Posted by: childagain | May 6, 2012

Gânduri ciobite

Eu cred că adevărata artă este să trăiești cu cioburi de suflet, și să nu te doară…
Se poate ajunge la asta în două moduri: fie prin pietrificare, fie prin sublimare. Al doilea e de dorit, desigur, dar nu e o operă de câteva zile, și nici măcar de câteva luni. Uneori, poate fi o operă de o viață… Ca să ajungi aici, e nevoie de un anumit ”material” de pornire… și, mai e nevoie și de un ”material” adăugat de Sus.
Da, se poate ajunge, în rare cazuri, la a-ți privi cioburile cu o înțelegere detașată, ca și cum ai viziona de sus un peisaj accidentat. Nu mai simți durerea loviturilor din ”teren”, doar revezi parcursul. Și înțelegi !  Înțelegi de ce trebuit să treci pe acolo, ce latură copilărească te-a împins să alegi mai curând o anume cărare, decât alta; și că în acel moment, nu aveai structura necesară ca să eviți acea cărare. Dacă ai fi făcut-o, ai fi devenit un copil înțelepțit înainte de vreme, dar mutilat, incomplet… lipsit de o experiență fundamentală a copilăriei lui ! Și, poate că acea experiență pe care ți s-a părut că o găsești, a fost și ea tot o iluzie, și atunci ai încercat alte, și alte cărări… sperând că poate, cândva, vei trăi acea experiență ! Sperând mereu, în ciuda logicii… Oricum, se știe că în copilărie logica se află pe ultimul loc, după magie, mister și veșnica speranță de mai bine.
Și te-ai trezit, după ani și ani, cu o colecție de  cioburi sclipitoare, și frumos colorate. Resturi de vise… Descoperi cu uimire că ele nu te dor, nu te mai pot răni, dar… Rămâne totuși ceva nedefinit, un fel de… nostalgie ? Că drumul nu a fost așa cum ai crezut în copilărie…  Că toate cărările alese s-au dovedit cu spini, în ciuda prafului de zâne presărat ici și colo… Că acea profundă iluzie pe care ai căutat-o pe toate cărările, și prin toate mormanele de cioburi, s-a încăpățânat a rămâne o iluzie. Și ai fost adânc uimit… fără durere, dar cu blândă nedumerire !
Iată că nu toate iluziile coboară în realitate, așa cum spuneau basmele copilăriei ! Iată că unele lucruri, indiferent cât de mare ar fi credința ta, se încăpățânează să rămână acolo…  în lumea Ideilor lui Platon. Poate că nu le este dat să coboare…
”Mergi înainte cu curaj, și dacă acel pământ nu există, Dumnezeu îl va crea, pentru a-ți răsplăti îndrăzneala”, i-a spus regina Isabela de Castilia lui Columb. Probabil, credea și ea în acea iluzie atât de profundă… a găsirii idealului ! Desigur, Columb chiar l-a găsit, dar nu a fost nevoie ca Dumnezeu să îl creeze, pentru că el exista deja. De unde, tragem o concluzie: nu se pot ”materializa” decât iluziile care există deja. Care sunt puse, cumva, pe traseu – ca  în cazul lui Columb. Dacă ne încăpățânăm să ”materializăm” o iluzie care nu este în ”program” , s-ar putea să avem mari surprize… și mormane de cioburi !
Așadar, libertatea este și ea o iluzie… relativă. Libertatea de a crede că orice iluzie se poate materializa, dacă o ”hrănim” îndeajuns ! Faptul de a înțelege aceasta reprezintă, și el, o treaptă evolutivă. O ieșire din copilărie ! Nu mai suferim, ci ne detașăm. Nu mai căutăm iluzii, pentru că le-am înțeles inutilitatea. Nu mai sperăm nimic, dar nici nu disperăm. Suntem undeva deasupra tuturor lucrurilor. Poate, cu vederea noastră de sus, să îi putem ajuta și pe alții, cine știe !  Chiar dacă, pe undeva, regretăm inocența și credința simplă a copilăriei, vremea aceea când simțeam că totul e posibil. Vremea basmelor…
Poate asta înseamnă că am crescut ? Sau, doar am murit puțin… De fapt, în viață sunt ascunse atâtea morți, după cum spunea bătrânul Will, că asta nici măcar nu mai are importanță.
Și totuși, după cum spuneam, nu suferim, ci suntem senini și înțelegători. Ca să mă întorc la început (pentru că întotdeauna facem asta, mai devreme sau mai târziu), spun din nou: adevărata artă este să trăiești cu cioburi de suflet, și să nu te doară. Atât, și nimic mai mult.

Responses

  1. Timpul netezeşte cioburile şi le uneşte.

  2. Așa este, Lili ! El creaza chiar mozaicuri din cioburi…🙂

  3. […] Child Again, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabriela Savitsky, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Ragnar, Robert, […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: