Posted by: childagain | May 8, 2012

Moartea imaginii individuale despre Dumnezeu

După cum spuneam, acest caz este mai puțin întâlnit – sau poate, nu sunt eu la curent ! E posibil să fie mai mulți aceia care au suferit o asemenea ”moarte” – deși, nu la fel de dramatic percepută de fiecare dintre noi. Însă, majoritatea nu interpretează acest eveniment drept o ”moarte”, ci mai mult drept o evoluție. Este vorba despre acei oameni pentru care această problemă este mai mult una teoretică, de ordinul speculației filosofice și teologice. ”Ia te uită, Dumnezeu nu este un bunic cu barbă albă care ne privește din cer și ne cântărește faptele, ci este vorba de o Ființă în Trei Persoane, sau poate de o Forță, o Energie universală atoștiutoare  și atotbenefică”; sau ”Dumnezeu nu este ceva inform și nedefinit, ci este o Persoană: Iisus Hristos”; sau ”Iată că există totuși Ceva, o Forță Creatoare care menține universul în funcțiune, și nu doar un univers de sine-stătător supus principiului cauzalității.”
Toate aceste mici revelații personale, sau cunoașteri achiziționate pe baza cărților de teologie, fisosofie si religie, au valoare de ”morți și renașteri” numai în măsura în care afectează fondul profund al ființei, îl frământă, îl zdrobesc chiar, îl retopesc, pentru a crea o nouă persoană, cu noi valori și viziuni asupra existenței. Atunci când este vorba doar de o achiziție mentală, sau de ”îmbogățirea cunoștințelor”, aceasta, departe de a fi o ”moarte și renaștere”, uneori nici măcar evoluție nu este.
Dar, să ne gândim la un caz de ”moarte” autentică, chiar un caz mai aparte: cel al cuiva care a dobândit oarecare cunoaștere teologică, și nu doar teoretică, ci și revelată și trăită. Al cuiva care a construit, timp de ani de zile, o relație personală cu Divinitatea;  care se simțea ”în contact” nu doar la modul literal, ci perfect real. O persoană care urma principiile divine universale (mai pe înțelesul nostru: principii evanghelice), și se simțea călăuzită – deci un credincios autentic, un mistic chiar (deși, nu întrutotul tributar ideii despre mistică a Patericului).
Ei bine, dacă în cursul vieții sale, acea persoană va întâmpina o încercare majoră, care ar obliga-o, efectiv, să își revizuiască imaginea despre Divinitate, atunci, pentru acea persoană, aceasta ar echivala cu o moarte veritabilă ! De fapt, într-o primă înstanță, acea persoană ar fi tentată să nege acea nouă  imgine grotescă despre un Dumnezeu care nu se supune regulilor știute, sau chiar să îi nege total existența. Poate că s-a înșelat, și Dumnezeul iubitor, Tatăl nostru, cel care are grijă de toate nevoile noastre, numai să Îl rugăm, nici măcar nu există ! Poate întreaga sa viață a fost o înșelare… De fapt, nu se poate spune că nu există, pentru că omul acela a simțit Ceva, în cursul întregii sale vieți, dar poate că… nu există acel Dumnezeu al lui, și al Evangheliei, ci un cu totul altul !
Un Dumnezeu nou și tulburător, căruia nu Îi cunoaște regulile, pentru că vede că, de fapt, El nu se supune nici unei reguli ! Nici măcar celor date de El-însuși  în cărțile sfinte ! El nu este obligat să le urmeze pe acestea până la capăt, pentru că, și aceste reguli, reprezintă doar produse ale unor etape în devenirea noastră – ”imagini înghețate”, cum ar spune terapeutul Serghei Lazarev. Cât timp suntem copii, El ni se va revela, și va acționa față de noi, ca un Tată iubitor; dar de cum creștem puțin, imaginea  Tatălui nu ne va mai fi de folos, și va trebui să ni se ofere o alta… sau, nici una ! Va rămâne la latitudinea noastră să stabilim viitoarea noastră relație cu El, și așteptările noastre – mai realiste – în legătură cu El.
De fapt, vom înțelege atunci că, aceea ce acea persoană putea interpreta drept ”părăsire”, ”nedreptate”, ”lipsă de iubire”, ”nerespectarea propriilor reguli”, erau doar vechi concepte culese din cărțile religioase sau de teologie, sau imagini mentale încorporate în sufletul și rațiunea lui/ei timp de ani de zile. Vom înțelege atunci că, de fapt, în sufletul său, nu murise chiar Dumnezeu, ci doar imaginea sa despre Dumnezeu. O imagine atât de puternică și pe deplin acceptată, încât devenise parte din sine ! Și poate că… în mod paradoxal, dar chiar această imagine îl/o împiedica să progreseze !
Toți anii de până atunci, un asemenea om fusese învățat, și chiar i se arătase, că Dumnezeu ne dă tot ceea ce avem nevoie, numai să Îi cerem. Nu este treaba noastră să ne preocupăm cum vom obține cele necesare, pentru că Dumnezeu va face asta pentru noi, dacă Îl urmăm, și ascultăm de Legile Sale. Chiar dacă mai greșim, și ne pedepsește, El își iartă întotdeauna copiii neascultători, pentru că le vede inima, și în plus, îi iubește nespus. Așadar, El va avea întotdeauna pregătită o mică minune pentru noi, atunci când vom avea nevoie !
Acesta era ”scenariul” cunoscut, și, dintr-o dată… nu mai este așa ! După luni și luni de zile de durere, de dezamăgire, de adevărată ”moarte”, omul din exemplul nostru – care poate fi oricare dintre noi – înțelege treptat că… de fapt, acea Forță numită Dumnezeu îl ”promovase” într-o nouă etapă ! Nu știu dacă ”promovat” este cuvântul cel mai potrivit, dar deocamdată nu am un altul mai bun. Așadar, îl ”trecuse” într-o nouă fază a devenirii sale, în care trebuia să își atragă singur, prin voința, credința și iubirea sa, cele necesare vieții. Desigur că totul mergea mai încet, sau chiar stagna uneori, pentru că voința, credința și iubirea sa erau limitate. Sarcina sa era, de fapt, aceea de a și le crește !  Și de a deveni mic ”creator” al veții sale, acționând așa cum ar face-o El.
Cât suntem mici copii, El completează de Sus, cu prisosință, ceea ce lipsește vieții și sufletului nostru. Dar, odată ce am crescut puțin, odată ce am atins un oarecare prag al înțelegerii, ni se acordă o mai mare autonomie. Lucru nu foarte fericit pentru noi, într-o primă instanță, pentru că putem vedea atunci foarte bine cât de limitate ne sunt puterile ! Și, tot mai sperăm să completeze El ceea ce ne lipsește, atunci când singuri nu suntem în stare.
”Dacă vrei să fii în locul Meu, învață să fii ca Mine” – acesta ar fi rezumatul acestui episod. Desigur, poate fi și o lecție pentru orgoliul nostru, și pentru pretențiile noastre de cunoaștere. Noi încercăm să Îl înghesuim pe El în închisoarea unor reguli, am vrea chiar să Îl silim să le respecte, pentru că El ni le-a dat, de fapt ! Dar El ne îmboldește să cercetăm mai departe, și să înțelegem că noi cunoaștem, de fapt,  doar o mică parte dintre aceste reguli: pe acelea accesibile copiilor.
Nu putem sili un adult să stea la colț pentru că a vorbit în clasă, sau într-o aulă în timpul unui curs – ca să dăm un exemplu mai veridic. Nu îl putem pedepsi pentru că a lăsat resturi de mâncare în farfurie, sau pentru că și-a rupt cămașa. Toate aceste reguli sunt foarte bune și utile pentru copii, dar nu și pentru adulți. Prin extensie, putem înțelege cum se petrec lucrurile și în plan spiritual.
Așadar, ca să concludem, o asemenea ”moarte” poate avea un efect foarte benefic, dacă este corect înțeleasă. Deși, din când în când, vom mai regreta vechea imagine, chiar ne vom îndoi de cea nouă – oricare ar fi aceea… Ne va fi greu, probabil, să iubim un asemenea Dumnezeu imprevizibil; chiar Îl vom mai respinge cîteodată ! Dar cu timpul, totul se va clarifica în interiorul nostru.
Sperăm să putem ajunge să spunem odată, împreună cu Whitman: ”Moartea este cea mai frumoasă aventură a vieții.”

Responses

  1. […] Child again, Clipe de Cluj,  Colţu cu muzică, Gabriela Savitsky, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, […]

  2. Da, fiecare moarte ne pregăteşte pentru ceva nou.

  3. Nici măcar nu știm pentru ce… dar, oricum e ceva nou !:) Care poate să ne placă, sau nu…

  4. Dar e periculos sa pasesti spre schimbari radicale, fara sa ai un duhovnic experimentat…

  5. Ai mare dreptate, Emilia, riscurile drumului singuratic sunt mari ! De fapt, eu nu am vrut nici o schimbare, ci pur și simplu, mi s-a impus. Oricum, acum am început să simt acea stare de bine pe care nu o mai simțisem demult… și, chiar și în viața mea, lucrurile au început să se mai aranjeze.
    Eu cred că Dumnezeu vrea doar ca noi să fim sinceri cu El și cu noi-înșine, și să ne străduim să înțelegem ceea ce se petrece cu noi. Desigur, tot cu ajutorul Lui ! Și, chiar dacă mai greșim, are El grijă să ne arate pe parcurs, să ne ”bată pe mânecă”.🙂

    Desigur, El poate fi și Tată, și orice altă imagine mai vrem, dar cred că El a vrut să ne spună că e mai mult decât atât. După cum spune și Evanghelia după Ioan: ”În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri”. Multe feluri de a crede, și de a fi primit…

  6. Sigur, se deschide fiecaruia in masura in care poate fi primit.

  7. […] cella   gabrielasavitsky  istoriiregasite  vasilegogea     mariana-badea    childagain   turistclujan   flaviusobeada   costyconsult  colectionara   dumitruagachi  tesatorul   […]

  8. […] cella   gabrielasavitsky  istoriiregasite  vasilegogea     mariana-badea    childagain   turistclujan   flaviusobeada   costyconsult  colectionara   dumitruagachi  tesatorul   […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: