritual alături de care să cresc, să urc trepte. Adică, să creştem împreună! Dar, asta s-a dovedit cea mai mare utopie:) Bărbaţii nu prea vor să crească, ci doar să aibă asigurate cele ale pântecelui şi mai jos de el:)
    Oricum, acum nu sunt deloc dezamăgită! Mă simt minunat exact aşa cum sunt, şi simt că am tot ce îmi este necesar. Dacă Îl avem pe El, avem totul!

    Te sărut şi eu, şi îţi doresc ca inimioara ta să îşi afle liniştea, şi adevărata cale! Pup şi domnişorica ta! Să aveţi daruri muulte de la Moşi, şi exact cele necesare!

    P.S. La acest blog nu renunţ, dar e unul mai personal. În ultima vreme, am considerat că e mai bine să mă ocup de problemele stringente ale lumii în care trăim. E un fel de datorie, doar ştii şi tu!
    Atunci când voi mai simţi nevoia să scriu despre mine, voi veni aici!

  3. Atunci sper din toata “inimoasa” mea sa fie asa cum zici, si sa dea domnul ca toate grijile mele pt. tine sa devina absurde. Sa-ti fie bine si sa fii in pace pe oriunde vei trece.
    Ma incapatanez totusi sa nu-mi retrag dorinta sugerata pentru tine, indiferent al cui fratior va fi: )
    Daca asa ti-a promis Mosul, asa va face.
    As fi vrut eu sa fiu barbat, dar din pacate nu-s! daa’ deeloc! : )
    Ma gandeam la articolele tale trecute si viitoare cand vorbeam de adapost si nu numai, ca sa ai si tu odihna ta, dar iti cunosc si la asta raspunsul, atat de bine… si in niciun caz la colivia cu cifru amnestic, pe care mi-e teama ca au mai cunoscut-o si altii.
    Ehei Flo, cresterea asta de care zici, se produce oricum cand e in tine, poti sa stai si langa Torquemada. Mai greu e sa accepti sa mergi mereu inainte cu frana de mana trasa si sa te prefaci ca esti in viteza maxima, mai repede si mai sigur ajungi dac-o iei la picior. Dar de regula, n-ai sa vezi puse doua mere la fel de rosii si la fel de mari in aceeasi punga, si n-am sa te consolez spunandu-ti ca exista si exceptii, fiindca exceptiile fiind rare, au si forta mai multa si musai sa aiba contrapartida lor, altfel la ce mai e buna dialectica ?: ) Insa ele, (exceptiile) se mai si construiesc (uneori, una pe alta) si zac de obicei, in cea mai umila broscuta, si sa nu ma intrebi de unde stiu, fiindca nu stiu, dar imi plac mult basmele…: )

    Mai cred ca exista si constructii futuriste, uite-asa, de dragul viziunilor, numai ca daca exista, au un scop, iar asta precis nu se mai imparte la doi, decat poate daca sunt ca unul, asta da, basm! : )

    In concluzie: ai dreptate cand spui ca daca-l ai pe El ai tot, dar n-ai dreptate sa nu crezi in broscuta futurista : )). Mie mi se pare mai usor s-o ai pe ea, (evident, daca vrea si El), ca SA-L AI pe El, e mai greu cu cuprinderea : )

    Calea adevarata? Eu am incheiat cautarea. Am cosul plin de pietre.In ele cred. Nu-mi doresc decat sa le raman credincioasa cu mine insami. ca uneia singure dintre ele, oricare.
    Cat voi reusi sau nu, asta-i alta poveste…

    Am vorbit cam mult, Flo, te pup, dârzoasa mea!

    Stai, important! m-am gandit sa pun link permanent dupa ce pleci, la insemnarile tale mai strong, ca altfel astia tot mi le fura, sa vedem cum facem, dar mai intai de toate trebuie iar sa ma disjung, lucrurile trebuie sa nu fie amestecate, ci clare. Si mai vreau sa fac ceva, cu-n prieten IT-ist si nu numai, dar cam lenes sper sa am atata timp, ca-i o chestiune mai laborioasa, dar finalmente, mult mai concreta si de ajutor, problema ar fi ca vreau sa-l fac site in afara Wp, tradus, sa vad…. Incearca sa ai net si acolo unde te duci.

    Noch ein Kuss
    Mia carra

  4. “Eu sint cel ce-i Lumina care este deasupra lor tuturor. Eu sint cel ce e totul. Din Mine au izvorit toate si in Mine s-au reunit toate. Despica o bucata de lemn si Eu sint acolo. Ridica o piatra si Ma vei gasi acolo”

    Ce ar mai fi de cautat?

  5. Atunci, să găsim broscuţele adecvate, Aura dragă!:) Apropos, am început şi eu să cred că unele mai adăpostesc şi excepţii, chiar dacă rare:)

    Şi apropos, eu nu cred că tu ai încheiat căutarea! Chiar dacă acum aşa crezi, mai târziu, te trimite El mai departe…

    Când am spus că Îl am pe El, nu m-am referit la faptul de a fi una cu El, ci doar de a-L simţi pe aroape, atât cât mă lasă “înveliştul.”:) Uneori mai mult, alteori mai puţin…

    Fragmentul pe care mi l-ai dat ( e cumva din “Evanghelia Păcii”? sună foarte cunoscut) spune exact ceea ce trebuie ştiut: El este peste tot, numai să avem ochi să Îl vedem. Aşadar, nu ai cum să fi încheiat căutarea!:)

    Te sărut şi eu, şi Sărbători fericite! Adică, chiar fericite, fără gânduri şi nori!

  6. Vezi, niciodata sa nu spui, nu!

    Evanghelia dupa Toma (apocrifa)

    vezi ca-ti trimit un-email, (urasc e-mailurile), cu niste cereri de sfaturi de tehnica wp, (urasc thn. wp), IT-istul meu e-n deplasare, (ii urasc deplasarile) deci ramai singura mea experta in materie -;)

    Pana nu ma las de fumat nu mai pot sa dau nas in nas cu El, de-aia nu mai fac nicio cautare, nu merit, sunt o carpa, ma gandeam ca acest Craciun ar fi potrivit, dar mai e putin pana atunci si abia cand iti pui in cap mai tare, atunci e mai bai, tine-mi pumnii!

    Te cunosc Flo in aceasta privinta, stiu ce-ti poate “pielea” , nu te mai da modesta :))

    S-avem un Craciun linistit Florina, te imbratus (emoticon cu imbratisare de 4 aripioare-creatie proprie)

  7. vezi ca ti-am scris dincolo dar n-am vazut nimic aparand, cred ca o sa-ti mai scriu o data, tema interesanta

  8. vezi ca ti-am scris dincolo dar n-am vazut nimic aparand, cred ca o sa-ti mai scriu o data, tema interesanta

    pup-o pe Cramen D. si spune-i ca tre’ sa ma instuiesc inainte de contact, sarbatori cu fiori dulci si pt. ea!

  9. Am aşteptat mailurile, draguţa mea, dar nu au apărut! Poate nu ai folosit adresele care trebuie? Am şi pe yahoo, şi pe google, dar le ştii pe amândouă.
    Vrei să spui că mi-ai scris şi pe alt blog? La mine nu a apărut nici un comentariu.
    Voi încerca să îi transmit lui Carmen, dar şi eu comunic foarte rar cu ea – are un program mai aparte, şi apare pe internet cam la aceleaşi intervale ca şi tine.:)

    Te îmbrăţuş şi eu, şi un Crăciun de poveste, care să îţi aducă toate visele dorite! Apropos, am auzit de o situaţie similară cu a ta, care s-a rezolvat, într-un fel. Deci, se poate!

  10. Ce frumos articol ai aici, cu semnificaţii adânci! Mulţumesc pentru că ne-ai împărtăşit aceste gânduri frumoase.

    Şi mie îmi plac iernile adevărate, cu multă zăpadă. Am prins astfel de ierni grele, când eram mic. Îmi amintesc că într-o iarnă au fost zăpezi de 2 metri şi eu din casă la bunica vedeam lupii care veneau în sat.🙂

    Şi atât timp cât suntem fulgi putem deveni ceva minunat, desăvârşit. Pentru unii este mai greu, pentru alţii mai uşor, depinde de fiecare, dar cu toţii avem această posibilitate.

    O seară bună!

  11. Şi eu am cunoscut ierni adevărate în satul bunicii! Acolo nu erau lupi, ci doar nămeţi înalţi, ca în poveşti. Şi obiceiuri adevărate de iarnă, nu aşa cum vedem prin oraşe…

    Fulgi suntem cu toţii, fragili şi efemeri! Dar, într-adevăr, putem deveni ceva mai mult…cu multă muncă!

    Mulţumesc pentru vizită, şi pentru cuvintele calde! Să ai o iarnă ca în poveşti!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: