Posted by: childagain | April 1, 2012

Înțelegeri târzii, sau despre abia-zăritul capăt al tunelului

Imaginea aparține: http://www.cotidianul.ro/lumina-de-la-capatul-tunelului-mortii-explicata-de-cercetatori-145161/
Nu știam sigur dacă voi mai reveni aici, sau dacă, în general, voi mai scrie vreodată. Chiar și acum, nu pot ști dinainte cât timp voi rămâne, sau cum voi simți mâine…Dar,atât timp cât am înțeles câte ceva despre călătoria noastră prin această vale a plângerii, sau prin acest tunel – ca să respect metafora din titlu – cred că e de datoria mea să împărtășesc. Am greșit atât, am alunecat, m-am ridicat, și iar am alunecat, și iar…încât e bine să las o urmă pentru ceilalți, un fel de reper – măcar până nu cad din nou.:)
Așadar, după cum știe toată lumea, există multe tipuri de călători: de la cei care pur și simplu trec prin vale pentru că știu că trebuie, și nu știu ce altceva ar mai putea face, și până la acei care o străbat în mod conștient, dureros de conștient chiar, căutând cărarea cea mai scurtă, și care duce în locul cel mai înalt. Intermediari, desigur, sunt mulți: cei care se bucură mai mult de frumusețea văii decât de final, cei care caută cărările cele mai umbroase și lesnicioase, cei care îi dau pe ceilalți la o parte, ca să prindă ei cărarea cea bună, cei care cred că valea este tot ceea ce există, și nu mai au nevoie de nimic altceva, sau dimpotrivă, cei care văd doar asperitățile drumului, și călătoria le pare un chin, etc.
Dar, pe noi nu ne interesează toți aceștia – care au și ei poveștile lor, desigur, dar care povești nu pot constitui un ajutor, sau un îndrumar, pentru ceilalți. Singurii călători, și singurele povești care ne interesează, sunt acelea care trec dinspre individual înspre generic, care ”au caracter de reprezentanță” – după cum spune Cioran. Iar dintre aceștia, o categorie aparte o constituie cei cărora Stăpânul Văii le-a îngăduit să întrezărească puțin traseul, ba chiar, le-a dat, poate, și o sarcină de parcurs. Desigur, toți călătorii au câte o sarcină – că o știu ei, sau nu- dar cei care ajung să își conștientizeze sarcina, au o răspundere în plus. Iar dacă, pe parcurs, din diverse motive, ei își abandonează sarcina, sau doar caută cărarea mai lesnicioasă, vina lor va fi cu atât mai mare – și desigur, și ispășirea.
Ar fi multe de spus aici – și în apărarea, și împotriva lor. Pe de o parte, sunt și ei doar oameni, și uneori, sarcina li se poate părea prea grea. Poate ar vrea și ei, măcar pe o porțiune de drum, să poată călători ca toți ceilalți, și să aibă parte de micile lor bucurii. Asta, până când realizează că de fapt, orice ar face, ei nu se pot ”confunda cu mulțimea”, ci iremediabil, ies la suprafață ca uleiul. În concluzie, nici bucuriile permise celorlalți nu au același gust pentru ei; până la urmă, pot simți că sunt cam fade și copilărești, și nu le potolesc setea. Drumul lor particular, și sarcina dată de Stăpânul Văii i-au ”pecetluit” pentru totdeauna, i-au schimbat în interior, chiar dacă exteriorul apare la fel cu al tuturor.
Pe de altă parte, deși sunt doar oameni, ei au acceptat sarcina și drumul lor în deplină cunoștință de cauză, ba chiar le-au căutat, le-au dorit, într-o vreme ! Și, li s-a spus că drumul nu va fi ușor, că există prăpăstii și capcane, și locuri ale suferinței. Li s-a spus și că ei nu vor mai putea fi nicicând la fel ca înainte. Mai presus de toate, va fi ascultarea și credința, și apoi toate celelalte.
Și, nu numai că li s-a spus, dar li s-a și dovedit, că vor avea parte de un ajutor special, de o susținere cu adevărat providențială, atât timp cât se vor afla pe Cale. Deci, știind toate acestea, ei nu mai sunt chiar victime inocente atunci când greșesc.
Și totuși, există greșeli, și greșeli…Ca să rezum, voi spune că, pentru mine, se află doar două tipuri de greșeli: greșeli izvorâte din prea puțină, sau din prea multă dragoste. Ambele sunt condamnabile, desigur, dar parcă cele din urmă, mai puțin… Căci undeva în Evanghelii stă scris ”Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit.”
Desigur, contează și felul dragostei, și obiectul ei…Dragostea care are în ea prea mult ”teluric” este, desigur, inferioară, și în unele cazuri, poate constitui un păcat, pentru că se opune dragostei divine, cerești. Dar, uneori situațiile pot fi mai complicate de atât, pentru că, fie și dragostea ”telurică”, se poate sublima, poate ajunge dezinteresată, pe cât de aproape de divin posibil…și totuși, tot telurică este, tot ne trage înapoi ! O dată ce am acceptat sarcina de care spuneam, Dumnezeu ne vrea doar pentru El, El este ”un Dumnezeu gelos”, după cum spun Scripturile. La modul ideal, ar trebui să nu mai împărțim inima noastră cu nici o altă făptură.
Și aici, ajungem la celălalt determinat al dragostei, de care spuneam: obiectul ei. De aici, putem spune că există iubiri care înalță, și iubiri care distrug. Iubirile care înalță sunt numai și numai acelea îndreptate spre Divin. Să Îl iubim pe El în orice altă făptură – adică, El să fie întotdeauna pe primul loc. Dacă, fără să ne dăm seama, începem să iubim făpturile mai mult, atunci începe distrugerea. Pare un lucru mic și lipsit de însemnătate: de ce să nu putem iubi o făptură oricât de mult, din moment ce tot am hotărât să slujim, și ne vom duce oricum sarcina până la capăt?
Răspunsul nu îl aflăm decât în practică… Pentru că, există situații în care ești nevoit să alegi: asculți de El, și mergi mai departe pe drumul pe care l-ai ales, sau asculți de dragostea pentru făpturi, și care îți impune, poate, un alt drum, căci ele sunt adesea slabe și fragile, și au nevoie de mai multă liniște și stabilitate decât le poate da un călător ca tine ?
Ideal, am răspunde în prima variantă – asta, dacă am fi singuri, sau nu am avea prea mari obligații față de ceilalți. Dar, atunci când avem părinți și copii care au nevoie de noi, care suferă atunci când noi auferim, care nu înțeleg de ce viața e mereu aspră cu noi, care au nevoie de liniște… nu mai e atât de simplu! Înțelegem atunci că, de fapt, drumul nostru și obligațiile față de cei dragi sunt (aproape) incompatibile ! Și, ajungem să înțelegem și că, de fapt, nu suntem destul de tari să le ducem pe toate… Și atunci, poate urma o alegere greșită – din punctul Lui de vedere – dar singura posibilă pentru noi. Putem alege să îi protejăm pe cei dragi – cu orice preț, chiar și cu prețul sufletului nostru. Putem înțelege atunci care era, de fapt, cea mai mare iubire din inima noastră. Toată dragostea și sacrificiul pe care le-am crezut dăruite Lui erau, de fapt, în altă parte… Poate că El știa deja asta, dar a fost nevoie de o situație de criză, ca să înțelegem și noi.
Și, desigur că ne-a lovit, ne-a pedepsit în toate felurile care contau pentru noi. Noi ne-am supărat, nu Îi mai vedeam iubirea și înțelegerea. Nu înțelegeam cum de o făptură superioară poate reacționa exact ca un Stăpân gelos. Dar, toate acestea nu erau decât mijloace de conștientizare, aduse la măsura înțelegerii noastre. Și a lipsei noastre de iubire față de El…
Ca să înțelegem, până la urmă, că o dată ce am acceptat misiunea, nu mai putem da înapoi. Un călător care renunță la sarcina încredințată nu se transformă doar în „simplu” călător, ca toți ceilalți, așa cum credeam, ci pur și simplu, o ia pe calea care duce în jos. Desigur, iubirea pentru făpturi îl mai salvează, dar nu întrutotul. Ca să fie salvat cu adevărat, trebuie să își reia misiunea – fie și cu hopuri, și greșeli. Și, să își regăsească dragostea dintâi…
Iată ceea ce am înțeles eu din această călătorie ! Cât a fost ea, până acum… Iubirea salvează, dar depinde care iubire ! Și, mai salvează și înțelegerea. O dată ce am înțeles ceea ce s-a petrecut, și ce se cere de la noi, totul devine mai ușor. Desigur, nu ușor cu totul, căci nu e ușor să reînveți a iubi ceea ce te-a lovit… deși ai înțeles de ce ! Și, nu e ușor să reînveți a iubi ceea ce nu mai poți privi nicicând la fel… Dar trebuie să credem că, dacă El vrea, se poate. Și, aici ne poate ajuta mult aspectul Lui feminin – Ea, care este plină de milă și înțelegere.
În concluzie, iată cum rezuma un mistic felurile în care poate fi cunoscut (și iubit) Dumnezeu – destul de aproape de ceea ce am simțit și eu:
”Dacă sufletul Îl cunoaște pe Dumnezeu în creaturi, aceasta este încă lumina unui amurg. Dar dacă el cunoaște creaturile în Dumnezeu, lumina este de zori. Iar dacă el Îl știe pe Dumnezeu cum că El este numai esență, sufletul are lumina plină a zilei.” (Meister Eckhardt)
Poate că unii oameni sunt chemați să facă mai repede trecerea de la primul fel de cunoaștere la al doilea, sau chiar de la al doilea la al treilea…  Și în acest sens, chiar și durerile, loviturile, e posibil să constituie ”puncte de ruptură” în țesătura lumii, prin care se accede într-o altă dimensiune. Teoretic, sună foarte logic, și clar…:)

Responses

  1. Fiecare cădere ridică nivelul la care vei urca din nou. Pentru că ai conştientizat.
    Totuşi, eu cred că El nu cere iubirea numai pentru Sine. Cred că permite iubirea pentru Tot, ca fiind în acelaşi timp pentru Sine.

  2. Da, ai spus foarte bine, Lili ! Si eu cred ca El permite iubirea pentru Tot, dar numai atunci cand aceasta nu depaseste iubire

  3. iubirea pentru El, scuze !
    Sper si eu sa ajung din nou la un nivel oarecare, pentru ca acum simt doar ca am coborat mult. Si totusi, cu regret, nu pot spune ca as vrea sa fi ales altfel…

    Multumesc pentru intelegerea ta calda, ca intotdeauna ! O zi minunata !

  4. […] Ana Usca, Androxa, Caius,  Child again, Colţu cu muzică, G1b2i3, George, Ioan Usca, Ilarie, Mirela, Ragnar, Robert, Rokssana, Schtiel, […]

  5. La mule izbanzi de folos Floricica, la multi ani, si toate urarile de pe mail le reiterez, aceleasi, ca sa prinda mai multa putere!
    Am citit tot ce mi-ai scris, am citit si aici. Si m-am gandit cu acel fel in care incerc sa gandesc eu, cu inima. Nu stiu daca e rau sau bine, poate pentru ceilalti ar fi un rau sau n-ar fi intotdeauna bine, dar in felul asta am scurtat cele mai multe ocolisuri din viata mea. Din pacate nu fac tot timpul asa fiindca gandul din minte imi sopteste ca poate nu e intelept, ca nu e drept, ca e stramt si stramb, ca e egoist ce striga gandul inimii si poate nu corespunde dorintelor sau nevoilor celorlalti si ca trecand peste ea fac “ce trebuie”. Si gresesc, amarnic gresesc fiindca nu poti face ce trebuie daca nu si simti ca trebuie chiar daca in realitate ar trebui. Calea mea nu e pe acolo. Nevoile si dorintele celorlalti trebuie sa-si gaseasca si ele calea, adevarata cale. Nu ne putem minti cu ceva mai presus de NOI. Noi, referindu-ma la o singura persoana.Fara NOI vom ocoli mereu drumul si pana la urma VOM ajunge tot de unde am plecat. Dar vom fi mai osteniti si uneori vom pierde si farama de incredere pe care o mai aveam. Nu exista nicio misiune decat atunci cand o auzi clar in urechi cu surle si trambite si stii cu siguranta sufletului ca Vocea aceea e de la cel care… trebuie si asta nu poate fi verificata decat acolo, in locul unde numai El are acces. Pentru asta se nasc 1 la 1000 si 2 la 10.000. Pana atunci nu avem la indemana decat propriul adevar, adevarul din NOI TREI, e singura noastra sansa sa nu ne mintim si sa nu ne zmintim. Si cand nu-i putem aduna pe toti trei la strigare, ramane sa ne sprijinim pe cel mai tare dintre ei, acela de la fata caruia dracul fuge ca ars. Ghici ce-l arde mai tare? Si ce crucea? Ce altceva decat D R A G O S T E? ce altceva decat I E R T A R E? Cunosti ceva mai INTELEPT pe lume?

  6. Deepule,mulțumesc din suflet că nu m-ai uitat în grijile mele, tu ești mereu alături de mine !
    Ce pot să zic ? Ai dreptate, ca întotodeauna, și nu poți face ”ce trebuie” dacă nu simți asta ! Eu, de la un timp, iertat să îmi fie, dar simțeam că urmam un ideal gol, bun numai pentru mine, și nu vedeam nevoile reale, concrete, ale celor dragi din preajma mea. Acum, zic că poate m-am înșelat, dar cine poate ști ? Poate că am părăsit Sursa, acel Noi de care spuneam, pentru a urma un scop pământesc. Oricât de mare ar fi iubirea pământească, tot scop pământesc e, și tot piedică este în calea cerută de El.
    Dar știi, cred că am obosit, o lungă perioadă ! Mai ales, că nu mai știam pe Cine urmez. Nu îi mai simțeam iubirea, compasiunea, înțelegerea, ci doar mânia de stăpân părăsit. Chiar dacă eu sunt doar o furnică, chiar dacă greșelile mele au fost făcute din slăbiciune și neputință…
    Nu puteam concepe, și nici chiar acum (iartă-mă, că nu vreau să te clatin în credința ta, mai ales că ai mare nevoie de sprijin de la El), cum de un Dumnezeu care își zice al iubirii și milei poate urmări cu mânia Sa o biată furnică, până ce o va preface în pulbere, dacă nu se supune ! Și pe desupra, tot ea trebuia să se întoarcă, să Îi ceară iertare, și să Îl iubească mai presus de orice ! Cum să iubești un stăpân tiranic, care își neagă propriile afirmații despre iubire, dar are pretenția ca noi să le urmăm ?
    Aveam nevoie de o dovadă a acestei iubiri, atât ! O dovadă că toate lucrurile frumoase scrise în Evanghelii sunt adevărate. O dovadă că îi pasă de mine, că, deși am greșit în ochii Lui, El nu m-a aruncat cu totul.
    Dar iartă-mă, nu am avut această dovadă ! Nu am avut-o în lucrurile cele mai concrete și necesare ale vieții mele: Cum poți spune că iubești pe cineva, atunci când îl lași să se stingă în lipsuri, când l-ai putea ajuta cu ușurință ? Și atunci când el face tot ce poate ca să iasă la liman ?
    Am simțit doar (și crede-mă că nu sunt năluci, chiar am anumite simțuri !), o indiferență politicoasă, un fel de dezolare că nu mă poate ajuta. Ca atunci când cineva nu te mai interesează, dar vrei să păstrezi aparențele.

    Știu că eu L-am părăsit, după concepția Lui (deși, am vrut doar să fac un mic ocol pe cale, și să le asigur alor mei o existență liniștită, și nu intenționam să îmi părăsesc calea cu totul), dar reacția Lui a fost cu totul disproporționată, și lipsită de orice dram de înțelegere. Ce model de Ființă superioară Mi-a oferit deci acum ?

    Iartă-mă, chiar nu vreau să te tulbur, draga mea, mai bine uită tot ! E mai bine pentru tine să păstrezi o relație bună cu El. Eu sunt deja un suflet căzut, și gândurile mele nu trebuie să te influențeze.

    Spuneai că numai 1 la 1000 are o misiune de Sus ? Eu zic că toți avem, absolut toți, dar nu de aceeași importanță. Cea mai importantă misiune, și valabilă pentru toți, este să Îl urmăm pe El, să urmăm calea evanghelică, și să lăsăm lumea. Restul sunt doar variații. Eu am făcut asta mult timp…și, chiar și acum, nu mă pot vedea ca fiind din lume ! Doar că, la un moment dat, i-am pus pe cei dragi mai presus. Și asta a fost tot un păcat, și El s-a ambiționat să îmi dovedească că nu îi pot ajuta nicicum pe cei dragi, și nici măcar pe mine însămi. Chiar dacă eu mi-am pus viața drept gaj pentru acest ajutor, și chiar sufletul meu nemuritor.

    Nu știu ce va fi pe mai departe, dar oricum, am lăsat aici această spovedanie. Eu continui să urmez calea evanghelică, pentru că iubesc oamenii oricum, chiar și fără să citesc texte sfinte. Doar că El continuă să nu mă vadă, și soarta mea nu-L mai interesează. Iar eu nu mai știu în Cine am crezut până acum, și pe Cine am iubit ! Fiindcă, L-am iubit cu adevărat, și I-am dedicat viața mea…deși, nu am știut nici eu că se afla în mine și o altă iubire, mai mare. Poate nu mai mare, dar… ființele mai slabe au mai mare nevoie de mine decât El, am simțit eu.

    Intenționam să scriu un text despre ultimele mele percepții (care cuprind mai mult decât am spus aici), dar am ezitat, și încă mai ezit… pentru că nu vreau să îi clatin pe ceilalți, să îi transform și pe ei în suflete căzute ! E de-ajuns unul…

    Da, draga mea, Iubirea este cel mai mare dintre cei trei ! Sau, ar trebuie să fie…. Dar unde oare o fi această iubire ? Dincolo de teoriile teologice, dincolo de ce spun cărțile… poate că ea nu se află decât în noi, în Dumnezeul din adâncul nostru, singurul adevărat ! Iar în afară nu există nimic… decât alte entități, care au și ei Dumnezeul lor propriu de iubire…până la cele mai înalte trepte ! ”În casa Tatălui meu sunt multe încăperi”. Poate sunt doar încăperi, și nu o sală mai mare…Și, degeaba așteptăm noi ecouri…

  7. Ce spui tu e mai grav decât că ţi-ar fi împietrit sufletul. Nu doresc nimănui să trăiască o astfel de stare. Totuşi, nu cred că trebuie să aşteptăm iubirea Lui, aici. Cred că ar trebui să ne mulţumim cu cea pe care o găsim oriunde şi oricum, ca să putem continua. Nu cred deloc că e un păcat să iubeşti oamenii, cum spui tu, mai mult decât pe El. Încă nu e momentul ca să te întâlneşti cu El, sau e un alt test. Şi să te gândeşti că nu lipsa Lui de iubire te-a dus unde crezi tu că eşti, ci celălalt, partea negativă, care a reuşit să te deprime un pic. Nu uita că orice stare sufletească de tristeţe, apatie, împietrire, îngheţare etc. face mare plăcere ăluia rău şi ,,te ajută” să te afunzi în aceste stări. Şi, cu cât gândurile tale au fost mai pure şi mai pline de credinţă şi iubire, cu atât mai greu e testul. Chiar dacă durează toată viaţa. Probabil că ştii toate astea, dar e greu de ieşit la liman. Continuă să te rogi, dacă nu intens, atunci foarte des, căci va veni şi momentul pe care îl aştepţi. Şi fă cumva să-ţi scoţi gândurile astea din cap, căci ele nu-ţi aparţin, îţi sunt induse de… ştii tu cine. Suntem foarte uşor de manipulat în privinţa asta. Aici se vrea să ajungem, iar Dumnezeu nu se poate implica, pentru că trebuie să ne dezvoltăm. Ştiu că teoria e una, iar realitatea…
    La mulţi ani pentru ieri!
    Sper din toată inima să ieşi din starea asta! Poate ar trebui să încerci să priveşti lucrurile din alt unghi şi să laşi viaţa să meargă unde vrea, măcar pentru un timp.

  8. Lili, mulțumesc din suflet pentru înțelegerea ta, și pentru că nu îmi dai doar sfaturi “teologice”, ci trăite ! M-am gândit și eu la ceea ce ai spus, am examinat toate posibilitățile ! Și eu mi-am zis că, poate,
    Cel rău vrea să mă facă să cred așa. Dar oricum ar fi, încercările trebuie să fie pe măsura omului, și nu până într-acolo încât să ajungă să se piardă cu totul. Nu mai zic ce am simțit în privința asta, că iar te deprim !
    Știu și eu că acea cale evanghelică necesită încercări ce durează toată viața. Dacă era vorba doar de mine, nici nu mi-ar fi păsat ! Dar ele se răsfrâng și asupra ființelor care îmi sunt dragi, și vreau să le protejez. Tocmai asta
    am vrut să evit atunci când am ales o cale (aparent) mai ușoară. Și, tocmai această cale mai ”ușoară” s-a dovedit a fi un drum al calvarului, mai mult decât înainte. Știu că e o lecție, știu ce a vrut El să îmi spună… Dar, să mă ierte, nu pot accepta lecții care îi pot lovi pe cei dragi ! Am spus de la început că pe mine mă poate face bucățele, poate face ce vrea chiar și cu cu sufletul meu, dar nu mai accept un drum care să le aducă suferință sau neliniște celor dragi. Și, cred că trebuia să îmi accepte alegerea, pentru că a fost o alegere, și nu să îmi dea exact contrariul, ca și cum eu nu contez absolut deloc, și de fapt nici nu există alegeri ! Asta este ceea ce nu pot înțelege: de ce nu văd nici o iubire, și de ce alegerea mea nu contează, de ce nevoile mele nu contează…atunci când ”până și firele de păr din capul vostru sunt numărate”, și ”voi sunteți mai presus decât multe vrăbii!”

    Dar iartă-mă, știu că tu ai vorbit din suflet, și chiar vrei să mă ajuți ! Eu las viața să meargă unde vrea ea, de mai multă vreme, deși am necesități practice care trebuie rezolvate urgent, și asta mă doare.
    Dar, am hotărât să Îl las să facă ce va voi, pentru că simt că, totuși, vrea să mă ajute într-un fel. Îmi trimite multă liniște, deși eu nu de liniște am nevoie, ci de ajutor concret.
    Îl voi lăsa deci să facă ce crede de cuviință, iar eu îmi voi urma drumul fără să mă mai gândesc prea mult. Prea multă gândire strică !

    Îți mulțumesc încă o dată pentru tot, și îți doresc să nu îți pierzi niciodată cărarea ! Și Sărbători cu lumină !

  9. Cea mai bună cale de a-i ajuta pe cei dragi, atunci când nu le putem oferi o viaţă cu mai puţine griji, este să-i învăţăm să se ajute singuri (dacă se poate).
    Într-adevăr, uneori prea multă gândire te epuizează.
    Voiam să-ţi urez şi eu sărbători calde şi luminoase!

  10. Florina de cand te astept la cotitura…
    acum c-am inteles mai ca lumea cine-mi esti….am sa-ti spun direct asa cum o fac cu mine. Marturisirea ta, e… criminala…

    Sa-ti fac un masaj cardiac?

    Bai fraeroo!!!! E de nota 10! Ba nu, de nota 1000! 10.000? Ai vrea tu…:))
    Of… de-aia te iubesc eu pe tine, cu toate teoriile tale…mereu prea serioasa, mereu fara simtul (o)umorului …ce-oi fi gasit eu la tine? ))
    Te-ai prins ? Cum sa te prinzi, ca acu esti in sevraj, da ce sa zic, ca nici eu, pan-acu te iubeam fara motiv dar acum ca nu nu te lasi cu una cu doua si scobesti si-n fundul aluia dupa adevar, (fiindca, ca-cam acolo simte si nasucul meu, nu numai al lui Lili ca ai scurmat… pe mine trebuie sa ma crezi ) cred ca stiu de ce o fac
    Si mai de ce mi-esti draga? Ca nu eziti sa platesti pretul, oricat te-ar costa…numai ca aici, ai cam festelit-o, da-ti spun mai incolo.
    Sor-meo, vezi tu, eu de-abia acu’ cred ca ai intrat in linie dreapta!
    Si dac-ai rezistat pan’aci sa mai torn si niste gaz pe foc sau sarmale reci, nu stiu care dintre ei, dar e mai bine din mana prietenilor, crede-ma!
    Uite cum vad eu lucrurile, putin altfel. Nu cred ca de ocol este vorba, nici de dragostea ta pamanteasca, cred ca e vorba fix de indeplinirea exacta a dorintei tale pe care… ti-a satisfacut-o. Tu stii CE ai cerut? Ai inteles?

  11. Da-mi voie sa-ti arunc un ochi obiectiv, din afara. Prima parte e mai simpla, cred ca te-a lasat sa vezi o ţâră cat de „fortoasa” esti cand vrei sa ti-o iei in cap pe cont propriu. Adik ai vrut sa fii barbatul Zoe? Serve yourself! Adik tu nu poti sa-i scoti pe ai tai din marasmul economico-socialo  si vrei sa scoti Babilonu din toate marasmele? Da cin-te crezi, Hammurabi? Ia fa tu curat la tine-n ograda si apoi cere misiuni spatiale. ă? cum suna? Dur? Dar ce adevarat! Uite-ma-s aci langa tine la zid, ridicam piatra deodata amandoua? :)) Si totusi fals, fiindca stiu cum e sa-ti lasi toate oile pe pustii si s-alergi dupa aia de la marginea gropii chiar daca-i a vecinului si nu a ta, dar asta-i alta poveste…
    Deci sor-meo, daca eu te-am iertat, ca am reusit de m-am iertat si pe mine pana la urma, crezi c-o mai fi vre-Unul pe-acolo, macar putin mai inimos s-o faca daca nu macar o ţâră mai destept? Crezi ca ala, Unu are nevoie de dragostea ta? E gelos? Auch! Pai nu sunt eu si e El? Vezi baby ce-au facut cartile din tine🙂 Nu, nu! el are destula sa dea si la altii, noi aia, orgoliosii, stupizii, noi buricii fundului, noi scurmam ca orbetii dupa DRAGOSTEA aia a Lui multifunctionala pentru toata gama de loaze care suntem, asta, despre care nici nu ne-ar fi trecut prin cap in vieti-de-vieti-de-vieti ca ar putea exista macar ceva pe-proape, nici in visele cele mai scoase de pe fixuri, nici macar ca sefeu… recunosti? Ai vazut ce ochi a belit ca sa spun asa, Barabas, ca ti-am pus filmu’  „cum adik sa iertam si sa-i iubim pe ucigasii nostri?” mai bine le dam o cazma in cap si fix-it, ochi pt. ochi si vaccin pentru vaccin! ))
    Partea cealalta mai complicata insa, e cu pretul, asta e o problema…mai mefistofelica asa, “orice pret” e un termen foarte larg, care poate cuprinde totul, adik viata si sufletul. Corect? Corect. Viata “ti-au dat-o” in ultima instanta mama si tata dar sufletul? Pe asta nu ti l-a dat nici mama, nici tata, (mai vroiai si garantie🙂, voila de vezi oita Dolly,un exemplu idiot, dar puteau aduce pe lume un copil mort independent de vointa lor, nu? Daca el n-a stat in puterea lor, in a cui a stat? Dar in puterea ta? Cu toate astea, El ti-a dat toate drepturile asupra lui. “ Putem alege să îi protejăm pe cei dragi – cu orice preț, chiar și cu prețul sufletului nostru. “ Din cate cunosc si eu asa, cred ca alor tai le-ar fi in extremis suficienta viata ta, indestularea si protectia lor nu cred ca ti-ar fi solicitat abdicarea de la suflet, asta nici omul, nici dumnezeu nu ti-o cere, la ce le-ar folosi lipsirea de el, cand le esti mai de folos cu el.
    Atunci cine? Si daca li l-ai dat alor tai, iati-l inapoi fiindca ai tai vor mai avea nevoie de de el dar de la tine. De unde altfel sa scoti iubirea, compasiunea si forta pe care ti-o dau ele si cu care i-ai mai putea ajuta si data viitoare, pe ei si pe toti ceilalti, pe copiii care vin la tine la cabinet de exemplu?
    Nu El are nevoie de dragostea ta ci TU. Nu el te-a parasit, ci tu te-ai parasit prin propria ta alegere.
    Si crede-ma sufletul e cel mai serios lucru care poate exista.
    Iar acum draga mea, in sfarsit pot sa-ti spun ca tot ce am scris aici mi-am scris de fapt, mie. O parte acum, iar alta mai de mult.
    Iar prin ce ti-a dat El sa patimesti, (ca doar nu credeai ca poti face tu tot ce vrei cu tine si ca esti asa frunza-n vant de capu tau :)), fraiero, te-a pregatit pt. vremurile care vin si-n care fara fie si macar un neutrin de bob de „mustar”, nu vei putea rezista. Ori tu ai chiar si-un quarc :)). Vezi ca maine, poate-mi vine mie randul sa-mprumut unul!

  12. Lili, mulțumesc pentru urările de ziua mea, ești o drăguță că te-ai gândit ! Și da, sfatul tău pentru cei dragi este foarte bun. Și să știi că ei nu sunt chiar neajutorați, sunt credincioși, și se ajută mult prin rugăciuni.

    Iartă-mă că te-am tulburat cu problemele mele ! Îți doresc mult ajutor de Sus, și sărbători pline de căldura inimii !

  13. Deepule, surioară, îți spusesem multe – poate, mai multe decât ar fi trebuit – așa că internetul meu s-a întrerupt brusc, și comentariul s-a pierdut ! Asta e una dintre metodele Lui de ”cenzură” – am probat-o și altădată !

    Pe scurt, îți spun doar că, dintre multele adevăruri pe care le-ai spus, într-un punct tot te-ai înșelat: nu sunt lipsită de simțul umorului, ba chiar, am destul ! Numai că nu îl arăt pe blog

    Așadar, e foarte adevărat că, probabil, El mi-a dat ceea ce am ales, dar într-un ”ambalaj” care a stricat conținutul. Anume a făcut așa, ca să pătimesc, și să am parte de o lecție. Nimic din ce a fost rău nu m-a ocolit, nici măcar o piedică ! Toți de aici s-au mirat cum de mi se întâmplă toate mie.
    Eu cred că El – dacă El poate fi privit la modul personal , ceea ce e o altă discuție – l-a lăsat pe cel negru să mă frece așa cum a vrut, fără să intervină. Și asta, doar pentru că am ales greșit. Dar știi de ce am ales așa? Hai, să ți-o spun și pe asta ! Pentru că nu am înțeles de la început că El nu voia ca eu să plec. Am crezut că mă aprobă, și abia după ce am ajuns, El mi-a arătat că nu mă aproba deloc.

    Adică, după ce mi-am schimbat viața o dată, am făcut împrumuturi și sacrificii ca să plec, eu trebuia să mă întorc imediat, pentru că El a hotărât să îmi arate că nu mă aprobă. Nu e prima dată când mai întâi mă lovește, și apoi îmi explică. Cred că e o metodă educațională divină foarte eficientă cu alții !

    Poate par exagerată, sau puerilă, dar sunt lucruri pe care le-am simțit. Da, știu care ar fi fost scopul: să dovedesc că am o credință așa de mare, acel ”grăunte de muștar” de care spui tu, încât să nu îmi pese că viața mea e dată peste cap, și de fapt a ajuns o ruină ! Să mă gândesc doar că El vrea așa.
    Ei, dar nu am putut ! Și nu din comoditate, dar pentru că, viața mea dată peste cap nu mă privea doar pe mine, ci pe toți ai mei. Și nu am putut să le fac asta ! Am spus de la început: cu mine poate să facă orice, dar să nu îi atingă pe ai mei. Și, știi de ce ? Pentru că ei sunt ființele care m-au făcut să cunosc iubirea cea mai aproape de divin. Ei m-au iubit întotdeauna necondiționat, și s-au sacrificat pentru mine.De fapt, iartă-mă că iar te clatin:), dar nu cred că am simțit din partea Lui o asemenea iubire. De fapt, nu am simțiti chiar deloc, ca s-o spun pe de-a dreptul. Imaginea de Tată iubitor a dispărut din sufletul meu.

    Totuși, poruncile evanghelice sunt minunate și demne de urmat prin ele-însele. Le-aș urma chiar dacă nu ar exista nici un Dumnezeu-cenzor care să stea cu bâta după mine. Chiar și acea iubire a vrăjmașilor – eu simt că este exact ceea ce trebuie să facem. E greu, e cumplit, dar putem încerca. Eu nu am ajuns încă acolo, dar pot înțelege, și pot ierta, ceea ce cred că e destul, pentru moment. Cred că și tu poți face asta !

    Despre a-ți da sufletul pentru alții, și aici sunt multe de spus ! Da, aș fi făcut-o, numai să le fie lor bine. Dar, știi ce înțeleg eu prin a-ți da sufletul ? Nu e vorba de a deveni împietrit, e altceva. Mai bine nu îți spun, e prea mult pentru acest spațiu, și așa încărcat de subiecte zdrobitoare !

    Zici că și tu ai trecut prin stările astea, și de aceea mă înțelegi. Ei bine, atunci, cred că ai găsit și tu, propria ta ieșire. Nu vreau acum să te întorc din drum cu ale mele. Ieșirea mea este să mă distanțez. Nu mă mai gândesc la El ca înainte, vreau doar să trăiesc, pur și simplu. Oricum, în mine a murit ceva. Dacă mă voi mai ruga, va fi către Fecioara Maria, sau o altă entitate concretă.

    Te pup mult, și îți doresc, din toată inima, să găsești o ieșire definitivă din ale tale ! Știu că ai încercat, dar nu mai știu în ce stadiu te afli. îmi doresc doar să îți fie bine, că acum sunt prea păcătoasă ca să mă rog.

  14. Florina, nimeni nu poate intelege mai bine situatia prin care treci decat tine si nimeni din afara nu te poate ajuta si daca poate, nu vorbele vor fi acelea.
    Ai spus despre adevaruri dar n-ai inteles si stiu ca acum nu poti primi asta, dar iti spun, Nu dumnezeu ma intereseaza acum pe mine si nici credinta ta sau a mea in el, nu pt. el imi bat eu gura scriu aici tomuri si sunt ingrijorata. Mai tii minte cand eram pe Weblog si am facut unele late de aruncau toti cu pietre in mine, bineinteles, pe la spate? Toti ma barfeau, tu nu, ba mai mult, mi-ai tasnit tocmai atunci in usa! Deci TU ma interesezi fato, tu si zbaterile tale, tu si deznadejdea ta, tu si singuratatea cu care te lupti, tu si vinovatiile idioate pe care tot ti le-aduci si cele pe care cred ca ar trebui sa ti le aduci si nu le vezi. De ce crezi ca el vroia ceva impotriva vointei tale? Niciodata nu s-a manifestat asa decat numai in mintea omului. Ea e cea care il chinuie pe om. Te autoinvinovatesti ca ai plecat. De ce? Te-ai dus pentru ca ai crezut. Iar acum te indoiesti. Asta e bobul despre care-ti vorbeam, credinta in credinta ta IN ORICE. In ceea ce ti-ai pus in cap sa realizezi. Nu mai crezi il el, fiindca te-a lasat de izbeliste si te-a parasit, zici, daca est incredintata de asta atunci asuma-ti! Fă tu! Ai vrut sa faci ceva mai bun pentru ai tai. Mergi pana la capat si fa-o! Mananca pesmet inmuiat si fa-o! Zi-I : Doamne, ii iubesc, ei au fost langa mine cand tu nu erai si stau aici pana –i vad in siguranta si pe urma ma intorc si la ale tale, acum asta-i ADEVARUL meu, asta-i ce cred eu cu adevarat in inima mea! Eu una, dac-as fi dumnezeu, te-as intelege, doar e …adevarul, nu? cu atat mai mult El care-I insusi Adevarul.!
    Si de ce crezi ca te-ar vrea inapoi, doar ca sa stai pe alta harta? Sau te gandesti ca te vrea inapoi in alte scopuri care ti se par mai nobile decat cel “inferior” pe care ti l-ai propus tu, si de fapt asta te chinuie…? sau ii reprosezi ca nu te-a ajutat pe harta ta ca sa poti sa faci si una si alta? Daca El ar fi vrut sa faci si una si alta nu crezi ca te-ar fi ajutat? Sau trebuia sa faci doar una dintre ele? Care? Sau una dintre ele mai intai? Care? Sau daca alegand corect una, ti se adauga puterea de a o face si pe cealalta? Care?
    “Care (ce) e Adevarul?”

    Ce titlu de postare ti-ai mai ales!🙂

  15. Surioara mea, titlul e bun, pentru că, pe clipă ce trece, mai înțeleg câte ceva ! Îmi este dat să înțeleg treptat – poate că așa sunt eu, mai grea de cap !:)

    Tot ce îți pot spune este că am înțeles mai mult decât pot explica aici, și nici nu pot spune, pentru că unele lucruri trebuie să le păstrezi pentru tine, dacă vrei să continui cumva.

    Ai dreptate în tot ce ai spus, cu o excepție: nu e obligatoriu ca El să înțeleagă, sau să vrea să înțeleagă ce simt eu. De fapt, ar fi mai bine să spun că înțelege, dar ține cont de alte lucruri, mai importante pentru El,
    Vezi tu, aici nu e vorba de a fi ”de o parte a hărții” sau alta – pentru că oriunde poți ajuta și poți trăi evanghelic. E vorba, pur și simplu, de ascultare, la care eu am renunțat atunci când i-am pus pe ai mei mai presus (și dacă citești Patericul și viețile sfinților vezi ce importantă e ascultarea), și mai e și vorba de destin – adică de misiunea vieții fiecăruia. Din câte am ajuns eu să înțeleg, prin alegerea mea, eu am încercat de fapt să îmi schimb destinul. Adică am renunțat la ceea ce trebuia să fiu, și să le arăt celorlalți, și am ales o cale diferită – calea bunăstării lumești. Probabil (nu pot spune cu siguranță, dar 80-90%, din ceea ce am simțit eu profund, cam așa este) că eu trebuia să trăiesc mereu la limita subzistenței, oricât m-aș fi străduit, și oricât bine aș fi făcut, și totuși să îmi păstrez calea. Eu însă, atunci când am înțeles că îi trag după mine și pe ai mei, nu am mai vrut, și am ales să îmi schimb destinul, cu orice preț. Și când spun ”cu orice preț”, știu ce spun !

    Aici, însă, începe partea neclară pentru mine, și despre care nici nu trebuie să vorbesc. Destul să spun că El nu mi-a respectat alegerea. Poate că s-a gândit că binele sufletului meu într-o altă viață e mai important decât bunăstarea de aici ? Dar, oricum ar fi, eu am spus că îmi păstrez alegerea, cu orice preț. Nu voi înceta să lupt pentru cei dragi, chiar de ar fi să mor. Și să îmi plătesc datoriile față de alți oameni ! Știu că, după normele cerești, eu greșesc, dar mi-am asumat greșeala. Mi-am ratat misiunea, am părăsit calea

  16. dar sunt o ființă liberă, dotată cu libertatea alegerii, și vreau ca aceasta să îmi fie respectată.

    Asta-i tot ce pot spune, draga mea, și nu sunt teorii ! Pup suflețelul tău că ești mereu alături de mine. Desigur că și eu am fost lângă tine, pentru că mă atașez de oamenii care îmi seamănă. Vezi tu, după cum spuneam, cred că noi două am iubi oamenii, și ne-am sacrifica pentru ei, chiar și fără un Dumnezeu care să ne izbească la fiecare abatere ! Aici însă e o altă discuție – se zice că până și iubirea din noi vine de la El, etc. Eu încă aștept să mi se confirme !:)

    Te îmbrățișez tare, și stai liniștită în privința mea, că se va găsi o soluție și pentru renegați ca mine !

  17. În ceea ce priveşte alegerile, eu am ajuns la concluzia că, orice ai avea impresia că alegi, vei ajunge tot acolo unde eşti programat. Adică vei face alegerile care îţi sunt în program. La mine s-a confirmat, adică nu am prea avut de ales, drumul s-a conturat singur, bineînţeles, în urma unor condiţionări.Aşa că, uneori, îmi vine să nu mai fac niciun efort, căci ştiu că nu voi ajunge decât unde mi-e calea, nu unde visez eu că aş vrea. Bine, aici mai intervine şi nivelul aşteptărilor, care nu trebuie să fie mai mare decât capacitatea de a lupta.

  18. Lili, și eu am simțit așa, multă vreme ! Tocmai pentru că am încercat să fac altă alegere, am fost lovită din plin. Și, tot nu sunt sigură că alegerea mea va fi acceptată, acolo Sus !
    Acele condiționări de care spuneai le-am simțit și eu, și tocmai asta mă face să mă întreb despre libertatea alegerilor noastre. Suntem liberi să alegem, dar de fapt dacă alegem altceva, intervin condiționări, ca să ajungem tot de unde am plecat. Și atunci ? Cât de adevărată este ideea asta de ”alegeri libere”? Eu cred că în cărțile religioase și de spiritualitate există multe sloganuri încurajatoare pentru discipolii începători, dar când ei ajung să urce, cu greu, o treaptă, încep să le vadă inconsistența.

    Știu, poate că există o rațiune mai presus: ca să nu ne pierdem, prin alegerile noastre. Dar atunci, iar întreb: unde e libertatea ?
    E mult de discutat aici – e vorba, cred, și de nivelul spiritual al fiecăruia. Copiii, probabil, nu pot fi lăsați să aleagă chiar liber, pentru că s-ar duce în râpă.:) Știu, și totuși, nu-mi place !

    Mulțumesc că înțelegi așa de bine totul ! Te îmbrățișez !

  19. E si nu e asa. Alegi inainte sa vii aici, in marja programului prestabilit, in anumite situatii chiar de tine (nu toti inca isi pot stabili programul) supervizat de forurile superioare specializate sau cand tu inca nu ai ajuns s-o faci, cu acordul tau.
    Cum nu exista finalitate prin moarte, experienta spiritului se conserva, totul nefiind decat transformare, drumul cumulativ este o diagrama a carui grafic per ansamblu reprezinta o sinusoida cu caracter ascendent (ca orice sinusoida, tine si varsa apa, progrese si regrese). Firesc pana aici, n-ai cum sa te dezici de experienta si acumularile dobandite orice ai face, nebunia, senescenta prematura (patologia diversa, vezi alzheimer, bolile grav degenerative in general) si sinuciderile nu sunt decat stagnari, sanctiuni ablative pentru nerespectarea repetata a programului de cele mai multe ori autoimpus, dar fara exceptie cunoscut. (nerespectarea lui este una dintre dovezile libertatii alegerii). Dar alegerile nu pot evolua decat in cadrul acestui program, nu te poti destrabala oricum, conditia vietii din tiparul oricarei matrici fiind o evolutie interconectata si interconditionata de respectarea celorlalte programe cu care interferezi si care constituie puzzelul intregului ansamblu numit organizarea materiei. De aceea alegerea nu poate fi libera decat relativ in raza de actiune a treptelor pe care esti pregatit sa le urci si foarte rar sa le sari. A sari o treapta in sus sau in jos, fata de cea prezumata ca pas urmator in evolutie, poate fi o corectie necesara, o corelare adusa programului individual, o data – ca urmare a libertatii alegerii individuale deja manifestate (fiecare dintre ele modificand de fiecare data intregul ansamblu) si a doua oara – de corelare cu factorii ambientului cosmic in care se desfasoara propria noastra evolutie (sa nu uitam ca nu numai forma noastra de organizare evolueaza), si mai exista una – ca urmare a interventiei Forului suprem direct, cauza nu se poate cunoaste, dar se poate presupune intemeiat, tot in vederea impulsionarii evolutiei.
    Cam asta cred ca e cu libertatea alegerii. Mie mi se pare o libertate de alegere deplina in conditiile in care esti piesa unui intreg angrenaj. De ce ? pentru ca de sine statator nu numai ca nu poti supravietui dar nu poti fi creat.

  20. Deci, am face bine să ne bucurăm de orice suferinţă, căci asta ne duce la evoluţie. Aşa spunea părintele Arsenie Boca. Şi ştia el de ce.
    Să aveţi sărbători…aşa cum v-aţi programat! Cu mult drag, de la mine!

  21. Da, deepule dragă, știu și eu lucrurile astea, și pe vremuri le găseam chiar logice, dar acum, scuză-mă, chiar și logica a început să mă enerveze !:)
    Știu că, probabil, am fost de acord cu ”programul” meu înainte de încarnare, și mai știu și că, probabil, nu am un nivel așa de înalt încât să îmi stabilesc singură întreg destinul, așa că sunt și lucruri impuse în el.

    Dar – există un mare ”dar” aici – în toate astea e o hibă esențială ! De aace nu ni se dă voie să ne reamintim ”programul” nostru de când ne naștem ? De ce trebuie doar să ghicim, să întrezărim, să simțim, și dacă nu ghicim corect, suntem sancționați ? Și, nici într-un caz nu vom reuși să ghicim toate amănuntele, tot ce am ”semnat” noi în acel contract. Putem doar să ne facem o imagine generală.
    Iar dacă pe parcurs intervin condiții noi, la care nu ne-am gândit la semnarea ”contractului” – sau, pur și simplu nu suntem așa de capabili pe cât credeam – noi trebuie să ne ținem oricum cu dinții de el, până la epuizare, până ce ajungem pe marginea prăpastiei ! Că, dacă n-o facem, ni se dă oricum peste bot. Adică, după ce suntem ca vai de capul nostru, și suferim, și vrem să ne schimbăm alegerea, pentru că suntem epuizați, sau din alte motive, mai vine peste noi și ”iubirea” și ”înțelegerea” cerească, ce ne dă una de vedem stele verzi ! Și apoi, oricât ne rugăm, implorăm, sau chiar blestemăm, nimeni nu ne mai ascultă.

  22. Am părăsit contractul, adios și n-am cuvinte ! Asta e iubirea necondiționată, și mai ales, iubirea păcătosului ! Așa sunt ajutați păcătoșii să simtă iubirea cerească, și dorința Lui ca nici un suflet să nu se piardă. De fapt, în acest caz, sufletul care a renunțat la contract poate prea bine să trăiască, sau să moară, că nu mai intră oricum în calculele Lui.

    Știi cu ce seamănă toatea astea, după părerea mea ? Această groaznică rigiditate care nu cunoaște mila, nici compasiunea, și nu are nici o înțelegere pentru slăbiciunile omenești, pare a aparține mai curând Vechiului Testament. Acelui gen de Dumnezeu i se închinau iudeii până la venirea lui Iisus. Sincer, încep să mă îndoiesc că e același cu Dumnezeul adus de Hristos ! Nu mai spun mai multe, că nu vreau să vă clatin credința… în orice ar fi !

    Și, îmi pare rău să spun, dar eu personal am simțit că am avut de-a face mai curând cu El, decât cu Dumnezeul lui Hristos. De fapt, cred chiar mai mult de atât, dar iarăși, mai bine tac.

    Apropos de ceea ce spuneai tu, dragă deep, nu îmi doresc să supraviețuiesc ”de sine-stătătoare”, dimpotrivă, eu am crezut într-un Dumnezeu al iubirii, care este lângă noi mereu, chiar dacă greșim. Și, care ne înțelege slăbiciunile și limitele.
    Se poate însă, să fie mai mulți Dumnezei… Na, că am spus-o și pe asta !:) Ia-o cum vrei, oricum, în acest moment, chiar nu mă mai simt datoare nici unuia. Mi-am zis că îl voi sluji și îi voi fi recunoscătoare în veci celui care m-ar salva, care ar avea înțelegere pentru situația în care mă aflu. Iisus așa proceda: mai întâi vindeca păcătosul, apoi îi ținea morală. De fapt, nici nu-i ținea, spunea doar : ”Du-te, și nu mai păcătui !” Însă Dumnezeul meu nu are nici gând să facă asta.

    Iartă-mă că iar m-am lungit, și am intrat în divagații ! Mulțumesc suflețelului tău bun că vrei să mă ajuți, să mă faci să înțeleg. Ca să te liniștesc, îți spun și un lucru bun: oricât ar părea de cumplit, dar tot am câștigat ceva de aici. Am înțeles și am simțit că pot iubi oamenii oricum – și, chiar mai mult decât înainte, pentru că nu îmi mai stă în cap nici o răsplată cerească, ci chiar dimpotrivă – și că nu am nevoie de nici un Dumnezeu ca să simt esența poruncilor evanghelice. Să nu-mi spui că ăsta era și scopul, că oricum, ceea ce simt eu acum e departe de fericirea cunoașterii spirituale.:)

    Acum, voi lua din nou o pauză, până ce îmi pun gândurile (și sufletul) în ordine. Nu mai vreau să clatin pe nimeni cu divagațiile mele rebele. Și, aștept și rezolvarea unei situații din viața mea, care nu știu când și cum se va petrece.

    Te pup tare, și să ai niște Sărbători cu multă lumină ! Așa cum meriți tu, pentru tot ceea ce ești !

  23. Lili, și de la mine cu mult drag, să ai Sărbători luminate ! Mă iartă că te-am tulburat tocmai acum, în apropierea Paștilor. Nu te mai gândi la mine, găsesc eu calea !
    Desigur, suferința este un mijloc de învățare, sunt de acord. Însă, există în viață lucruri mai rele decât suferința, și chiar decât moartea. Să nu mă întrebi care, că nu îți pot spune decât după ce trec un prag (dacă îl trec).

    Te sărut și pe tine, și să ai cărarea luminată !

  24. Florina de ce nu te pot suna, sunt o proasta nu mi-am dat seama, e cineva dintre ai tai bolnav. spune-mi, baietelul? ah dac-as putea sa te sun
    raspunde-mi la mail intra pe chat, fa ceva

  25. iarta/ma de-abia acum am realizat cat e de grav ca tu in loc sa/mi scrii baiul o tii cu evangheliile, nu stiu ce roaming ai, da-mi apel, te sun eu am cu ce sa platesc, te rog

  26. Draga mea, nu e nimeni bolnav, e o altfel de cumpănă ! Mulțumesc că vrei să mă susții, o sa îți dau numărul, dar puțin mai tîrziu, te rog. Acum trebuie să rezolv ceva.
    Te sărut tare, și iartă-mă că te-am îngrijorat !

  27. nu multumesc, nu-mi mai raspunde decat daca banca iti ia casa, daca ai furat si urmeaza sa faci puscarie, altfel n-ai niciun motiv sa scrii tot ce ai scris. Sunteti sanatosi, aveti un acoperis deasupra capului, cu ce vei castiga iti vei plati intretinerea, unde e cumpana ca nu inteleg, fie-mi iertata ignoranta

    urmatorul post va fi pt. tine

  28. Deepule, nu poti sa intelegi chiar tot, si eu nu am acum puterea si dispozitia necesara ca sa vorbesc. Iti pot spune doar ca e o situatie pe-aproape de ceea ce ai spus tu. Oricum; voi lua o pauza de postari si de intrat pe net. Multumesc pentru postarea dedicata, dar sa nu te superi daca nu iti raspund chiar pe loc. Acum; nu simt decat nevoia sa ma retrag; sa nu mai stie nimeni de mine.
    Sarbatori fericite !

    P.S. O vreme nu voi mai intra nici pe blogul meu.

  29. E sapatamana patimilor, pana si Hristos s-a indoit dar a treia zi a Inviat.

    Atunci Intr-u Dumnezeu, sa-ti fie pansate ranile, sa-ti fie platite darile si sanatosi tu si ai tai, iar fruntea si inima eliberate de ganduri straine, si sufletul din nou ACASA!

    iar eu te iubesc si tine minte, orice s-ar intampla nu dispera am un loc, nu mare dar bun pentru mama si baiatul tau, daca va fi nevoie va fi casa lor. Aduna-te, nu-l mania pe Dumnezeu si da ce poti acolo din tine.
    VA FI BINE, ESTE BINE! (sunt sigura ca n-ai furat )

    Acum daca e numai atat sunt mai linistita, mi-a venit sufletul acas’ )

    Te sarut si pe tine Lili si Paste linistit, odihnitor si cu bucurii pentru toti ai tai!

  30. http://deepiny.wordpress.com/2012/04/13/1429/

  31. […]  Androxa, Atlantisra, Buceginatura, Carla, Carmen, Child again, Clipe de Cluj, Colţu cu muzică, Deepiny, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Lolita, Mirela, […]

  32. Hristos a înviat!

  33. Adevarat a inviat, multumesc !

  34. Off, deep, surioara, ma faci sa imi simt inima la gat ! Sa ai numai binecuvantari pentru intentia ta buna, dar fii linistita, nu se va ajunge acolo ! Ai mei au unde sta, iar eu si baiatul, asteptam inca sa ne dea Dumnezeu ceea ce trebuie, conform iubirii pe care se presupune ca ar trebui sa o aiba pentru toti copiii Lui… chiar si cei pacatosi ! Nu pot sa concep un alt fel de ajutor.

    Multa liniste si tie, si sa ajungi la solutiile necesare vietii tale ! Sa te ajute El sa le duci pana la capat…

  35. Hristos a Inviat !

    Florina, draga mea , din comentariile tale iti citesc dezamagirea din sufletul tau plin de lumina.
    Chiar daca acum iti arati dezamagirea, sunt sigura ca El este in inima ta.
    Daca un simplu om ne dezamageste, suferim ptr. ca am avut incredere in el, dar daca consideram ca EL ne dezamageste, atunci nu numai ca ne suparam , dar si ne razvratim.
    Toti avem evenimente neplacute in viata, toti trecem de la “agonie la extaz “, dar rezolvarea problemelor ramane doar in sarcina noastra si poate cu un ajutor din partea altora.
    Dar sarcina este a noastra. Trebiue sa o depasim indiferent cum. Eu am o vorba ,: asa cum EL a inviat dupa trei zile , tot asa o sa scap si eu de toate problemele neplacute ivite in viata mea.
    Rezolvarea unei probleme , nu este intotdeauna asa cum dorim noi, dar este intotdeauna asa cum trebuie pentru evolutia noastra.
    Chiar daca nu ne place , este spre binele nostru .
    Stii ca si eu sunt unul din razvratitii acestei lumi si am a multime de intrabari fara raspuns , sau am raspunsuri pe care nu le accept..

    Florina , te rog din suflet , seara cand te culci fa urmatorul lucru.

    -imagineaza-ti ca Iisus vine la tine si rezolvi problema impreuna cu El

    -cand te duci undeva sa rezolvi o problema , imazineaza-ti ca mergi impreuna cu Iisus si pune-L pe Iisus in spatele acelei persoane cu care ai tu treaba.Imbraca acea persoana cu o lumina sau imagineza-ti ca Iisus ii pune o mana pe capul ei . Fa-le o meditatie cu lumina acelora care iti pun “bete in roate “.

    Te rog sa spui urmatoarele:
    -Eu Florina distrug si elimin orice efect negativ produs asupra mea de catre mine sau de alt cineva. Spune ori de cate ori poti.
    Asa te vei devirusa de toate negativitatile produse asupra ta.

    Eu asa procedez in orice situatie si se rezolva extraordinar de repede. Fac meditatie cu Iisus si cu lumina pentru orice.
    Te rog incearca si ai sa vezi cat de bine ai sa rezolvi orice problema , chiar daca s-ar parea ca acea problema este de nerezolvat.
    Nu exista sa vrem ceva si sa nu reusim , totul este cat de puternic este gandul nostru.

    Te imbratisez cu mare drag si iti doresc tot binele din lume.
    (aryyana)

  36. Aryyana, mi-ai făcut o surpriză plăcută venind să mă vizitezi aici ! Este locul meu de refugiu…

    Ca de obicei, ai dreptate, și știu și eu în sufletul meu că așa este. Știu că și noi, precum Iisus, vom învia a treia zi,,,oricând ar fi asta ! Și îmi dau seama că acea meditație cu lumină chiar are efect.
    Eu nu pot să spun că meditez, ci pur și simplu mă rog, sau vorbesc cu El, sau cu Fecioara Maria. De multe ori mă și cert,,,:)
    Dar, nu știu cum se face, că eu simt întotdeauna când sunt ascultată: Și, desigur că simt și când nu se va rezolva nimic,,,, sau, nu chiar atât de repede ! Parcă totul trece prin mine, după cum spunea și Coelho undeva (la un moment dat, lucrurile ajung să se petreacă în tine, si nu mai e nevoie să îți spună nimeni.)

    De aceea am fost atât de supărată atâta vreme – pentru că simțeam, știam, că problema mea nu se va rezolva. Acum, simt că acolo Sus mi s-a dat o șansă, dar nu repede! Lucrurile se vor rezolva, însă în timp.
    Spuneam la un moment dat că simt un fel de ”dezolare” acolo, Sus, că nu se poate face mai mult pentru mine. Acum înțeleg că, într-adevăr, nu părăsirea sau pedeapsa au fost cauza necazurilor mele, ci chiar… nu se putea face mai mult ! E un lucru cu totul ciudat să înțeleg că nici El nu e Atotputernic, că s-au vehiculat pe seama lui multe teorii. Probabuil că este îngrădit de niște legi, că acea noțiune de destin omenesc este mai puternică decât credeam.Probabil că, acei mai mulți dintre noi, avem un grad de libertate destul de redus, deși nu ne dăm seama de asta. Dacă nu încercăm să forțăm limitele, putem să ne legănăm fericiți toată viața în ideea libertății noastre de decizie.
    Dar dacă se găsește unul mai „sărit de pe fix”, ca mine, căruia i se năzare să forțeze aceste limite, ba chiar, are pretenția să vadă aplicate ”pe viu” toate frumoasele teorii ale spiritualității, tot angrenajul se dă peste cap ! Omul, săracul, va înțelege repede că și în spiritualitate se află povești de adormit copiii, și va suferi, iar acolo Sus se va produce mare agitație și dezolare, neștiind cum să se procedeze ca să nu se piardă acest suflet. Nici nu poate fi ajutat până la capăt, conform teoriilor, dar nici lăsat ! Până la urmă, se va găsi o soluție ”de mijloc” – doar el să înțeleagă că nu se poate mai mult.

    Iată pe scurt, povestea mea, dragă Aryyana ! Dar îți mulțumesc din suflet că
    te-ai gândit să îmi aduci un strop de lumină ! Te îmbrățișez !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: