Posted by: childagain | December 1, 2011

Cum ar trebui și cum nu ar trebui să arate o relație de iubire – doar pentru femei (I)

În cele ce urmează, mă voi referi cu precădere la femeile elevate, spirituale, care urmează un drum al căutării Adevărului – deși, principiile de bază sunt benefice pentru toate categoriile de femei. Întrucât, toate avem în noi scânteia divină, și un potențial spiritual, toate suntem deci ființe divine și demne de respect.
Sper ca bărbații care vor citi întâmplător să nu se simtă deranjați de unele idei de aici, dar chiar dacă se va întâmpla aceasta, nu voi putea decât să îi rog să se gândească mai bine. Oricum, bărbații cu adevărat spirituali, care și-au depășit natura pământească egoistă, deja știu aceste lucruri, și nu au cum să se supere. Cei care vor reacționa negativ nu vor fi decât aceia în care materia, ”pământul”, încă strigă cu putere.
Așadar, pentru început, trebuie să spun că – în mod paradoxal – pentru o femeie care urmează un drum spiritual, nu este neapărat necesar să aibă și o relație de iubire pământească. Uneori, chiar ea va simți acest lucru, alteori, Dumnezeu îi va trimite semne. Desigur, însă, că nu există o regulă clară, și impusă pentru toată lumea. Fiecare are drumul său propriu, și încercările sale de parcurs. Pavel spunea într-o epistolă de-a sa (referindu-se la bărbați, dar ideea poate fi extinsă pentru toți ucenicii lui Hristos, sau pentru toți cei care urmează un drum spiritual), că fiecare ”trebuie să rămână în starea în care a fost chemat”, adică: ”dacă ai femeie, nu o lăsa, dacă nu ai femeie, nu căuta femeie.”
Totuși, chiar și această regulă este doar relativă, pentru că pot interveni multe situații, chiar trimise de Sus, care pot schimba această stare de lucruri. De exemplu, unele relații și căsnicii nepotrivite se pot destrăma chiar cu voia Lui, alteori, El poate trimite în calea unui ucenic, sau ucenice, care nu au încă structura necesară pentru o solitudine deplină în El,  un om care să îi completeze. Însă, trebuie mare atenție pentru a recunoaște dacă acești oameni sunt chiar trimiși de El, sau doar ”oameni ai lumii”, care își caută propria alinare și satisfacție egoistă. De fapt, acesta ar fi criteriul de bază al recunoașterii: are acest om aceleași valori, are un drum spiritual, viața lui este dedicată unui ideal mai mare decât el-însuși? Dacă nu este așa, atunci, oricât de idealistă și exclusivistă ar părea această condiție, din relația respectivă nu va ieși nimic bun.
Dar, să lăsăm principiile absolute și mărețe, pe care prea puțini oameni le îndeplinesc, și să spunem că o femeie elevată (pentru că de femei era vorba aici, de fapt) pare să descopere în cineva calități umane care l-ar îndreptăți să stea alături de ea. Sau, cazul cel mai răspândit, din păcate: inima unei femei, fie ea oricât de spirituală, îi poate juca feste, și se poate îndrăgosti de un om pe care nici nu îl cunoaște prea bine, fie el și cel mai lumesc dintre cei lumești!
Atunci, pentru a înțelege dacă acest gen de relație chiar ”funcționează”, trebuie să vedem ce poate obține ea de aici. Desigur că, dat fiind faptul că ea urmează un drum spiritual, și niște principii ale iubirii și dăruirii necondiționate, am fi tentați să gândim că ea ar trebui să sacrifice orice pentru ”iubire” și să îndure absolut toate mizeriile, șlcanele și lipsa de respect pe care unii bărbați le consideră ”normale într-o relație”.  După principiul creștin, ea chiar ar trebui să ”întindă și celălalt obraz”, atunci când primește lovituri sufletești nedrepte și neașteptate.
Desigur, este un adevăr faptul că, dat fiind drumul ei spiritual, ea trebuie să manifeste mai multă înțelegere și compasiune față de un spirit mai puțin conștient, și chiar să încerce să îl conștientizeze despre adevărata lui cale, și adevăratele valori. Dar în practică, lucrurile nu stau chiar atât de minunat! În primul rând ”fardul” iubirii omenești care ”îi acoperă pleoapele” – după spusele unei scriitoare indiene – o poate împiedica să facă acest lucru, pentru că, în acel moment, toate valorile ei sunt serios zguduite, inversate chiar. Poate nu o va face din teama de a nu pierde efemerele și mizerabilele picături de fericire strecurate în torentul de venin, poate va înțelege chiar, că el nu este capabil de un asemenea salt! Sau, chiar dacă o va face, poate descoperi că întâlnește urechi surde, sau poate fi privită cu ironie, sau enervare. Greu poate fi schimbat un spirit care până atunci nu a cunoscut decât materia, și valorile ei! Nu zic imposibil, ci doar greu. Și mai ales, greu se poate realiza acest lucru de către cineva care a intrat deja în sistemul lui pământesc, care a acceptat o postură dezavantajoasă.   Probabil, acestui om îi vor mai fi necesare multe lecții, și multe întâmplări, până să ajungă să accepte valorile ei. Dar, nu se știe dacă ea va mai rezista până atunci…
Așadar, sintagmele: ”a sacrifica totul pentru iubire”, ar trebui puțin revizuite. De fapt, ar trebui să înțelegem întâi, despre ce fel de iubire este vorba. Iubirea este acea stare care te înalță, care îți dăruiește aripi, care te face să simți că totul îți este cu putință. În general, iubirea lui Dumnezeu are aceste atribute, și pe ea o simțim cu toții, cel puțin în anumite momente, atunci când vedem în viață ajutorul Lui concret, sau simțim câteodată o bucurie și o alinare ”fără motiv”.  Acest gen de iubire este singura care poate merita numele de ”iubire”, și doar oamenii care ne fac să ne simțim astfel: bucuroși, liniștiți, alinați, în stare de orice realizări, putem spune că iubesc, că știu să iubească. Cei care, dimpotrivă, nu fac decât să ceară, să pretindă la nesfârșit: alinare, sprijin necondiționat, dedicare de fiecare clipă; dar ei-înșiși nu fac nimic în schimb, considerând că ”așa trebuie să stea lucrurile”, sau că femeia ”trebuie să înțeleagă că așa este el, că nu e în stare de mai mult”, pretinzând totuși că ei iubesc – înțelegem cu ușurință că aceștia nu știu nimic despre iubire.  Desigur, sunt oameni nefericiți, goi în interior, și extrem de dependenți. Ei caută doar un ”stâlp” de care să se agațe. Însă, o relație nu poate fi constituită în forma : ”iederă agățată de un stâlp”, o relație este un fenomen viu și reciproc. Nici chiar Iisus nu ne poate cere să ”ne sacrificăm” la nesfârșit, turnând apă vie într-un nisip care doar o soarbe, dar nu dă niciodată o crenguță.
Dar, în acest caz, nu a abdicat oare femeia de la idealul ei spiritual, nu a renunțat ea la iubire? După cum s-a văzut mai sus, acest gen de sacrificiu nu era pentru ”iubire”, ci doar pentru a satisface capriciile omului, pentru a-i întări și mai mult natura lui pământească, dependentă. În fond, chiar și ea, nu se sacrifica degeaba, ci aștepta o recompensă sufletească – însă în fond, tot pământească – ce însă, nu mai venea,  precum vremurile de aur promise de comunism J. Iar el, accepta aceste sacrificii doar pentru a-și întări și mai mult sistemul de gândire și viețuire bazat pe filosofia: ”Eu sunt slab, nu pot, nu am timp, nu pot dărui nimic, dar ea este puternică, iubitoare, spirituală, ea poate și trebuie să dea totul.”
Iată o analiză a celui mai întâlnit, probabil, mod de desfășurare a unei relații între o femeie elevată și un bărbat comun. Atributul ”comun” nu trebuie să ducă neapărat cu gândul la un om inferior intelectual sau social. Dimpotrivă, pot exista oameni extrem de inteligenți și cultivați, însă cu un sistem de gândire și viețuire total adaptat pământescului, materialului – deci, comuni.
Deci, dacă vedem ”fericirea” pe care o poate aduce o asemenea relație, putem trage și singure concluziile. Desigur, acești oameni nu trebuie părăsiți, pur și simplu. Trebuie să ne rugăm pentru ei, să facem tot posibilul ca ei să își înțeleagă ”lecțiile”. Însă, dacă acest lucru nu se poate, sau le poate lua mult mai mult timp decât am crede – posibil, chiar o viață, și mai multe relații ratate – atunci, nici chiar El nu ne poate sili să rămânem prinse în nefericire. Poate, și pentru noi relația respectivă să fi fost o lecție, să înțelegem de aici că discipolii trebuie să își aleagă doar parteneri potriviți. Să iubească, să ajute, să îndrume toți oamenii, dar în privința relațiilor intime, e bine să aibă cel mai mare discernământ.  Primul gând ar trebui să fie: mă apropie, sau mă îndepărtează acest lucru de Dumnezeu, de calea mea? Desigur, e greu de văzut dintr-o dată, dar dacă Îi cerem sfatul, El poate găsi cele mai bune modalități de a ni-l face cunoscut. Și desigur, e bine să îl urmăm de la început, pentru că altfel pierdem un timp prețios, și ne risipim zadarnic.
Pentru că e un subiect deseori discutat, și pentru că se leagă foarte bine de ceea ce am spus mai înainte despre relații, cred că e bine să spunem câteva lucruri și despre împărțirea sarcinilor într-un cuplu. Până pe la începutul secolului trecut, ideea era aceea că bărbatul muncește, și aduce banii în casă, iar femeia se ocupă de casă, și crește copiii. Nu e nimic rău în asta, pentru acele cupluri care mai păstrează încă acea structură. Acea structură familială exista, desigur, și în vremurile patriarhilor biblici, atunci când au fost date aceste reguli.
Însă pe parcurs, și mai ales în cursul secolului XX, lucrurile s-au modificat radical. Femeile au început tot mai mult să muncească și ele, unele au chiar funcții de răspundere, unele muncesc chiar mai mult decât bărbații. Că este un lucru bun, sau rău, nu voi sta acum să judec! Voi spune doar atât: este rău, dacă acest lucru este o piedică pentru iubirea și apropierea din familie, și mai ales, pentru creșterea copiilor. Dar, atunci când există iubire și înțelegere reciprocă, și ambii soți fac tot posibilul pentru a petrece cât mai mult timp în familie, nu poate fi rău. Dimpotrivă, faptul că femeii i s-a acordat, în fine, posibilitatea de a-și cultiva mintea și spiritul, și de a-și pune în valoare toate potențialitățile acordate de Dumnezeu,  nu poate fi decât în sensul voii Lui.
O femeie care este doar ”menajeră în casă”, care nu știe altceva decât spălat, călcat, gătit, și servit domnul și stăpânul, plus alte servicii mai intime, nu poate fi un spirit pe placul Lui – un spirit care nu știe nimic despre drumul spre El, și nici nu are dorința de a porni pe acesta.
Așadar, acei bărbați care spun, sau consideră de la sine înțeles că ”treburile casei sunt doar în grija femeii, că așa a lăsat Dumnezeu” – fie ea și cea mai elevată intelectuală, nu sunt decât spirite înguste, care își justifică astfel propria lor lene, și propriul egoism.
În altă ordine de idei, în majoritatea familiilor de intelectuali, se consideră înțeles în mod tacit faptul că ea trebuie să renunțe la ascensiunea ei profesională, în favoarea lui. Desigur, sunt mulți factori la mijloc, și contează mult dacă ea este de acord, dacă vrea să facă acest lucru pentru a fi mai aproape de copii, etc. În acest caz, este o alegere unanim acceptată. Dar, dacă este doar o decizie unilaterală, pe care ea ajunge să o accepte ”pentru a nu-și strica familia”, sau ”pentru a nu părea egoistă”, lucrurile nu mai stau chiar atât de bine!
Desigur, există și cazul în care femeile înseși nu au alt obiectiv decât căsnicia, și ”a pune mâna” pe un bărbat li se pare cea mai grozavă realizare, pentru care ar renunța chiar și la titlul de regină. Nu vorbesc aici de iubirea autentică, ci doar de dorința de stabilitate, comoditate, protecție – dorința de ” a fi în rândul lumii”, întrucât căsnicia le conferă un anume statut. În fond, tot un egoism deghizat!  Din păcate, există multe femei de acest gen, pentru care determinismul social și cultural este mai important decât propria lor scânteie divină, care nu le mai vorbește decât slab, sau deloc.
Dar, lăsând această paranteză, și întorcându-ne la tema de pornire, nu vreau să spun că ar fi un lucru rău ca femeia să facă acele treburi casnice care îi sunt accesibile, în măsura posibilului. Însă, fără a-și neglija intelectul și spiritul, fără a uita că este o ființă divină, al cărei prim scop trebuie fie acela de a căuta apropierea de divin. Și desigur, dacă ea poate face ceva în plan profesional și social, care să ajute oamenii, și societatea în genere, este de datoria ei să o facă! Un bărbat elevat, sau pur și simplu, un bărbat care iubește, va înțelege aceste lucruri, și va împărți cu ea sarcinile gospodăriei, fără să se simtă ”lezat”. De exemplu, atunci când ea va veni seara acasă extrem de obosită după o zi de muncă, nu o va întâmpina cu : ”Noi ce mâncăm acum?”, ci se va strădui să gătească el ceva până atunci, sau măcar să comande. Dacă există copii, se va ocupa și el de aceștia până la venirea ei, în cazul că el a ajuns mai devreme acasă.  Poate în alte zile va face ea aceste lucruri, când îi va fi accesibil, dar nu trebuie așteptat ca aceasta să se întâmple mereu, și în mod automat.
Sunt niște reguli atât de simple, încât pare hilar și de prisos să le amintim! Însă din păcate, în viața de toate zilele, simplitatea aceasta este rar întâlnită. Chiar dacă majoritatea recunosc valabilitatea lor ideală, în practică, e posibil ca lucrurile să stea cu totul altfel.
Dar, după cum am mai spus, mă aștept la dezbateri, și chiar la contestări. Mulți,  probabil, chiar și dintre femei, nu vor accepta să își piardă relativa lor stabilitate egoistă de cuplu, recunoscând că lucrurile nu merg, sau merg greșit, și că situația actuală le împiedică să devină spirite complete, așa cum ar vrea Dumnezeu. Dar, alegerea aparține fiecăruia/fiecăreia.
Închei prin cuvintele lui E.E.Cummings, care sintetizează foarte bine ceea ce am vrut să spun:
 
”E nevoie de curaj pentru a crește, și a deveni ceea ce ești cu adevărat.”
 
 
 

Responses

  1. […] boioglu  adrian popovici  ana usca  andi bob  andrei pavel  caius   întâmplări savante  childagain  cititor de proză viesparul  florin pîtea adrian voicu   mysfan   zully  sera de vise   […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: