Posted by: childagain | January 15, 2012

Despre alegerea schimbării

Pentru că am citit de curând pe un blog plin de lumină despre schimbare, cu referire la schimbarea pe care trebuie să o experimenteze elevii, cred că trebuie să spun, cu tristețe, câteva cuvinte și despre schimbarea pe care adulții nu vor să o ia în calcul cu nici un preț.
Drumul vieții a fost asimilat, în toate tradițiile esoterice, cu un drum inițiatic, iar schimbarea este o cerință constantă a drumului. Pare un paradox să spunem că tocmai schimbarea poate fi o constantă, dar practica dovedește acest adevăr. Dar pentru unii oameni, această cerință devine un munte de netrecut, o probă mai dureroasă decât cea a focului.
Pare logic să credem că, dacă le semnalăm ceea ce se cere de la ei, aceștia vor înțelege și vor face ceea ce trebuie (și ceea ce ar fi trebuit să facă oricum în mod normal). Însă, practica arată uneori că simpla semnalare nu este de ajuns, și nici măcar chiar cea repetată ! Acești oameni pot ajunge să înțeleagă ceea ce se cere de la ei, chiar să își însușească această lecție prin suferință, și totuși… să nu fie capabili să se schimbe ! Sau, să nu vrea acest lucru…
Este un lucru oarecum de neimaginat că oamenii pot prefera suferința, decepția, neîmplinirea – toate fiind lucruri cu care au fost obișnuiți – decât să accepte riscul și inconfortul schimbării ! Și totuși, se întâmplă… De fapt, aceasta este cheia: obișnuința, confortul. Nu mai știu care autor spunea că situațiile cu care ne-am obișnuit, fie ele și cele mai dureroase, au în ele ceva familiar. Confortul poate fi uneori preferat chiar fericirii, dacă această fericire implică un mare risc.
Ca să fac o paranteză – cred că rolul lui Dumnezeu trebuie să fie unul foarte ingrat. Cât de dureros și dezamăgitor trebuie să fie să vezi că oamenii, deși știu ce se cere de la ei, și care sunt consecințele, fac, de cele mai multe ori, cele mai mediocre și dezamăgitoare alegeri ! Ei preferă banalul, comunul, minumul efort, darurilor cerești, dacă pentru obținerea lor li se cere să își depășească puțin limitele. Chiar dacă știu că vor fi ajutați…
La fel se întâmplă în toate domeniile vieții, și chiar și atunci când este în joc binele lor pământesc. Poul Anderson spunea, orecum la subiect, că ”nouăzecișinouă la sută dintre oameni, oricât de inteligenți, vor face ceea ce e convenabil, nu ceea ce e necesar, și se vor amăgi că vor reuși să scape, cumva, de consecințe. Dacă cresc cunoștințele în specia umană, rasa evident, nu se ameliorează.”
Dar Dumnezeu este Ființa perfectă, El nu poate simți dezamăgirea și decepția. Dacă ar fi așa, atunci durerea sa ar fi de neîndurat ! Pe de altă parte, El poate găsi întotdeauna soluții ”pedagogice” pentru cei care nu vor să se schimbe.
Dar noi, oamenii mărunți și slabi,prizonieri ai cărnii și durerilor, cum putem oare ajunge să simțim în felul divin ? Să nu fim niciodată dezamăgiți, să înțelegem la infinit, să avem o infinită răbdare… Din păcate, forțele noastre sunt finite, sufletele noastre obosesc. Și atunci, nu mai suntem ”pedagogi” buni. Sau, înțelegem că ne-am asumat, chiar de la început, o sarcină peste puterile noastre – mai ales că avem și noi limite și slăbiciuni.
Poate că soluția ar fi, totuși, o ”ajustare” reciprocă: a ”pedagogului” și a ”elevului”. Să meargă fiecare până la jumătatea drumului… Dar partea proastă a acestei soluții este aceea că, acei ce nu vor să se schimbe, nu o vor face oricum. Nu numai că nu vor parcurge jumătatea lor de drum, dar, văzând că ”pedagogul” a acceptat să le iasă în întâmpinare, se vor relaxa și vor aștepta să facă el tot drumul, introducând această situație în tiparul lor obișnuit. Ei vor schimbarea, dar întotdeauna din partea celorlalți !
Din punctul meu de vedere mărunt-uman, eu nu văd nici o soluție aici. Poate că, singura soluție, după ce am făcut tot ce se putea, ar fi să ne detașăm, și să Îl lăsăm pe El să fie un pedagog mai bun. Sau, poate că această situație a constituit o lecție mai amplă, pentru alte momente ale vieții noastre, când El aștepta să ne schimbăm, și noi alegeam mereu altceva…
În concluzie, schimbarea trebuie să fie o alegere, și nu un lucru impus. Dar tocmai această alegere este foarte greu de făcut, pentru unii. Sau, poate că sunt lucruri pe care numai El le știe, și care i-ar putea determina pe unii oameni să se schimbe. De aceea, numai El poate fi cel mai bun profesor. Noi, ceilalți, efemeride… Efemeride care ne consumăm flacăra de fiecare dată când încercăm să îi îndrumăm pe ceilalți. Într-atât, încât putem ajunge  cenușă dacă nu ne oprim la timp !
Cel mai înțelept lucru este să înțelegi de la început care îți sunt limitele, să înveți din greșelile trecutului, și să nu încerci să muți munții cu mâinile goale. De fapt, dacă nu înțelegi aceste lucruri de la început, înseamnă că, de fapt, tu nu ai vrut să te schimbi ! Ai aplicat aceleași tipare de entuziasm și speranță, deși aveai o experiență clară. Și, te-ai oprit în aceleași locuri… sau aproape ! Da, poate că în acest caz, cel care este ”înțepenit” în neschimbare este însuși terapeutul, pedagogul. Poate acest lucru trebuia însușit !
”A-ți cunoaște limitele este o etapă necesară a unui drum spiritual” spune un iluminat. Și, desigur, a crede că lucrurile pot fi altfel decât este făgașul lor firesc, dovedit, numai pentru că noi vrem asta, și fără nici o altă justificare, este chiar o dovadă de naivitate și încăpățânare. Poate, până când nu vom depăși aceste tipare, fie ele și pozitive, nu vom obține schimbări nici de la ceilalți.
Sau, poate că sunt și alte lucruri care nu se știu, sau nu pot fi spuse… Dar, El le știe, și asta poate fi o consolare !

Promotori ai schimbării: Lili, Deepiny, Masterstil, Ela, Cristina


Responses

  1. Cred că schimbarea este o alegere, dar, de multe ori se impune. Adică alegerea e impusă de anumite fapte (condiţii). Şi cred că uneori ar trebui să treci peste nivelul cunoscut al limitelor, riscând. Cum spuneai, de fapt, că schimbarea aduce cu sine un risc.
    Să ne schimbăm pe noi înşine, e într-adevăr, cel mai greu.
    Zile senine cu bucurii!

  2. Ai mare dreptate, Lili: uneori, schimbarea se impune ! Probabil este vorba de acea ”metodă terapeutică” divină, ce intervine atunci când terapia și pedagogia omenească și-au atins limitele.
    Dar, în afară de această schimbare impusă de condiții, sau de divinitate, foarte puțini oameni aleg schimbarea în mod conștient. Este vorba, după cum foarte bine ai punctat, de asumarea riscului. Oamenii sunt în genere comozi și conformiști, iar riscurile nu intră în calculele lor. Desigur, cu excepțiile de rigoare, întrucât în orice domeniu al vieții există și excepții !

    Este o mare artă să educi oamenii, și chiar și copiii, în sensul schimbării. Atât de mare, încât și ”pedagogii” buni sunt rari. După cum spuneai, întâi trebuie să ne schimbăm pe noi-înșine…

    Mulțumesc pentru înțelegere, și pentru buna viziune pe care ai adus-o ! Numai bine !

  3. […] Child again, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, […]

  4. […] Androxa, Atlantisra, Carla, Child again, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, […]

  5. […] a început la Mirela. Sunteţi invitaţi şi voi: Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Child again, Colţu cu muzică, Convieţuire, Dallina, Daurel, De vorbă cu viaţa,  G1b2i3, Gabrielle, […]

  6. unde esti, unde esti?

    azi am citit acest articol fara sa stiu ca sensul gandurilor noastre se urmeaza firesc din aceeasi cauza, razele Calauzei, mi-a placut ca citatul din P. Anderson😉

    UNDE ESTI, UNDE ESTI?

  7. Draguta mea, sunt tot acolo unde eram si pana acum (cel putin, fizic), desi spiritual am capatat o anumita liniste, si am ajuns sa accept groapa de potential in care ma aflu.🙂 Nu e nimic de facut in plus, eu fac tot ceea ce pot, dar rezultatele sunt foarte slabe (nu numai in privinta schimbarii, ci si asa, in general, chiar si in plan material.) Dovada ca El nu m-a “luat inapoi”‘ pe deplin, si simt asta. De fapt, si eu simt acelasi lucru in privinta Lui, sa ma ierte, dar am fost totdeauna sincera. Oricat ma stradui sa simt ca la inceput, ceva s-a pierdut. Poate nu pentru totdeauna, dar acum asa simt, si nu ma pot sili sa simt altfel.

    Nu vreau sa iti mai faci ganduri: supravietuiesc, si asta e tot.:) Te pup mult, si iti doresc sa gasesti cararea luminoasa si fara durere, macar tu !

  8. ai fost pe la mine? vroiam sa stiu, e prima data cand nu comentezi

  9. cand vii in tara?

  10. Iarta-ma, deep draga, nu am reusit sa ajung inca pe pagina ta, pentru ca trec printr-o perioada extrem de stressanta, si trebuie neaparat sa rezolv ceva, si pana atunci, nu pot sa ma concentrez la nimic altceva. Nici pe pagina mea nu as fi intrat, dar nu am putut sa te las fara raspuns.
    Nu stiu cand vin in tara, teoretic la vara, dar sigur nu pot spune. Totul depinde de nenorocitii de bani…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: